Tulburarea de panica si agorafobia
Inapoi Autor: Psih. Daniela Pasare
Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale DSM-IV-TR defineste atacurile de panica ca fiind episoade distincte de frica sau discomfort intens, in care patru (sau mai multe ) din simptomele urmatoare apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat
2. transpiratii
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp
4. senzatie de lipsa de aer sau sufocare
5. senzatia de a se innabusi
6. durere sau disconfort toracic
7. greata sau disconfort abdominal
8. senzatia de ameteala, de intensitate, de "cap usor" sau lesin
9. derealizare (senzatii de irealitate ) sau depersonalizare (detasare de propriul sine )
10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni
11. teama de a nu muri
12. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi )
13. valuri de frig sau caldura.
Agorafobia este teama unei persoane de a se gasi in locuri deschise, singur in afara locuintei sau intr-o multime, teama de poduri si tunele, de a calatori cu mijloace de transport (autobuz, tren, avion ) sau de a se gasi in situatii din care scaparea este dificila sau este dificil sa obtina ajutorul.
Agorafobia poate aparea si izolat dar, de regula, persoanele agorafobice au si atacuri de panica.
O persoana care a experentiat un atac de panica poate incepe sa se concentreze excesiv pe senzatiile fizice legate de anxietate si poate dezvolta anxietate de anticipare fata de situatiile care ar putea duce la declansarea unui alt atac de panica. Astfel ele incep sa evite anumite situatii cauzatoare de disconfort, cum ar fi calatoriile departe de casa sau cumparaturile in magazine. Disconfortul este legat de frica de a nu avea un atac de panica care le-ar pune viata in pericol sau i-ar pune in situatii jenante.
Multe persoane, din cauza imprectibilitatii aparente ale atacurilor de panica si din cauza inabilitatii lor de a le controla, considera ca viata lor este foarte restransa pentru ca ele se simt nevoite sa evite multe situatii, iar aceasta poate conduce la instalarea depresiei.
Exista perosoane care experentiaza asa numita "panica nocturna". Aceasta se refera la trezirea din somn intr-o stare de panica, fara un stimul declansator evident, persoanele avand simptome foarte asemanatoare cu cele ale atacului de panica care apare in timpul zilei. Persoanele care sufera de panica noctura dezvolta, de multe ori, frica de somn si incearca sa intarzie adormirea. Evitarea somnului poate duce la tulburari cornice de somn care, la randul lor, declanseaza panica nocturna.
Perosoanele cu atac de panica si agorafobie incearca diferite modalitati de a gestiona anxietatea: unele vor locui sau vor lucra doar la etajele inferioare ale unei cladiri pentru a nu fi nevoite sa utilizeze liftul si sa riste sa ramana blocati in el; alte persoane vor face cumparaturi on-line sau vor apela la "persoane de siguranta" care sa le insoteasca; unele persoane vor recurge la consum de alcool sau sedatice, ceea ce poate conduce la dependenta de aceste substante.
Modelul cognitive-comportamental considera ca persoanele cu atac de panica si agorafobie pot experentia niveluri ridicate de anxietate din cauza unei vulnerabilitati biologice, stresului sau din cause fizice. Persoanele dau o interpretare catastrofica unor simptome fiziologice sau psihice. Stimuli interni sau externi pot fi perceputi ca fiind amenintatori sis a conduca la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice. Daca aceste simptome sunt interpretate ca fiind semnele unui dezastru iminent, anxietatea se va accentua, culminand cu atacul de panica.
De obicei, primul atac de panica poate coincide cu un eveniment de viata strsant, cum ar fi: un loc de munca nou, situatii de pierdere, nasterea unui copil, o boala fizica, conflicte in relatie, etc. In multe cazuri, totusi, factorul precipitator nu poate fi identificat. Primul atac de panica este interpretat in mod eronat ca fiind catastrophic, astfel incat, urmatoareke atacuri de panica vor fi asociate cu o serie de stimuli, cum ar fi: locuri publice aglomerate, spatii deschise, distante mari, lift, avion, scari rulante, calatoriile departe de casa, etc.
Atacurile de panica pot fi mentinute de cel putin trei elemente:
- atentia selectiva asupra senzatiilor fiziologice - personale interpreteaza gresit senzatiile fiziologice ca fiind indicatorii unor consecinte catastrofale inevitabile
- comportamentele de asigurare sau gandirea magica - conduc la o tendinta de evitare mai puternica, precum si la tendinta de a generalize evitarea si la alti stimuli similari celor anxiogeni
- comportamentele de evitare - pot, pe moment, sa reduca nivelul de anxietate resimtite dar ele conduc la dezvoltarea si instalarea agorafobiei.
Atacurile de panica si agorafobia au consecinte semnificative asupra vietii interpersonale a persoanei, putand reduce in mod dramatic abilitatea persoanei de a socialize. Din cauza fricii unui posibil atac de panica, unele persoane cu agorafobie ezita sa iasa cu persoanele importante din viata lor, in timp ce altele se tem sa nu ramana singure in casa si sa nu aiba cui cere ajutor. Persoanele cu agorafobie se pot agata de persoanele importante din viata lor, solicitandu-le incurajari. In unele cazuri agorafobia le impiedica total pe unele persoane sa lucreze in afara casei sau sa calatoreasca .
Leahy şi Holland (Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, cap.3. Tulburarea de panica si agorafobia, p. 83, Ed. ASCR 2010, Cluj- Napoca ) propun urmatoarul plan general de interventie in atacul de panica si agorafobie:
1. Evaluarea
- Evaluarea clinica initiala a anxietatii si a evitarii
- Teste si alte tipuri de evaluare
- Luarea in considerare a tratamentului medicamentos
2. Socializarea / Aderenta la tratament
3. Expunerea
- Conceperea unei ierarhii a fricilor / temerilor
- Expunerea (in imaginar sau in vivo ) la fricile din lista
4. Training de relaxare
5. Interventie cognitiva
- Inducerea panicii (controlul respiratiei, etc. )
- Provocarea gandurilor automate distorsionate
- Provocarea gandurilor dezadaptative
- Dezvoltarea mecanismelor de coping pentru imbunatatirea managementului stresului
6. Terminarea tratamentului.
Studii care au investigat efectele terapiei cognitive-comportamentale in cazului atacului de panica si al agorafobiei au aratat o rata a eficacitatii a interventiilor intre 85% si 90% (interventii de 20 - 25 de sedinte ) . Chiar si la 1 an de la incheierea tratamentului, majoritatea persoanelor au raportat mentinerea efectului interventiei.
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat
2. transpiratii
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp
4. senzatie de lipsa de aer sau sufocare
5. senzatia de a se innabusi
6. durere sau disconfort toracic
7. greata sau disconfort abdominal
8. senzatia de ameteala, de intensitate, de "cap usor" sau lesin
9. derealizare (senzatii de irealitate ) sau depersonalizare (detasare de propriul sine )
10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni
11. teama de a nu muri
12. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi )
13. valuri de frig sau caldura.
Agorafobia este teama unei persoane de a se gasi in locuri deschise, singur in afara locuintei sau intr-o multime, teama de poduri si tunele, de a calatori cu mijloace de transport (autobuz, tren, avion ) sau de a se gasi in situatii din care scaparea este dificila sau este dificil sa obtina ajutorul.
Agorafobia poate aparea si izolat dar, de regula, persoanele agorafobice au si atacuri de panica.
O persoana care a experentiat un atac de panica poate incepe sa se concentreze excesiv pe senzatiile fizice legate de anxietate si poate dezvolta anxietate de anticipare fata de situatiile care ar putea duce la declansarea unui alt atac de panica. Astfel ele incep sa evite anumite situatii cauzatoare de disconfort, cum ar fi calatoriile departe de casa sau cumparaturile in magazine. Disconfortul este legat de frica de a nu avea un atac de panica care le-ar pune viata in pericol sau i-ar pune in situatii jenante.
Multe persoane, din cauza imprectibilitatii aparente ale atacurilor de panica si din cauza inabilitatii lor de a le controla, considera ca viata lor este foarte restransa pentru ca ele se simt nevoite sa evite multe situatii, iar aceasta poate conduce la instalarea depresiei.
Exista perosoane care experentiaza asa numita "panica nocturna". Aceasta se refera la trezirea din somn intr-o stare de panica, fara un stimul declansator evident, persoanele avand simptome foarte asemanatoare cu cele ale atacului de panica care apare in timpul zilei. Persoanele care sufera de panica noctura dezvolta, de multe ori, frica de somn si incearca sa intarzie adormirea. Evitarea somnului poate duce la tulburari cornice de somn care, la randul lor, declanseaza panica nocturna.
Perosoanele cu atac de panica si agorafobie incearca diferite modalitati de a gestiona anxietatea: unele vor locui sau vor lucra doar la etajele inferioare ale unei cladiri pentru a nu fi nevoite sa utilizeze liftul si sa riste sa ramana blocati in el; alte persoane vor face cumparaturi on-line sau vor apela la "persoane de siguranta" care sa le insoteasca; unele persoane vor recurge la consum de alcool sau sedatice, ceea ce poate conduce la dependenta de aceste substante.
Modelul cognitive-comportamental considera ca persoanele cu atac de panica si agorafobie pot experentia niveluri ridicate de anxietate din cauza unei vulnerabilitati biologice, stresului sau din cause fizice. Persoanele dau o interpretare catastrofica unor simptome fiziologice sau psihice. Stimuli interni sau externi pot fi perceputi ca fiind amenintatori sis a conduca la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice. Daca aceste simptome sunt interpretate ca fiind semnele unui dezastru iminent, anxietatea se va accentua, culminand cu atacul de panica.
De obicei, primul atac de panica poate coincide cu un eveniment de viata strsant, cum ar fi: un loc de munca nou, situatii de pierdere, nasterea unui copil, o boala fizica, conflicte in relatie, etc. In multe cazuri, totusi, factorul precipitator nu poate fi identificat. Primul atac de panica este interpretat in mod eronat ca fiind catastrophic, astfel incat, urmatoareke atacuri de panica vor fi asociate cu o serie de stimuli, cum ar fi: locuri publice aglomerate, spatii deschise, distante mari, lift, avion, scari rulante, calatoriile departe de casa, etc.
Atacurile de panica pot fi mentinute de cel putin trei elemente:
- atentia selectiva asupra senzatiilor fiziologice - personale interpreteaza gresit senzatiile fiziologice ca fiind indicatorii unor consecinte catastrofale inevitabile
- comportamentele de asigurare sau gandirea magica - conduc la o tendinta de evitare mai puternica, precum si la tendinta de a generalize evitarea si la alti stimuli similari celor anxiogeni
- comportamentele de evitare - pot, pe moment, sa reduca nivelul de anxietate resimtite dar ele conduc la dezvoltarea si instalarea agorafobiei.
Atacurile de panica si agorafobia au consecinte semnificative asupra vietii interpersonale a persoanei, putand reduce in mod dramatic abilitatea persoanei de a socialize. Din cauza fricii unui posibil atac de panica, unele persoane cu agorafobie ezita sa iasa cu persoanele importante din viata lor, in timp ce altele se tem sa nu ramana singure in casa si sa nu aiba cui cere ajutor. Persoanele cu agorafobie se pot agata de persoanele importante din viata lor, solicitandu-le incurajari. In unele cazuri agorafobia le impiedica total pe unele persoane sa lucreze in afara casei sau sa calatoreasca .
Leahy şi Holland (Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, cap.3. Tulburarea de panica si agorafobia, p. 83, Ed. ASCR 2010, Cluj- Napoca ) propun urmatoarul plan general de interventie in atacul de panica si agorafobie:
1. Evaluarea
- Evaluarea clinica initiala a anxietatii si a evitarii
- Teste si alte tipuri de evaluare
- Luarea in considerare a tratamentului medicamentos
2. Socializarea / Aderenta la tratament
3. Expunerea
- Conceperea unei ierarhii a fricilor / temerilor
- Expunerea (in imaginar sau in vivo ) la fricile din lista
4. Training de relaxare
5. Interventie cognitiva
- Inducerea panicii (controlul respiratiei, etc. )
- Provocarea gandurilor automate distorsionate
- Provocarea gandurilor dezadaptative
- Dezvoltarea mecanismelor de coping pentru imbunatatirea managementului stresului
6. Terminarea tratamentului.
Studii care au investigat efectele terapiei cognitive-comportamentale in cazului atacului de panica si al agorafobiei au aratat o rata a eficacitatii a interventiilor intre 85% si 90% (interventii de 20 - 25 de sedinte ) . Chiar si la 1 an de la incheierea tratamentului, majoritatea persoanelor au raportat mentinerea efectului interventiei.
Daniela Pasare - Cabinet individual de psihologie
Recomandă acest cabinet
