Tot mai multe adolescente si tinere pasesc pragul cabinetului, confruntandu-se cu ceea ce se numeste,, bulimie,, . . . Paciente care se considera prea grase, care sunt perfectioniste si nesigure pe ele insele . . .

Ce este bulimia?

O tulburare a comportamentelor alimentare, care se manifesta prin episoade recurente de alimentare excesiva (hiperfagie ), insotite de un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentatiei. Greutatea si silueta determina in mod exagerat stima de sine a persoanei care sufera din aceste motive.

Unii specialisti considera bulimia ca fiind rezultatul interactiunii dintre 3 factori:
• Perfectionism
• Lipsa de incredere in propria persoana
• Insatisfactie corporala

Crizele de bulimie sunt asociate unor comportamente compensatorii pentru prevenirea oricarei cresteri in greutate: perioade de restrictie alimentara si de post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exercitiu fizic excesiv.

Tulburarea se manifesta la persoanele sensibile la critica sau la respingere, la cele care sunt mai degraba perfectioniste.

Printre factorii de risc figureaza unii factori biologici (sex feminin, obezitate premorbida, obezitate parentala, pubertate precoce.. ), unii factori psihologici (insatisfactie corporala, alimentatie restrictiva, personalitate fragila - slaba stima de sine, functionare dupa principiul,, totul sau nimic,,, impulsivitate, dificultate de a-si regla emotiile.. ), dar si unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale.. ) si familiali (comportamente alimentare perturbate si tulburari psihiatrice in cadrul familiei, conflicte, parinti mai mult absenti.. ) .

Unele evenimente de viata precipita aparitia bulimiei la subiectii predispusi sa dezvolte aceasta tulburare: debutul unui regim de slabire - de una singura sau sub impulsul unui model (o prietena, sora, mama.. ) - situatii generatoare de stres psihosocial (o calatorie in strainatate, critici in legatura cu aspectul fizic, o ruptura sentimentala, plecarea unui prieten sau a unei persoane apropiate, schimbarea scolii.. ) .

Apoi, presiunea socioculturala a unei siluete filiforme si internalizarea idealului de subtirime induc un sentiment de insatisfactie corporala tinerelor fete. Aceasta insatisfactie favorizeaza aparitia, in cazul acestora, a unor afecte negative, emotii negative care coreleaza cu comportamente de regim alimentar care intaresc si mai tare afectivitatea negativa asociata imaginii negative despre corpul lor.

Simptomul principal al bulimiei ar fi imaginea negativa a propriului corp. Aceasta experienta corporala negativa se exprima prin preocupari excesive in ceea ce priveste alimentatia, silueta si greutatea; reactii de dezgust fata de propriul corp, propria persoana, stari anxioase si depresive.. ) si comportamente de (supra ) control al alimentatiei si al propriului corp.

Persoana bulimica are o stima de sine scazuta. Se autodevalorizeaza. Traieste sentimente de esec si de incompetenta. Ea isi supraestimeaza dimensiunile corpului si se vede ca o persoana grasa si urata.
Insatisfactia legata de aspectul fizic determina persoana bulimica sa adopte atitudini si comportamente alimentare restrictive, care nu pot fi sustinute pe termen lung. Persoana isi impune reguli dietetice atat de stricte incat, la cea mai mica abatere de la conduita alimentara, aceasta traieste un sentiment de esec si pierde controlul alimentar. In plus, in cazul aparitiei unei amenintari la adresa integritatii sale psihologice, in special in cazul unei anxietati sociale sau de performanta, aceasta se supraalimenteaza.

Criza de bulimie este urmata de comportamente voluntare (purgatii, post, consum energetic... ) pentru atenuarea suferintei psihologice (teama de a nu se ingrasa, culpabilitate, rusine, tristete ) si a disconfortului fizic (balonari, greata, dureri gastrice.. ) consecutive crizei.

Persoanele care sufera de bulimie considera ca emotiile negative ar putea fi reglate prin intermediul crizelor lor de alimentare excesiva sau al purgatiilor. Un mare numar dintre aceste persoane manifesta afecte negative (anxietate, tristete, sentiment de vid si singuratate ) chiar inainte de aparitia crizelor. Din nefericire, dupa diminuarea tensiunilor, bulimiile si purgatiile antreneaza reactii emotionale negative (rusine, culpabilitate, disperare.. ), situatie care favorizeaza aparitia unei noi crize. Bulimia, purgatiile si consecintele acestora (oboseala, dificultati de concentrare, izolare sociala, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilari ) deterioreaza de asemenea, stima deja diminuata.

Terapia cognitiv-comportamentala a bulimiei consta in aproximativ 20 de sedinte (Fairburn si Wilson, 1993 ) si se desfasoara in mai multe etape:
• Prima etapa presupune o componenta psihoeducativa referitoare la tulburare si la tratamentul acesteia, automonitorizarea conduitelor alimentare (jurnal ) si a prescriptiilor comportamentale care vizeaza normalizarea alimentatiei; precum si controlul bulimiilor, al purgatiilor si al greutatii
• A doua etapa elimina toate formele de control al greutatii (regim alimentar, post, sport.. ) si modifica cognitiile disfunctionale care accentueaza comportamentele bulimice
• A treia etapa cuprinde tratarea insatisfactiei corporale si a stimei de sine scazute
• Ultima etapa vizeaza prevenirea recaderii.
Terapia actioneaza asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgatii, restrictie alimentara ) si asupra psihopatologiei asociate (stima de sine, depresie si adaptare sociala ) . sursa foto: theprisma.co.uk
Bibliografie: Fontaine, O., Fontaine Ph. (2008 ) .Ghid clinic de terapie comportamentala si cognitiva, Ed. Polirom. Berg., K., et al. (2005 ) . Les Troubles des conduites alimentaires, De Boeck, Bruxelles. Fairburn, Ch., Harrison, P. (2003 ) . Eating Disorder`s, The Lancet, 361, 1 februarie, pp 407 - 416.