EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ ȘI EVALUAREA PSIHOLOGICĂ DIFERENȚE EPISTEMOLOGICE Poate ne întrebăm ce are în comun psihologia cu dreptul, care este zona în care cele doua științe se intersectează? Răspunsul este evident: comportamentul uman. Dacă legea reglementează comportamentul uman, psihologia se concentrează asupra înțelegerii și evaluării acestuia. Iată de ce psihologul este invitat să participe în sistemele de justiție civilă și penală. Perspectivele psihologice pot asista magistratul în deliberarea unei decizii optime. Dar trebuie subliniat că există diferențe semnificative între psihologul clinician care își desfasoară activitatea în mediul tradițional și cel care efectuează expertize psihologice clinico-legale. Rolul major al psihologului care lucrează în mediul clinic, fie ca evaluator, consilier sau psihoterapeut, este acela de a ajuta pacientul. Tot ceea ce afla despre pacient este folosit pentru creșterea și sprijinul acestuia. În psihologia judiciară rolul psihologului expert este semnificativ diferit. Acesta utilizează rezultatele evaluării, exprimate ca opinii de specialitate, pentru a ajuta instanța de judecată, fără a ține seama de beneficiile potențiale pentru cel examinat. In psihologia clinică psihodiagnosticul servește în strategia de tratament. În psihologia judiciară rolul psihodiagnosticului este, în general, o problemă mai puțin critică. Nu sunt necesare diagnostice în numeroase aspecte juridice (de exemplu custodia copilului ). Mult mai relevante în aceste cazuri sunt comportamentele, particular legate de aspecte privind abilitățile parentale sau manifestări ale atașamentului. Funcția principală a psihologului cu competențe în expertiza judiciară este de a operaționaliza sau a traduce termeni legali în concepte psihologice, care pot fi evaluate în mod obiectiv. Conceptualizarea comportamentului uman În primii ani de formare academică psihologii sunt învățați despre continuum-ul comportamental. Ei vor cunoaște astfel complexitatea comportamentelor umane și dificila clasificare a acestuia în grupări distincte (de exemplu normal vs. patologic ). Din păcate sistemul judiciar consideră cel mai adesea comportamentul uman dihotomic și îl clasifică într-una din cele două categorii (de exemplu vinovat vs.nevinovat, responsabil vs.iresponsabil ) și rareori există gradiente. Conflictele etice apar atunci când cei care consideră comportamentul un continuum sunt așteptați să „sorteze" persoanele in categorii distincte. Psihologul clinician, prin evaluarea sa psihologică, explorează funcționarea cognitivă și psihodinamica pacientului. În psihologia judiciară IQ-ul și competențele cognitive nu sunt neapărat relevante. Astfel de evaluări pot fi corecte, dar nu răspund la problema juridică specifică. Valoarea unui raport de expertiză psihologică clinico-judiciară este dată de abordarea comportamentelor psiho-juridice și nu de explicații privind procesele psihodinamice intrapsihice sau „scuze" pentru conduită. Foarte rar psihologul clinician pune la îndoială adevărul sau motivația din spatele afirmațiilor sau răspunsurilor la test ale pacientului. Greșelile sunt atribuite mai degrabă unei lipse de înțelegere decât unui efort conștient de a înșela. În cadrul expertizei psihologice motivația de a distorsiona conștient, de a înșela sau de a răspunde defensiv este ușor de văzut. Așadar nu trebuie luat „de bun" tot ce spune clientul. Toate informațiile trebuie să fie coroborate prin căutarea coerenței între mai multe surse de informații (de exemplu documente de la dosar, interviuri cu terțe persoane ). În plus trebuiesc folosite testele care evaluează în mod obiectiv atitudinea de testare când abordăm validitatea revendicărilor privind tulburări cognitive și boli mintale. Evaluarea în expertiza psihologică se orientează atât pe prezent, adică se concentrează asupra stării clientului în momentul testării (de exemplu care părinte este cel mai potrivit pentru a răspunde nevoilor curente ale copilului ) sau se adresează exclusiv sau parțial comportamentului trecut (de exemplu starea de spirit a inculpatului în momentul producerii unei infracțiuni ). S Responsabilitatea profesională Activitatea profesională a psihologului este reglementată de Colegiul Psihologilor din România și trebuie să respecte Codul de Etică Profesională. Serviciile prestate de către psihologi trebuie să fie realizate strict în limita competențelor pe care aceștia le dețin și fiecare este răspunzător pentru rapoartele emise. Deasemeni este asigurată independența profesională, prin garantarea oferită de lege. În general există încredere în competențele psihologului. Cu toate acestea, în psihologia judiciară rapoartele și mărturiile sunt examinate cu atenție, disecate de un avocat și supuse unei examinări încrucișate. Dacă oricare dintre cei implicați consideră, justificat sau nu, că a avut loc o abatere, poate apărea o plângere de etică. Cine este clientul? În psihologia clinică, clientul este ușor de identificat: persoana căreia i se oferă servicii profesionale este clientul. În schimb, în sistemul judiciar, experții psihologi servesc mai mulți clienți. În cartea sa de referință, " Cine este clientul ?", Monahan (1980 ) constata o diferență fundamentală între practica judiciară și practica clinică. El a susținut că expertul servește nu numai persoanei evaluate, ci și tuturor celor potențial afectați de opinia expertului. O diferență semnificativă între expertiza psihologică clinico-judiciară și evaluarea psihologică clinică este dată de setting-ul cognitiv al psihologului în procesul de evaluare. Clinicianul abordează pacientul empatic, suportiv, centrat pe nevoile acestuia. Focusul este pe starea psiho-emoțională generală sau pe starea sa de sănătate mintală din perspectivă psihologică, cu repere largi de timp, cel mai frecvent considerându-se cea mai mare parte a timpului și în mod special la momentul evaluării. Expertul psiholog are o abordare detașată, neutră și obiectivă. În ceea ce privește cantitatea de structură și control în relație, balanța este net în favoarea psihologului, pentru că trebuie să identifice elementele particulare ale individului care au avut un rezultat anume, care individualizează reacția acestuia și face abstracție de ceea ce este considerat "normal/anormal" în societate. Aceste diferențe fundamentale formează și determină abordarea psihologului judiciar în procesul de realizare a expertizei și asigură structura corectă a opiniilor și mărturiilor lui. Numai prin cunoașterea si exercitarea acestor diferențe majore expertul psiholog poate funcționa într-o manieră eficientă și etică. Psih. Magdalena Dragomir Psiholog clinician cu competențe în expertiză judiciară