De ce este important să posede copii stăpânire de sine, responsabilitate, autodişciplină şi sÄ
De ce este important să posede copii stăpânire de sine, responsabilitate, autodişciplină şi sănătate emoţională?
Care este avantajul stăpânirii de sine, a capacităţii de a rezista la primul impuls şi tentaţiilor de moment la copii?
Acest lucru a fost demonstrat de experimentul realizat de psihologul Walther Mischel, încă din anii 60`. Cercetătorul a oferit unor copii de 4 ani provocarea de a mânca o bomboană pe moment sau a aştepta câteva minute până când acesta revine în cameră şi îi va oferii două bomboane. Pentru a mări capacitatea de aşteptare copii au făcut cele mai năstruşnice lucruri. Interesant este însă de ştiut că Mischel a monitorizat aceşti copii până la absolvirea liceului, şi a observat că acei copii care au reuşit să nu mănânce bomboana imediat nu numai că stăteau mai bine în privinţa comportamentelor pozitive şi a stării de sănătate mantală, dar şi valorile la testele de cunoştinţe şcolare erau în medie, cu 200 de puncte mai mari decât ale foştilor colegi mai grăbiţi. Capacitatea de a aştepta a reprezentat pentru o etapă ulterioară un avantaj la testele de aptitudinii şcolare, atât de importante pentru admiterea la colegii, facultăţi.
Stăpânirea de sine sau reacţia de tipul "luptă şi fugi"?
Practicarea stăpânirii de sine, poate părea un lucru dificil, dar străduinţele în acest sens pot ajuta la rezolvarea multor probleme familiale.
Ca fiiniţe umane, suntem programaţi ca în situaţiile dificile să avem o reacţii de tipul "luptă şi fugi". În perioada preistorică, era un lucru esenţial pentru supravieţuire. Dar în societatea modernă, nici lupta şi nici fuga nu mai sunt de folos. Acum este important să folosim ceea ce ştim despre sentimente şi puncte de vedere, atât ale noastre cât şi ale celorlalţi- pentru a ne putea controla mai bine impulsurile.
Care sunt avantajele conştientizării atât a emoţiilor/sentimentelor proprii cât şi ale celorlalţi?
Haideţi să luăm un exemplu în cazul adulţilor (să ne reamintim, copilul de azi reprezintă adultul de mâine ) . Să ne imaginăm că vreţi să cereţi şefului o mărire de salariu. Poate fi util să cunoaşteţi starea în care se află şi să ştiţi când este bine să îi cereţi şi când este bine să-l evitaţi? Adoleşcentul care devine conştient de emoţiile şi sentimentele profesului are şanse mai mari să obţină un ajutor în plus, o amânare pentru un proiect, sau chiar o notă mai bună decât un elev care are un IQ (coeficient de inteligenţă academică ) ridicat, dar nu are acelaşi nivel de EQ (coeficient de inteligenţă emoţională ) .
Studiile de specialitate arată că pe măsură ce ne cunoaştem mai bine propriile sentimente vom cunoaşte mai bine şi sentimentele celorlalţi.
Copii mici şi adoleşcenţii au tendinţa de a privi lumea prin prisma nevoilor şi dorinţelor lor. Însă atunci când cresc şi se dezvoltă, în jurul vârstei de 7-8 ani, devin mai capabili să accepte compromisuri, să fie toleranţi, şi mai ales să negocieze. Acest proces cunoaşte în adolescenţă suişuri şi coborâşuri, după cum ştiu mulţi părinţi. De cele mai multe ori, părinţii depun mult efort pentru a-i învăţa pe copii să privească lucrurile din diverse perspective, însă fără rezultate. Copii au nevoie să-şi înţeleagă comportamentul şi stările emoţionale, pentru a ştii "de unde vin".
Care sunt deprinderile necesare copilului pentru a se integra în gruprurile specific vârstei, şi mai târziu în grupul de la serviciu şi din comunitate?
A învăţa să-i ascultăm pe ceilalţi cu atenţie (ascultare activă ), a vorbi atunci când ne vine rândul, armonizarea diverselor simţăminte, ajungerea la un consens, exprimarea cu claritate, înţelegera punctului de vedere al celuilalt reprezintă doar o parte din multitudinea de aptitudinile sociale care ne ajută să lucrăm mai bine într-un grup. Atunci când membrii unui grup (inclusiv grupul familial ), folosesc aceste aptitudini, grupul respectiv funcţionează mai bine.
Aptitudinele sociale importante sunt reprezentate de capacitatea de a rezolva probleme interpersoanale, de a face alegeri bune, temeinice, responsabile în viaţa de zi cu zi. Şi mai ales de a ne reveni atunci când ne lovim de inevitabilele obstacole şi blocaje care apar în relaţiile cu ceilalţi.
Închei acum prin afirmaţia făcută de Dumesnil (2010 ), conform căreia "avem [în noi] şi un părinte a cărui sacină este de a avea grijă de copilul din noi, precum şi de cei pe care îi aducem pe lume." Astfel, o persoană care se tratează pe sine cu respect ştie să îşi trateze cu respect şi copilul, asigurându-i în acest mod o bună dezvoltare psihologică, construindu-i o bună imagine de sine, calităţi care îi vor fi benefice ca adult.
Care este avantajul stăpânirii de sine, a capacităţii de a rezista la primul impuls şi tentaţiilor de moment la copii?
Acest lucru a fost demonstrat de experimentul realizat de psihologul Walther Mischel, încă din anii 60`. Cercetătorul a oferit unor copii de 4 ani provocarea de a mânca o bomboană pe moment sau a aştepta câteva minute până când acesta revine în cameră şi îi va oferii două bomboane. Pentru a mări capacitatea de aşteptare copii au făcut cele mai năstruşnice lucruri. Interesant este însă de ştiut că Mischel a monitorizat aceşti copii până la absolvirea liceului, şi a observat că acei copii care au reuşit să nu mănânce bomboana imediat nu numai că stăteau mai bine în privinţa comportamentelor pozitive şi a stării de sănătate mantală, dar şi valorile la testele de cunoştinţe şcolare erau în medie, cu 200 de puncte mai mari decât ale foştilor colegi mai grăbiţi. Capacitatea de a aştepta a reprezentat pentru o etapă ulterioară un avantaj la testele de aptitudinii şcolare, atât de importante pentru admiterea la colegii, facultăţi.
Stăpânirea de sine sau reacţia de tipul "luptă şi fugi"?
Practicarea stăpânirii de sine, poate părea un lucru dificil, dar străduinţele în acest sens pot ajuta la rezolvarea multor probleme familiale.
Ca fiiniţe umane, suntem programaţi ca în situaţiile dificile să avem o reacţii de tipul "luptă şi fugi". În perioada preistorică, era un lucru esenţial pentru supravieţuire. Dar în societatea modernă, nici lupta şi nici fuga nu mai sunt de folos. Acum este important să folosim ceea ce ştim despre sentimente şi puncte de vedere, atât ale noastre cât şi ale celorlalţi- pentru a ne putea controla mai bine impulsurile.
Care sunt avantajele conştientizării atât a emoţiilor/sentimentelor proprii cât şi ale celorlalţi?
Haideţi să luăm un exemplu în cazul adulţilor (să ne reamintim, copilul de azi reprezintă adultul de mâine ) . Să ne imaginăm că vreţi să cereţi şefului o mărire de salariu. Poate fi util să cunoaşteţi starea în care se află şi să ştiţi când este bine să îi cereţi şi când este bine să-l evitaţi? Adoleşcentul care devine conştient de emoţiile şi sentimentele profesului are şanse mai mari să obţină un ajutor în plus, o amânare pentru un proiect, sau chiar o notă mai bună decât un elev care are un IQ (coeficient de inteligenţă academică ) ridicat, dar nu are acelaşi nivel de EQ (coeficient de inteligenţă emoţională ) .
Studiile de specialitate arată că pe măsură ce ne cunoaştem mai bine propriile sentimente vom cunoaşte mai bine şi sentimentele celorlalţi.
Copii mici şi adoleşcenţii au tendinţa de a privi lumea prin prisma nevoilor şi dorinţelor lor. Însă atunci când cresc şi se dezvoltă, în jurul vârstei de 7-8 ani, devin mai capabili să accepte compromisuri, să fie toleranţi, şi mai ales să negocieze. Acest proces cunoaşte în adolescenţă suişuri şi coborâşuri, după cum ştiu mulţi părinţi. De cele mai multe ori, părinţii depun mult efort pentru a-i învăţa pe copii să privească lucrurile din diverse perspective, însă fără rezultate. Copii au nevoie să-şi înţeleagă comportamentul şi stările emoţionale, pentru a ştii "de unde vin".
Care sunt deprinderile necesare copilului pentru a se integra în gruprurile specific vârstei, şi mai târziu în grupul de la serviciu şi din comunitate?
A învăţa să-i ascultăm pe ceilalţi cu atenţie (ascultare activă ), a vorbi atunci când ne vine rândul, armonizarea diverselor simţăminte, ajungerea la un consens, exprimarea cu claritate, înţelegera punctului de vedere al celuilalt reprezintă doar o parte din multitudinea de aptitudinile sociale care ne ajută să lucrăm mai bine într-un grup. Atunci când membrii unui grup (inclusiv grupul familial ), folosesc aceste aptitudini, grupul respectiv funcţionează mai bine.
Aptitudinele sociale importante sunt reprezentate de capacitatea de a rezolva probleme interpersoanale, de a face alegeri bune, temeinice, responsabile în viaţa de zi cu zi. Şi mai ales de a ne reveni atunci când ne lovim de inevitabilele obstacole şi blocaje care apar în relaţiile cu ceilalţi.
Închei acum prin afirmaţia făcută de Dumesnil (2010 ), conform căreia "avem [în noi] şi un părinte a cărui sacină este de a avea grijă de copilul din noi, precum şi de cei pe care îi aducem pe lume." Astfel, o persoană care se tratează pe sine cu respect ştie să îşi trateze cu respect şi copilul, asigurându-i în acest mod o bună dezvoltare psihologică, construindu-i o bună imagine de sine, calităţi care îi vor fi benefice ca adult.
Elena Iamandi - Cabinet individual de psihologie
Recomandă acest cabinet
