Dacă eşti dispus să participi la procesul iertării, cred că vei fi capabil să te eliberezi de furie, resentimente, amărăciune, precum şi de toate modelele comportamentale autodistructive care însoţesc aceste sentimente. Chiar dacă există o tradiţie în familia ta în ceea ce priveşte mânia şi amărăciunea, nu eşti obligat să o transmiţi mai departe copiilor şi nepoţilor tăi.

Resentimentele şi furia nu dispar ca prin minune. O femeie furioasă poate divorţa, îşi poate lua copii şi se poate muta în alt oraş; poate să se recăsătorească şi să înceapă o nouă viaţă, într-un alt oras, o altă ţară. Dacă nu iartă poate avea sentimete recurente legate de problema ei. Se poate întâmpla ca şi copii să fie afectaţi la rândul lor de aceleşi sentimete recurente, ce le vor afecta relaţia viitoare şi viaţa emoţională pentru mulţi ani.

Dr. Kaufman crede că, dacă cineva iartă, se maturizează ca persoană, fiind capabilă de iubire, de acte de curaj şi de iubire pentru cei din jur. Cum ar fi pentru tine să aduci iubire şi blândeţea în viaţa ta? Cum ar fi să te eliberezi de bagajul furiei şi resentimentelor?

Un profesor i-a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămana viitoare sa ia o cutie de carton si, pentru fiecare persoana care ii supară, pe care nu pot sa o sufere si va trebui să o ierte, să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective. Timp de o saptamană, studentii au avut obligatia să poarte permanent cutia cu ei: în casa, în masina, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului.

Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilarie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenţii adaugau nume ale oamenilor pe care îi întalneau şi care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea.

Piersicile aşezate în ea, la începutul săptamânii, începusera să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustator si stricaciunea se întindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator să o poarte permanent, să aiba grija de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecarui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat sa le-o explice profesorul, când s-au revazut după o săptămână - şi anume, că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta câte piersici sunt?! Şi ce ai de gând să faci cu ele?!...

Iertarea nu este pentru cei slabi, fiindcă necesită efort. Totuşi dacă nu te dai bătut, iertarea îţi poate oferi recompense de nebănuit. Te aştept cu drag în cabinet dacă vrei să înveţi cum să dăruieşti iertare.

Elena Iamandi, psiholog clinician