Lucrez ca psiholog in cabinetul propriu de 4 ani de zile si nu exista lucru pe care l-as face cu mai mare placere, nu datorita reusitelor clientilor mei, ci datorita obstacolelor cu care ma confrunt in fiecare zi. Cand un client nou vine la mine, vad de fiecare data neincredere, scepticism, rusine... Ca psiholog, vad un set complex si fascinant de ganduri, emotii si comportamente adesea disfunctionale/ dezadaptative, care ia loc pe scaunul din fata mea. Ca om, vad o persoana cu probleme, mai usoare sau mai grave si mai ales, o persoana foarte similara mie. Asa cum spunea unul dintre numerosii profesori extraordinari de la care am invatat pe parcursul formarii mele academice si profesionale, intre psiholog si clientul lui nu exista decat un pas...si este foarte adevarat acest lucru. Oricand putem si noi, psihologii, sa avem aceleasi probleme ca si clientii nostri. Credeti ca eu nu sunt niciodata trista, nelinistita, furioasa, deprimata sau anxiosa? Credeti ca nu ma cert uneori cu persoanele apropiate mie, ca nu tip la oamenii din jurul meu cand nu imi convine ceva, ca nu gandesc irational? Si la mine "lucrurile trebuie sa..." si am in vocabular cuvantul "groaznic"...si il si folosesc destul de frecvent... deoarece sunt om, caracterizat de aceeasi tendinta inspre irationalitate, la fel ca si clientii mei. Diferenta dintre mine si ei este una mica, cu o insemnatate uriasa: stiu CE sa schimb si mai ales, CUM sa schimb acel ceva care ma face sa ma simt prost si sa ma comport altfel decat as vrea: stiu cum sa imi ajustez modul de gandire, aceasta din teoriile stiintifice specifice domeniului, dar mai ales din practica de zi cu zi. Oricine poate sa citeasca carti de psihologie, articole stiintifice, sau carti cu duiumul si sa ajunga sa stapaneasca teoria la "perfectie", insa conteaza mai mult ceea ce faci cu ce ai. Altfel spus, poti sa inmagazinezi toata cunoasterea lumii in domeniul psihologiei si nu te va ajuta cu nimic, daca nu o aplici. Tot deprimat vei fi, tot cu atacuri de panica, cu probleme in controlul furiei, probleme in relatia de cuplu, la servici s.a.m.d.. Asadar, daca tot stiu mai bine decat clientii mei CE si CUM sa fac, scopul meu este sa le dau si lor "ustensilele" cu care sa faca treaba. Si da, am zis "sa faca", nu "sa fac". Munca grea apartine clientului, pentru ca eu nu am cum sa fac treaba in locul nimanui, numai in locul meu. Pana aici, totul bine, insa problema majora este la alt nivel. Traim intr-o societate profund indoctrinata, in care mersul la psiholog este considerat a fi un lux, un moft. Avem impresia ca nu conteaza ceea ce se intampla din punct de vedere psihologic cu noi. Eu va intreb asa: daca va e frica de ziua de maine, daca va e atat de frica incat nu mai faceti nimic, nu incercati lucruri noi, nu va asumati anumite riscuri, fara garantia succesului, veti deveni incet, dar sigur, o umbra a ceea ce puteti fi cu adevarat. Poate va e frica sa descoperiti ca aveti probleme mai mari decat v-ati fi asteptat. Si ce e rau in asta, va intreb? Nu e mai bine sa stiti ce probleme aveti, ca sa invatati dupa aceea cum sa le rezolvati? Nu vreti sa scapati de probleme? Pentru ca sa stiti ca oricum, vin altele...viata este in sine o "problema". Sau poate credeti ca a vorbi cu cineva nu are efect, nu va ajuta, nu va rezolva problemele, sunt pur si simplu vorbe goale. Pe de-o parte aveti dreptate. Nu va ajuta cu nimic sa vorbiti despre probleme, daca nu faceti apoi ceva ca sa le rezolvati. Uneori, aici aveti nevoie de ajutorul psihologului, care va arata directia inspre care sa va indreptati si merge alaturi de voi, care discuta cum voi intr-o maniera stiintifica, mergand pe identificarea adevaratelor cauze ale problemelor. Sau poate credeti ca o pastila rezolva problema, ca prin minune. Nu este deloc asa, din pacate. Sincer si mie mi-ar conveni sa existe o pastila care odata inghitita, sa-mi rezolve toate problemele si daca e ieftina, cu atat mai bine...dar nu este asa din pacate. In anumite cazuri, medicatia ajuta, dar nu vindeca. Este ca un plasture pus pe o rana infectata. Microbul este tot acolo, iar plasturele camufleaza problema. Cand cade plasturele, iarasi doare. Cand nu mai luati medicamente, iarasi apar simptome. De ce? Deoarece cauza (adica gandurile nesanatoase ) este active. Doar cu medicamente, va simtiti mai bine, dar nu sunteti bine. Sau, aud din ce in ce mai des de la clientii mei cum ca nu vor sa se gandeasca la problemele lor. Dar ce va faceti, daca problemele insista ca sa va ganditi la ele? Incercati, va rog, sa NU va ganditi la ursul alb. Credeti ca veti reusi sa faceti acest lucru timp de 5 minute? Luati o foate de hartie si trageti cate o liniuta de fiecare data cand va vine in minte ursul alb. Veti constata ca desi nu vreti sa va ganditi la ursul alb, el se cam plimba nestingherit prin gandurile voastre. Mai aud temeri de genul "mi-e teama ca ma transform in alta persoana". Asa este, intr-o persoana mai functionala, mai adaptata. Desigur, e mult mai confortabil sa continuam cu rutina zilnica si sa persistam in obisnuintele cotidiene, in loc sa imbratisam schimbarea si necunoscutul. Dar oare nu merita sa riscati? Ceea ce vreau sa spun este ca nu e deloc usor sa spargem cutumele societatii, deoarece societatea suntem fiecare dintre noi. Schimbarea autentica si permanenta porneste din interior, de la nivel individual inspre colectiv. Asadar, nu asteptati sa vina altii sa va spuna ca trebuie sa faceti ceva daca vreti sa traiti mai bine, faceti voi ceva daca vreti sa va fie mai bine, sperand ca altii sa va urmeze exemplul.