Stim cu totii ce spune teoria: poti obtine tot ceea ce iti doresti, nu exista nu pot, exista nu vreau, cerul este limita etc.. Nu spun ca nu este corect, insa ce ne facem cand ne vine in minte gandul "nu pot" si impietrim de frica in fata provocarilor vietii? Si acest "nu pot" este invatat. Acest lucru inseamna ca ne putem dezvata de el, insa pentru a face acest lucru trebuie sa intelegem cum ajungem sa dobandim acest gand, apoi cum ajungem sa il "exersam" atat de mult incat devine un automatism. Ei bine, haideti sa incepem cu clasicele experimente de conditionare clasica. Daca facem un experiment, luam un subiect si il conditionam sa experimenteze ceva ce nu poate controla, de exemplu durere de un anumit tip, cand i se ofera sansa sa o faca, nu o face. De ce? Pentru ca in mintea lui a luat un gand si anume "nu am cum sa scap", iar ca rezultat al acestui gand, subiectul nici nu mai incearca sa faca ceva in acest sens, ci se resemneaza. Cu alte cuvinte, nu mai crede ca este capabil sa faca ceva. Acest fenomen se numeste neajutorare invatata, iar aceasta se generalizeaza foarte usor si la situatii de viata de zi cu zi, in afara contextului de cercetare. Daca eu am invatat ca nu pot sa controlez durerea, sau nu pot controla ceea ce mi se intampla, am invatat sa fiu neajutorata si tind sa cred ca "asa mi-a fost sa fie". Spre exemplu, fenomenul de neajutorarea invatata se observa foarte bine la femeile abuzate, care au fost agresate vreme indelungata de soti/parteneri indiferent ce faceau. Asadar, in timp si persistand in aceast tip de relatie, au invatat ca totul e zadarnic, ca nu exista nici o modalitate prin care sa iasa din aceasta situatie. Daca pana acum am fost "prizonierii" experientelor dureroase de viata cu care me-am confruntat, putem recastiga controlul asupra lor. Drumul inspre victorie incepe cand ne hotaram sa luam atitudine, sa adoptam un nou stil de gandire, sa spunem "gata, mi-a ajuns sa fiu victima!". Incepem sa mergem in directia buna atunci cand ne dezvoltam treptat "muschii" psihologici, astfel incat sa ne putem ridica cu greutatile in spinare, chiar daca ne doare. Atunci vom invata ca resemnarea nu este o optiune si ne vom ridica ori de cate ori cadem, pentru ca adevaratele limite nu ni le impune nimeni in afara de noi!