Relatiile de atasament ce se formeaza in copilarie au un rol important in construirea, consolidarea si mentinerea relatiilor de cuplu, respectiv calitatea, stabilitatea si satisfactia acestora.
In primele 18 luni de la nastere se pun bazele relatiei de atasament, relatie care se consolideaza in jurul varstei de 3 ani. Devin semnificative in viata copilului acele persoane care ii ofera sprijin emotional, fizic si sunt o prezenta constanta in viata copilului. Formarea relatiei de atasament depinde de abilitatea mamei si tatalui de a recunoaste mesajele pe care le transmite copilul si de modul in care ei raspund nevoilor copilului.
Relatia de atasament construita in primii ani de viata va constitui baza dezvoltarii emotionale si sociale a copilului (viitorului adult ) in anii ce urmeaza.
Copiii pot dezvolta un atasament securizant sau insecurizant.
In urma interactiunii cu persoanele semnificative din viata lor, copiii isi formeaza teorii despre relatiile cu ceilalti si convingeri despre sine (ex.,, Sunt o persoana care merita sa fie iubita? Este lumea un loc sigur? Te poti baza pe oameni?" ) .
De asemenea, relatiile de atasament devin foarte importante in momentele stresante din viata, momente pe care, persoanele care au dezvoltat un atasament securizant le abordeaza cu incredere. Persoanele cu un atasament insecurizant se vor simti mult mai stresate deoarece ele nu au aceeasi siguranta.
Specialistii au ajuns la concluzia ca atunci cand oamenii sunt nesiguri datorita dificultatilor de atasament din copilarie, acest lucru va afecta masura in care ei vor exprima respect, recunostinta si admiratie fata de partener.
Notiunea de atasament a fost dezbatuta prin prisma primelor scheme dezadaptative (Young, 2003 ) . O prima schema este cea a deconectarii si respingerii, numita "schema abandonarii". Persoanele care mentin acest tip de schema se asteapta, in mod constant, sa ii piarda pe cei apropiati. Se tem de abandonare, cum ar fi cazul unei boli, mortii sau sa fie parasiti pentru altcineva. Intr-un fel, ei anticipeaza ca vor fi parasiti, in special la nevoie. Semnele acestei scheme sunt: vigilenta persuasiva si anxietate cronica fata de persoanele iubite. Schema se mai poate manifesta sub forma tristetii sau a depresiei. In cazul unei pierderi reale poate aparea suparare, daca supararea este prea dureroasa, poate aparea furie. Persoanele cu o astfel de schema pot avea tendinta de a fi foarte,, lipicioase,, in relatii sau de a avea un comportament posesiv sau de control - gelozia este cel mai adesea utilizata pentru a preveni abandonarea. Unele persoane ar putea evita cu totul o relatie intima, in incercarea de a evita durerea anticipata de a fi parasit.
Se considera ca aceasta schema a abandonarii are in mod frecvent legaturi cu alte scheme, cum ar fi schema subjugarii. In acest caz, persoana crede ca va fi parasita de catre partener daca nu va face ceea ce ea sau el doreste. Asadar, exista un sens al abandonarii de sine in favoarea celuilalt, uneori pana la pierderea propriei identitati. Abandonarea este asociata frecvent si cu schema dependentei / independentei, in care persoanele sunt convinse ca daca vor fi parasite de catre partener, nu vor mai putea functiona singure.
Schemele dezadaptative cu privire la atasament si relatiile afective care se dezvolta devreme in nucleul familial au tendina sa fie schemele cele mai puternice si rezistente la schimbare. Acestea sunt, de obicei, intarite de experientele de viata ulterioare. Formarea timpurie a credintelor in ceea ce priveste abandonarea si lipsa dragostei se afla in punctul central al rezistentei si al esecului in formarea unei legaturi sau simularea emotiilor intr-o relatie.
Folosind tehnici cognitiv-comportamentale, aceste scheme, credinte, ganduri disfunctionale care ne afecteaza relatiile cu copiii (efectul nesigurantelor legate de atasament care rezulta de la parinti si se transmite copiilor poate fi profund ), cu partenerul se pot modifica treptat, persoana ajungand la un nivel satisfacator, functional si adaptativ pentru viata ei. sursa foto: catholic-skyview-tremblay