Pentru părinții îngrijorați Pe copii îi învățăm ceea ce suntem! Dragă părinte, Este nevoie șă știi în primul rând că dincolo de toate ești om! Cu toată iubirea pentru copii și grija față de ei, poți greși. Și, da, cu toții greșim. Nu este o catastrofă o greșeală strecurată, atâta timp cât gândurile și preocupările adultului sunt îndreptate asupra iubiri față de sinei, armoniei sale, a cuplului, a familiei. Ordinea nu este întâmplătoare. Este foarte important ca fiecare părinte să ocupe locul întâi pentru el însuși. Este egoism, ar spune unii. Ia să vedem dacă este chiar așa. Copilul are nevoie de oameni fericiți, echilibrați și puternici în preajmă, pe care îi va lua drept model. Cum poate un părinte șă fie în iubire, armonie, echilibru? Acordându-și atenție și asigurându-se că nevoile lui de hrană, fiziologice, odihnă și relaxare sunt satisfăcute. Să ne reamintim faptul că învățarea are loc prin imitație în mare parte, cam 80 %. Ce va învăța copilul părintelui "erou", care se sacrifică (nu mânîncă la timp, nu se odihnește suficient etc. ). Vă las să răspundeți singuri la această întrebare. Acum haideți să vedem cum trăiește copilul părintelui care se neglijează pe sine. În primul rând, se va neglija. De ce? Pentru că: 1.E obișmuit să îi poarte altcineva de grijă-părintele supraprotector și 2. Funcționează puterea exemplului. Pe de altă parte, îi va fi greu să gestioneze tensiunea resimțită la nivel subliminal, rezultată tocmai din stările date de lipsa hranei, somnului etc., fie provenite de la adult, fie ale sale, dar de cele mai multe ori fiind intersectate toate. Dacă ne gândim că la toate acestea am mai putea adăuga și factori externi familiei, de ordin profesional, și anume frustrări, îngrijorări, preocupări intense de la serviciu și/sau de la școală, avem conturat déjà un tablou sumbru. De aici starea de tensiune a copilului, care, cu siguranță, va manifesta într-un fel sau altul. Este firesc, natural pentru fiecare ființă să caute echilibrul. Din păcate nu întotdeauna găsim cele mai sănătoase căi de a regăsi echilibrul, vezi comportamentele adictive (fumat, consum de alcool, droguri, masturbare, jocuri de noroc și altele ). În cazul în care la toate acestea, mai adăugăm și accesul aproape nelimitat la informație, în care copiii au acces la materiale diverse în care se pot identifica cu anumite personaje, urmând acolo un comportament de compensare nociv, posibilitatea ca și copilul să preia acel comportament este maximă. De exemplu, a văzut material erotic sau chiar pornographic în mod accidental, deși provine dintr-o familie care este preocupată de creșterea și educarea lui. Pe fondul unei tensiuni date de să zicem o anxietate persistent a mamei, sau marea grabă de a le face pe toate, fără a avea răgazul să înțeleagă cine este el, cum funcționează, care îi sunt emoțiile, de unde provin ele, cu siguranță va adera la un comportament ca al celui din material cu care s-a identificat. Ceea ce descoperă poate să-l descurajeze sau dimpotrivă, să-l conducă spre o obișnuință a manifestării acelui comportament. De exemplu din ce în ce mai mulți copii (fete și băieți ), la o vârstă din ce în ce mai fragedă (5+ ), se masturbează, repetând comportamentul, spre groaza mămicilor în primul rând. Prima întrebare este "Ce se întâmplă cu copilul meu?" sau "Este normal?". Voi lăsa pe fiecare părinte să analizeze și să decidă dacă este sau nu normal, știind că normalitatea este relativă și în funcție de context, dar vă invit pe toți, dragi părinți să țineți cont de cele relatate anterior. Cu siguranță, fiecare situație are particularitățile sale. Important este să fim "prezenți" pentru noi și pentru ei, cât mai mult posibil, cu iubire și afecțiune. Vă doresc o viață de părinte cu împliniri, bucurie, armonie și multă iubire!