Abuzul emoțional la copil - atât de comun şi de des "practicat", dar atât de rar recunoscut. De ce? Pentru că nu ştim exact ce înseamnă şi ce tipuri de comportamente sau atitudini fac parte din categoria ABUZ emoțional. În general, termenul de abuz este asociat cu cel de violență fizică. Pentru că nu este vizibil aşa ca abuzul fizic şi nici foarte evident, tindem să-i subestimăm puterea şi să-i minimizăm efectele. Rănile lăsate, însă, de abuzul emoțional sunt adânci şi de lungă durată. Abuzul emoțional reprezintă o serie de incidente sau comportamente, ce se manifestă pe o perioadă lungă de timp, şi nu de manieră izolată. Printre cele mai "practicate" comportamente abuzive, in relatia părinți-copii, intâlnim: - nesatisfacerea voită a unor nevoi de bază, cum ar fi: hrană, somn, adăpost - pedepsele aspre la cele mai mici abateri sau chiar fară motive întemeiate - şantajul emoțional (amenințarea cu părăsirea, plecarea, la orice abatere a copilului ) - jignirea, insultarea copilului in public - limitarea accesului la orice tip de informație sau experiență - respingere şi neglijare de orice fel - controlul total al comportamentului copilului, chiar si de la o vârsta de la care nu mai este necesar acest lucru - negarea autonomiei personale - criticism exagerat (când nimic din ceea ce face copilul, nu este suficient de bun ) - inducerea fricii de orice natură - umilirea verbală constantă - izolarea, limitarea libertății de orice natură şi in orice context - violarea intimității copilului - învinovățirea copilului pt tot ce se întâmplă: "sunt bolnav pt că tu ai fost rău!" "numai din cauza ta nu putem pleca în vacanță!" - ignorarea sau invalidarea copilului (a ceea ce doreste, spune sau simte: "nu e bine ce faci, eu stiu cel mai bine", "tu nu ştii nimic pt că eşti mic!" ) - etichetarea permanentă a copilului (esti prost, urât, leneş, rău ) - condiționare (nu primeşti nimic decât dacă dai ceva in schimb: "îți fac asta...dar înainte, tu trebuie să..." "nu primeşti..decât dacă..." ) - folosirea repetată a minciunii şi ascunderea adevărurilor, in relația părinte-copil - constrângere (sau chiar amenințarea ) de orice fel: să mănânce, să tacă din gură, să asculte. - nemanifestarea afecțiunii față de copil (copilul nu simte şi nu ştie că este iubit ) Un copil, supus de-a lungul copilăriei la abuz emoțional, ulterior va dezvolta simptome, atitudini sau comportamente, ca : - frica de a nu fi abandonat (de părinți, de prieteni, de partener ) - lipsa oricărei inițiative - obediență - stimă de sine scăzută, imagine de sine distorsionată, convingerea că nu valorează şi nu merită nimic bun - evitarea interacțiunilor cu ceilalți - interiorizare (evitarea exprimării emoțiilor şi trăirilor ) - vulnerabilitate în relațiile viitoare de cuplu, predispozitie în a alege un partener "abuzator". Dezvoltarea psihologică este puternic influențată de orice formă de abuz suferită în copilărie, iar consecințele se manifestă în toate planurile existenței: afectivitate, comunicare, relationare, intelectual, social și profesional. Pe scurt, acestea sunt doar CÂTEVA exemple de comportament abuziv şi consecințele aferente.