Azi dimineata, inainte de ora de sport butonam si eu telefonul si mai si citeam cate ceva. Si am dat peste povestea de mai jos, postata undeva pe FB (sa stiti ca nu am gasit niciun autor caruia sa-i apartina ) . E o poveste pe care am mai citit-o si alta data, doar ca stiti si voi cum e ... Uneori se intampla lucruri in jurul nostru pe langa care trecem, probabil nu suntem pregatiti sa le intelegem sau sa le aprofundam. De data asta, povestea de mai jos m-a atins bine de tot, aproape mi-au dat lacrimile acolo, in asteptare. N-o sa va spun de ce mi-au dat lacrimile ca nu-i deloc greu de ghicit. Dar cititi-o si voi: Copilul: "Tati, pot sa te intreb ceva? Tatal: "Sigur dragule, ce e?" Copilul: "Tati, tu cat castigi pe ora?" Tatal: "Asta nu-i treaba ta. De ce intrebi asa ceva?" Copilul: "Doar asa, vreau eu sa stiu. Imi spui, te rog, cat castigi pe ora?" Tatal: "Daca chiar vrei sa stii, castig 100 de lei pe ora" Copilul: "Oh! (Si puse capul in pamant ) . Copilul: "Tati, imi imprumuti, te rog 50 de lei?" Tatal era deja furios. Tatal: "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat este ca sa imi ceri bani sa cumperi cine stie ce jucarie prosteasca sau alte tampenii, du-te imediat la tine in camera si pune-te in pat. Si gandeste-te la cat de egoist ai fost. Eu muncesc din greu si uite de ce am parte cand vin acasa." Copilul s-a dus in camera lui si a inchis usa. Barbatul s-a asezat si a inceput sa devina si mai furios pe baiat. Cum si-a permis sa puna astfel de intrebari doar cu scopul de a obtine ceva bani? Dupa vreo ora barbatul s-a calmat si a incepu sa se gandeasca: Poate chiar avea nevoie de ceva si de aceea mi-a cerut cei 50 de lei. In fond nu prea are obiceiul sa-mi ceara bani. Asa ca s-a indreptat spre camera baiatului si a deschis usa. Tatal: "Ai adormit, baiete?" Copilul: "Nu tati, sunt treaz". Tatal: "Stii, m-am mai gandit si poate am fost prea aspru cu tine mai devreme. A fost o zi lunga pentru mine si poate m-am descarcat pe tine. Uite, tine cei 50 de lei pe care mi i-ai cerut." Copilul s-a ridicat, zambind: "Oh, multumesc tati!" Apoi, isi baga mana sub perna de unde scoase cateva bancnote mototlite. Tatal, vazand ca baiatul avea deja bani, incepu sa se infurie din nou. Baiatul a inceput sa-si numere banii, apoi s-a uitat catre parinte. Tatal: "De ce mi-ai mai cerut bani daca ai deja?" Copilul: "Fiindca nu aveam suficient, dar acum am. "Tati, am 100 de lei. Pot sa cumpar o ora din timpul tau? Haide maine cu o ora mai devreme acasa, tare mi-as dori sa mancam impreuna." Tatal simti ca i se inmoaie picioarele. Isi lua in brate copilul si ii ceru cu lacrimi in ochi iertare. Ok, eu mi-am revenit, dincolo de mesajul pe care il transmite eu am mai invatat multe altele. Vi le zic si voua, asa cum le vad eu, dar astept cu interes si alte opinii. Totul a inceput minunat, cu copilul intreband dulce daca poate sa intrebe ceva. Fireste, a spus tatal, pana aici e totul "ca la carte", copilul se comporta frumos, parintele se simte bine, simte ca e pretuit si ca parerea ii este respectata, asa ca de-abia asteapta sa-si arate expertiza raspunzand la intrebarea copilului. Numai ca intrebarea nu e una de-aia sweet pe care numai un copil o pune: "Tati, de unde vine ploaia?", "Tati, si tu ai fost bebelus?", "Tati, si de tine a avut grija mami cand erai bebelus?" (nu radeti, Puiul meu de Om ma intreaba frecvent cum era cand eu aveam grija de tati al ei bebelus ) . E una incomoda: "Cati bani castigi?" Incomoda fiindca atrage dupa ea o serie de ganduri ale parintelui si drept urmare o serie de reactii. In momentul in care aude intrebarea se declanseaza un dialog al tatalui cu el insusi: "Cum isi permite sa ma intrebe asa ceva?", "Un copil n-ar trebui sa fie preocupat de bani", "Sigur vrea ceva de la mine". Si deja nu mai judeca limpede, deja incepe sa fie iritat. Totusi raspunde la intrebare. Cand insa copilul ii cere bani, atunci dalogul intern e si mai puternic "Stiam eu, voia ceva de la mine, exact cum am crezut", "Cat de perfid poate fi", "Cat egoism, eu muncesc pentru banii astia, cu ce drept imi cere el bani?", "E inacceptabil", "Eu nu asa l-am crescut". Desigur, cu asemenea ganduri in minte, deja nu mai e iritat, e de-a dreptul furios. Si simte nevoia sa aplice si o pedeapsa, ceea ce si face. Vedeti, pana aici bietul copil n-a facut nimic practic in afara de a intreba ce salar are tatal sau si a-i cere o mica parte din bani. Tatal lui nu a reactionat la ce s-a intamplat - asta ar fi insemnat sa informeze simplu cat castiga avand bineinteles ca parinte dreptul de a-i da copilului suma de bani sau nu. Parintele a reactionat la gandurile lui, a rectionat ca urmare a unui dialog pe care l-a purtat cu el insusi fara sa verifice care e realitatea. Eu cred ca orice cu gandurile acelea ar fi furios. Dupa o vreme dialogul tatalui cu sine insusi se termina, drept urmare se termina si furia. Mai calm, se duce sa vada ce face baiatul. Atunci se intampla altceva. Vede ca baiatul defapt aduna bani, el mai avand si altii. Iarasi porneste monologul intern: "Fir-ar sa fie, uite cum m-a fraierit!", "Cum am putut avea incredere in el?". Totusi inca nu a ajuns la punctul de fierbere asa ca cere o explicatie. Si o primeste. Si totul se schimba. Cam asta am invatat eu din poveste, ca uneori vorbim cu noi insine despre altcineva in loc sa vorbim cu el. Vorbim despre intentiile lui, despre motivatia lui, despre atitudinea lui, dar nu ne obosim sa verificam daca presupunerile noastre sunt adevarate. Ni le spunem si automat, fara sa verificam, incepem sa credem in ele. Si credem cu atata tarie incat si emotional suntem afectati. Dialogul intern de mai sus a dus la furie, dar foarte bine putea sa imbrace alta forma si sa duca la alte emotii: la frica, la ingrijorare, la panica sau la deprimare. Poate ar fi mai util data viitoare sa investim efort in a verifica realitatea gandurilor noastre in loc sa investim efort in a ne calma emotiile care au luat-o razna. A, si sa nu uitam sa petrecem timp cu copiii nostri : ) Sursa foto: http://www.pinterest.com/pin/126663808242600772/