Când îl învăţăm pe copil cum să se poarte, este fundamental să ţinem cont de etapele de dezvoltare ale acestuia.

A-l învăţa bunele maniere reprezintă un proces, care va dura în timp oferind ocazia de al îndruma în direcţia corectă.

Este important de ştiut că, chiar dacă a greşit de cateva ori, este indicat să nu ne grăbim să tragem concluzia că este prost crescut sau că am uitat să îl învăţăm ceva foarte important. Este posibil să aiba nevoie doar de una sau doua lecţii de bune maniere pentru ca problema să se rezolve.

Pentru a avea înţelege ceea ce trebuie să facă şi ceea ce nu trebuie să facă, trebuie şă fixăm limite şi să îi explicăm clar şi cu răbdare ceea ce ne aşteptăm de la el.

De exemplu:

1. Dacă copilul ţipă prin casă, nu-i spune: "Încetează cu ţipetele în casă", ci fii mai blândă, ca să înţeleagă în fond ce aştepţi de la el: "Te rog, nu mai ridica vocea în casa"/ "Foloseşte voce de interior".
2. Dacă copilul îşi exprimă sentimentele folosind expresii sau atitudini mai puţin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci încearcă să reformulezi. Cand copilul spune: "Iahh, îmi vine să vărs când văd chestia asta verde", corectează-l spunând: "Frumos ar fi fost să spui că nu iţi place deloc spanacul".

Aminteşte-ţi că nu este încă suficient de matur pentru a şti bine cum trebuie să se comporte în anumite situaţii. Şi noi, adulţii, gresim uneori...


Procesul de educaţie şi formare nu se opreşte la o anumită vârstă. Nu e niciodata prea tarziu ca să înveţe ceva!


Până la 2-3 ani

Copilul are nevoie mai mult să exploareze, să se mişte autonom. să stăpânească anumite deprinderi, ca de exemplu, să mănânce singur. Este momentul în care trebuie să începem să introducem primele reguli ale bunei educaţii, evitând confruntarea. Cu tandreţe, să-l învăţăm să privească persoanele în faţă când le salută, să facă "La revedere" cu mâna, să spună: "Mulţumesc!", "Cu plăcere..." etc.


La 3-4 ani

La această etapă nu reuşeşte să îşi imagineze viitorul: conceptul de "după" este depăşit de preocupările sale, vrea "totul şi acum". Este întâlnit un egocentrism natural vârstei, adică nu se poate pune în locul celorlalţi şi nu poate să-şi imagineze consecinţele faptelor sale.
Experţii consideră, că la această vârstă copilul este capabil :
- Să spună: "Bună ziua, la revedere, ce faci?";
- Să le spună numele persoanelor pe care le întâlneşte;
- Să strângă mâna cui o întinde;
- Să privească în faţă pe cel care îi vorbeşte;
- Să se spele pe mâini înainte şi după masă;
- Să stea pe scaun în timpul mesei;
- Să folosească tacâmurile la masă;
- Să spună: "Vă rog, Te rog, Mulţumesc";
- Să îşi ceară scuze.


La 4-5 ani

La această vârstă este foarte important să îi ascultăm motivele şi să îi dăm din ce în ce mai multă autonomie, respectând totuşi limitele stabilite.
Experţii consideră că este capabil de următoarele:
- Să împartă şi să facă schimb cu ceilalţi diverse lucruri ale sale;
- Dacă involuntar, sau nu a jicnit pe cineva sau a încălcat vreun drep, poate învăţa să îşi ceară scuzze şi să compenseze răul făcut;
- Începe să înveţe cum să se comporte la masă: să folosească cuţitul şi furculiţa şi lingura, să vorbească după ce termină mâncarea din gură, să aştepte rândul pentru a fi servit, să aştepte ca toată lumea să primească mancarea şi apoi să mănânce, să ceară voie pentru a se ridica de la masă;
- Începe să se dezvolte cu ajutorul adulţilor o sensibilitate pentru problemele altora: să ofere ajutor unei persoane în dificultate, să nu râdă pe seama persoanelor bonlave sau cu handicap.



La 6-7 ani

La această vârstă începe să meargă la şcoală.
Este normal să înveţe:
- Să îşi aştepte rândul pentru a fi servit;
- Să aştepte ca interlocutorul să termine de vorbit, pentru a putea vorbi el;
- Să ştie cum să primească şi să facă un compliment;


La 7-8 ani

Este indicat să înveţe să ofere locul persoanelor mai în vârstă şi să le cedeze locul în mijloacele de transport.
Este indicat să evite să spună cu voce tare lucruri care pot jena, ca de exemplu: "De ce mergi aşa urât?"; "Ce gras eşti?", "Vai" ce urât miroase!"



La 8-9 ani

Este vârsta la care cei "7 ani de acasă" trebuie să se fixeze definitiv în comportamentul copilului.
Dacă a greşit, nu îl critica de faţă cu alte persoane străine. La această vârstă se simte foarte stânjenit dacă i se face morală în public ţi va avea tendinţa să procedeze exact pe dos. Este momentul proprice pentru a continua cultivarea respectului pentru cei din jur.
Ce susţin experţii ca fiind posibil
- Îşi poate auma răspunderea menţinerii curăţeniei în jucăriile sale, îşi poate face patul, să îşi strângă patul;
- Când este rugat să plece, trebuie să mulţumească gazdei sau ospătarilor înainte de a pleca;


La 9-10 ani

Ar trebui să cunoscă regulile de bază ale bunelor maniere, să ştie să vorbească fără să ridice tonul, să participe la conversaţiile celor mari.
Ar trebui să ştie să amâne rezolvarea unei probleme persoanale, dacă nu se poate vorbi în momentul de faţă despre ea.


După 10 ani

Putem să îl învăţăm să fie mai rezervat, cerându-i să nu povestească celorlaţi problemele de familie. Această acţiune va fi simţită ca un act de încredere în el.
Ar trebui să cunoască limitele care i se impun şi să-şi dea seama de ceea ce îl depăşeşte:
- Să ştie când să vorbească cu "tu" sau cu "dumneavoastră";
- Să cunoască regulile comportamentului corect la masă;
- Să răspundă la telefon în mod adecvat şi să noteze conţinutul convorbirilor;
- Să se comporte în mod corect în locurile publice;
- Să-şi menţină curaţenia în propria cameră;
- Să se ridice când o persoană adultă intră în camera sa;
- Să fie punctual;
- Să deschidă uşa pentru ceilalţi;
- Să întreţină o conversaţie cu un adult.


La 15 ani

Este adoleşcent. Dorinţa sa de independenţă şi autonomie trebuie respectată. Cu prietenii săi poate vorbi şi se poate comporta cum doreşte, însă în prezenţa adulţilor trebuie să aibă câteva limite şi reguli:
- Să ştie să înceapă o conversaţie şi să se arate interesat de ceilalţi;
- Să ştie să facă şi să accepte un compliment;
- Să aibe grijă de el şi de prieteni acasă;
- Să fie draguţ şi protectiv cu cei mici;
- Să-şi exprime propria apreciere faţă de părinţi şi de alte persoane;
- Să fie capabil să anticipeze dorinţele celuilalt;
- Să ştie să se adapteze la situaţie, observând comportamentul celorlalţi.