Desi suntem diferiti din atatea puncte de vedere, una dintre problemele comune cu care ne confruntam este procrastinarea. Ce inseamna sa procrastinezi? Inseamna sa amani realizarea unei sarcini, sau luarea unei decizii, inseamna sa lasi pe ultima suta de metri ce ai de facut, bineinteles in mod nejustificat, preferand sa faci alte lucruri mai putin importante sau relevante. Acest comportament reprezinta o problema in masura in care atrage dupa sine consecinte negative evidente. De exemplu, daca tot suntem in sensiune, daca amanam in mod repetat sa invatam pentru un examen important, desi stim ca timpul e scurt si sansele sa nu promovam sunt mari si preferam sa mergem la film sau sa iesim in oras cu prietenii, atunci procrastinam! Big time . Partea frumoasa este ca desi suntem constienti ca nu procedam bine, suntem foarte abili in a ne gasi justificari. Ne pacalim singuri, spunand "azi sunt prea obosit/a" sau "nu am suficient timp sa invat cum TREBUIE" etc. Asadar, cuvantul cheie este "maine". Numai ca in fiecare "maine" gasim alte justificari si atunci incep sa apara consecintele negative: restante, concedieri, reduceri de salarii etc. Totusi, de ce persistam? Pentru ca ne-am creat si perpetuat un stiul de gandire "de sabotaj", care ne confera liniste (iluzorie ) si disconfort (real ) in acelasi timp. De exemplu, daca ne spunem ca "Trebuie sa stiu totul perfect, pentru ca altfel o sa ratez examenul si o sa fiu de rasul colegilor mei", nu facem altceva decat sa ne alimentam teama de esec, care ne va tine apoi le loc. Oricat am invata, nu acem cum sa stim TOTUL PERFECT. Nu exista perfectiune in nimic pe lumea asta! Dar, revenind la acest gand, datorita disconfortului creat, preferam sa amanam si ne gasim imediat altceva de facut, ca sa ne distragem atentia de la ceea ce nu facem, ca sa nu ne simtim vinovati sau rusinati ca nu avem "vointa" sa ne apucam de invatat. Acum ca stim care este problema, ce sa facem sa inlaturam acest comportament problematic? Sau macar sa il reducem, pentru ca procrastinarea va reprezenta mereu o optiune mai atractiva decat confruntarea/motivarea si persistatea intr-o situatie neplacuta. Putem sa ne ajustam stilul de gandire si sa invatam sa toleram disconfortul asociat diverselor situatii cu care ne confruntam. Am un examen greu, nu imi vine sa ma apuc sa invat, nu imi place nici materia si pe deasupra si proful/profa e mai "special/a"... Pornind de la aceasta situatie potentiala, putem sa ne motivam gandindu-ne ca oricum nu scapam, oricum va trebui sa invatam pentru examen, desigur daca vrem sa promovam anul, sau sa nu ne ducem restanta in ultimul an si tot noua sa ne fie greu. Si apoi, sa ne punem cu burta pe carte, fara sa ne propunem sa stapanim materia la perfectie pentru examen. In functie de dificultatea examenului si de resursele de care dispunem, este important sa ne fixam un scop realizabil. Daca mai am 2 zile sa invat pentru un examen greu, care nu ma atrage aproape deloc, este nerealist sa imi propun sa promovez cu nota maxima, sau sa invat tot perfect, dar imi pot propune sa il promovez si sa muncesc inspre atingerea acestui obiectiv cu rabdare, perseverenta si multa, multa practica.