Divortul parintilor, MINCIUNILE COPIILOR
Inapoi Autor: Psiholog Alina Dorca-Armas
Perioada dureroasa de tranzitie care urmeaza divortului este deseori una in care toate structurile familiare ale vietii copilului sunt rearanjate sau indepartate. Casa, scoala, prietenii, mare parte din identitatea copilului ca parte dintr-o familie cu doi parinti, dispar.
In aceasta perioada, dezvoltarea morala a copilului poate fi tulburata sever si, uneori, comportamentul copilului regreseaza cu episoade de minciuna, inselaciune.
Minciuna devine pentru unii copii o forma de protectie a fantasmei. Sunt copii care au fantasme referitoare la tatii lor absenti, in care deveneau centrul atentiei. A., 4 ani s-a confesat ca isi vede mereu tatal (ceea ce nu este adevarat ) .,, Are un apartament, dar locuieste cu mine. Doarme in patul meu in fiecare seara."
Este un fapt obisnuit ca parintii sa minta primii intr-o destramare familiala. Divortul tine uneori ani de zile, iar simptomele sunt evidente pentru copil.
Parintii se simt obligati sa-si protejeze copiii de adevaruri de care se tem ca vor intrista lumea acestora. In punctul decisiv de separare, majoritatea parintilor ascund informatii critice sau pur si simplu isi mint copiii pentru a depasi experienta. Unii parinti sunt atat de preocupati de propriile probleme coplesitoare, incat nu pot face fata nevoilor copiilor, nu le mai asigura ingrijirea zilnica, ii neglijeaza fizic si emotional.
Multi copii trecuti printr-un divort sunt nevoiti sa suporte consecintele minciunilor si jumatatilor de adevar care li s-au spus in timpul divortului, comportamentul parintilor fiind un factor determinant al comportamentului copiilor (parintii mint, copiii lor mint ) . Totusi, pentru cativa copii ar putea deveni o lectie dura in favoarea spunerii adevarului. B., 14 ani:,, Desi mama si tatal meu nu erau onesti si eu eram asa, dintr-o data nu am mai mimtit. Nu stiu de ce, pur si simplu m-am oprit din mintit anul trecut. Am decis ca nu vreau sa fiu ca ei si ca voi spune adevarul."
Desi parintii nu pot impiedica ca trauma divortului sa le afecteze copiii, ei pot inlatura anxietatea printr-o comunicare mai sincera inainte, in timpul si dupa divort. Copiii au nevoie sa stie ce se intampla si devin mult mai anxiosi de explicatiile indulcite sau daca nu sunt date explicatii deloc.
Mai presus de toate, parintii trebuie sa evite sa-si minta copiii si sa puna in pericol legatura de incredere, decisive in timpul acestor perioade tulburi. Desi parintii nu trebuie sa dezvaluie fiecare detaliu al problemelor dintre ei, trebuie sa le aduca la cunostinta copiilor ceea ce se intampla si care vor fi aranjamentele lor viiitoare. Trebuie sa-si asigure copiii ca rearanjamentul nu va insemna abandon si ca ei, parintii ii vor iubi la fel de mult, iar ei, copiii nu au nicio vina pentru divortul parintilor lor.b] sursa foto: svmomblog.typepad.com
In aceasta perioada, dezvoltarea morala a copilului poate fi tulburata sever si, uneori, comportamentul copilului regreseaza cu episoade de minciuna, inselaciune.
Minciuna devine pentru unii copii o forma de protectie a fantasmei. Sunt copii care au fantasme referitoare la tatii lor absenti, in care deveneau centrul atentiei. A., 4 ani s-a confesat ca isi vede mereu tatal (ceea ce nu este adevarat ) .,, Are un apartament, dar locuieste cu mine. Doarme in patul meu in fiecare seara."
Este un fapt obisnuit ca parintii sa minta primii intr-o destramare familiala. Divortul tine uneori ani de zile, iar simptomele sunt evidente pentru copil.
Parintii se simt obligati sa-si protejeze copiii de adevaruri de care se tem ca vor intrista lumea acestora. In punctul decisiv de separare, majoritatea parintilor ascund informatii critice sau pur si simplu isi mint copiii pentru a depasi experienta. Unii parinti sunt atat de preocupati de propriile probleme coplesitoare, incat nu pot face fata nevoilor copiilor, nu le mai asigura ingrijirea zilnica, ii neglijeaza fizic si emotional.
Multi copii trecuti printr-un divort sunt nevoiti sa suporte consecintele minciunilor si jumatatilor de adevar care li s-au spus in timpul divortului, comportamentul parintilor fiind un factor determinant al comportamentului copiilor (parintii mint, copiii lor mint ) . Totusi, pentru cativa copii ar putea deveni o lectie dura in favoarea spunerii adevarului. B., 14 ani:,, Desi mama si tatal meu nu erau onesti si eu eram asa, dintr-o data nu am mai mimtit. Nu stiu de ce, pur si simplu m-am oprit din mintit anul trecut. Am decis ca nu vreau sa fiu ca ei si ca voi spune adevarul."
Desi parintii nu pot impiedica ca trauma divortului sa le afecteze copiii, ei pot inlatura anxietatea printr-o comunicare mai sincera inainte, in timpul si dupa divort. Copiii au nevoie sa stie ce se intampla si devin mult mai anxiosi de explicatiile indulcite sau daca nu sunt date explicatii deloc.
Mai presus de toate, parintii trebuie sa evite sa-si minta copiii si sa puna in pericol legatura de incredere, decisive in timpul acestor perioade tulburi. Desi parintii nu trebuie sa dezvaluie fiecare detaliu al problemelor dintre ei, trebuie sa le aduca la cunostinta copiilor ceea ce se intampla si care vor fi aranjamentele lor viiitoare. Trebuie sa-si asigure copiii ca rearanjamentul nu va insemna abandon si ca ei, parintii ii vor iubi la fel de mult, iar ei, copiii nu au nicio vina pentru divortul parintilor lor.b] sursa foto: svmomblog.typepad.com
Dorca-Armas Alina - Cabinet individual de psihologie
Fă din tine un aliat!Recomandă acest cabinet