Modelul cognitiv-comportamental al depresiei
Inapoi Autor: Psih. Daniela Pasare
Depresia este una dintre cele mai raspandite si invalidante tulburari emotionale, afectand functionarea sociala si biologica a indivizilor. Gandirea persoanelor depresive afecteaza modul in care aceste privesc atat trecutul, cat si prezentul si viitorul. Imaginea de sine a persoanelor despresive este afectata, acestea manifestand o atitudine dezinteresata fata de orice ii inconjoara, reducerea implicarii in activitati care le face placere, avand drept rezultat simptome de oboseala si dificultati de concentrare, dificultati de a face fata provocarilor zilnice sau dificultati de a gestiona schimbarile.
Depresia duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada lunga de timp. Depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai viata, asupra capacitatii de muncă, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate, fiind deteriorata atmosfera familiala si activitatea profesionala. Depresia poate fi insotita de cefalee, ameteli, dureri si manifestari gastrointestinale, inclusiv constipatie si diaree. O persoana poate ajunge sa se simta epuizata, inutila, lipsita de ajutor si speranta, ceea ce poate duce la retragere fata de alti oameni. Starea de depresie este adesea perpetuata prin raspunsurile pe care le provoaca: incercari de adaptare pasive, ganduri ruminative si tendinte de evitare care cresc si mai mult probabilitatea de disconfort emotional si fizic. In cazurile severe de depresie, individul poate ajunge la incapacitatea de a comunica, de a afectua activitati de rutina si chiar la suicid.
Alte simptome ale depresiei pot fi: pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa, sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident, autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie, lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore întregi, mancatul excesiv si castigul sau pierderea in greutate, cresterea duratei de somn sau insomnia, plans facil, manie, stare generală proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara, uneori o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor, sensibilitate excesiva la respingere.
Cauzele depresiei sunt multiple, cum ar fi: tulburari la nivelul transmitatorilor, tulburări depresive sau alcoolism în familie, pierderea unui parinte, neglijarea în copilaria timpurie, evenimente de viata negative, un partener ostil, lipsa unei relatii apropiate, absenta unui suport social, lipsa stimei de sine pe termen lung.
Aaron Beck este de parere ca originea depresiei este conditionata de structura (scheme cognitive ) şi de procese (moduri de a gandi ) cognitive care antreneaza distorsiuni ale realitaţii. Activarea unor scheme negative de gandire este responsabila de simptome cum ar fi: frica, tristetea, pasivitatea, mania si iritarea. La aceste scheme de gandire negative se adauga generalizari abuzive, exagerari pozitive si negative, o gândire absolutistă, dihotomizarea etc. Starea psihica şi gandurile pot forma un cerc vicios. Deprimarea conduce la ganduri triste, care fac individul sa se simta deprimat psihic, iar aceasta deprimare face ca gandurile sale sa fie chiar mai sumbre. Felul in care o persoană gandeste este oglindirea modului in care o persoana se vede pe sine, viitorul si lumea, in general.
Depresia este o afectiune care poate fi tinuta sub control. Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa cat si cea psihoterapeutica. Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, terapie cognitiv-comportamentală sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. Tratamentul farmacologic ii poate ajuta pe pacienti sa capete suficienta forta pentru a se concentra supra elaborarii unor abilitati de a face fata stresului si dificultatilor vietii. Psihoterapia accelereaza procesul de vindecare si actioneaza acolo unde si cand medicamentele nu reusesc sa ajunga. Obiectivul imediat al terapiei este eliberarea de simptome iar cel pe termen lung este rezolvarea problemelor de viata, prevenirea aparitiei sau macar atenuarea unor episoade depresive viitoare.
Terapia cognitiv-comportamentala isi focalizeaza atentia asupra prezentului si situatiei actuale, incercand sa-l faca pe pacient sa ia cele mai bune decizii si sa faca fata dificultatilor curente. Terapia cognitiv-comportamentală va ajuta individul sa identifice gandurile negative şi erorile de gandire, sa-si puna intrebari legate de cauza aparitiei acestora si cum ar putea sa le reformuleze si sa faca schimbari in comportament, care vor conduce la schimbarea starii de dispoziţie. Tratamentul vizeaza invatarea persoanei sa gandeasca adaptativ, ameliorandu-si astfel trairile afective, comportamentale si motivatia.
Leahy şi Holland (Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, cap. 2. Depresia, p. 24, Ed. ASCR 2010, Cluj- Napoca ) propun urmatoarul plan general de interventie in cazul depresiei:
1. Evaluarea, care cuprinde
- Evaluare cognitiva, comportamentala si interpersonala
- Teste si alte tipuri de evaluari
- Evaluarea riscului de suicid
- Luarea in considerare a tratamentului medicamentos
2. Familiarizarea cu interventia
3. Stabilirea scopurilor
4. Activarea comportamentala si alte interventii comportamentale
5. Interventii cognitive
6. Inocularea pentru viitoare episoade depresive
7. Finalizarea interventiei
Terapia cognitiv-comportamentala realizeaza o schimbare reala, care inseamna mai mult decat a te simti mai bine pe durata terapiei; ea are efecte pe termen lung. Dintre tintele importante ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt credintele si asteptarile vizavi de propria persoana si de viitor, vizavi de altii si de lume. Terapia le ofera pacientilor un model inteligibil al existentei, planuri rationale de realizare a schimbarii si favorizeaza achizitionarea unor abilitati si deprinderi de a face fata dificultatilor. Cercetarile indica faptul ca cei care au continuat acest tip de terapie 2 ani dupa terminarea tratamentului medicamentos, au avut rata de recadere mai mica.
Depresia duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada lunga de timp. Depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai viata, asupra capacitatii de muncă, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate, fiind deteriorata atmosfera familiala si activitatea profesionala. Depresia poate fi insotita de cefalee, ameteli, dureri si manifestari gastrointestinale, inclusiv constipatie si diaree. O persoana poate ajunge sa se simta epuizata, inutila, lipsita de ajutor si speranta, ceea ce poate duce la retragere fata de alti oameni. Starea de depresie este adesea perpetuata prin raspunsurile pe care le provoaca: incercari de adaptare pasive, ganduri ruminative si tendinte de evitare care cresc si mai mult probabilitatea de disconfort emotional si fizic. In cazurile severe de depresie, individul poate ajunge la incapacitatea de a comunica, de a afectua activitati de rutina si chiar la suicid.
Alte simptome ale depresiei pot fi: pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa, sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident, autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie, lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore întregi, mancatul excesiv si castigul sau pierderea in greutate, cresterea duratei de somn sau insomnia, plans facil, manie, stare generală proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara, uneori o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor, sensibilitate excesiva la respingere.
Cauzele depresiei sunt multiple, cum ar fi: tulburari la nivelul transmitatorilor, tulburări depresive sau alcoolism în familie, pierderea unui parinte, neglijarea în copilaria timpurie, evenimente de viata negative, un partener ostil, lipsa unei relatii apropiate, absenta unui suport social, lipsa stimei de sine pe termen lung.
Aaron Beck este de parere ca originea depresiei este conditionata de structura (scheme cognitive ) şi de procese (moduri de a gandi ) cognitive care antreneaza distorsiuni ale realitaţii. Activarea unor scheme negative de gandire este responsabila de simptome cum ar fi: frica, tristetea, pasivitatea, mania si iritarea. La aceste scheme de gandire negative se adauga generalizari abuzive, exagerari pozitive si negative, o gândire absolutistă, dihotomizarea etc. Starea psihica şi gandurile pot forma un cerc vicios. Deprimarea conduce la ganduri triste, care fac individul sa se simta deprimat psihic, iar aceasta deprimare face ca gandurile sale sa fie chiar mai sumbre. Felul in care o persoană gandeste este oglindirea modului in care o persoana se vede pe sine, viitorul si lumea, in general.
Depresia este o afectiune care poate fi tinuta sub control. Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa cat si cea psihoterapeutica. Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, terapie cognitiv-comportamentală sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. Tratamentul farmacologic ii poate ajuta pe pacienti sa capete suficienta forta pentru a se concentra supra elaborarii unor abilitati de a face fata stresului si dificultatilor vietii. Psihoterapia accelereaza procesul de vindecare si actioneaza acolo unde si cand medicamentele nu reusesc sa ajunga. Obiectivul imediat al terapiei este eliberarea de simptome iar cel pe termen lung este rezolvarea problemelor de viata, prevenirea aparitiei sau macar atenuarea unor episoade depresive viitoare.
Terapia cognitiv-comportamentala isi focalizeaza atentia asupra prezentului si situatiei actuale, incercand sa-l faca pe pacient sa ia cele mai bune decizii si sa faca fata dificultatilor curente. Terapia cognitiv-comportamentală va ajuta individul sa identifice gandurile negative şi erorile de gandire, sa-si puna intrebari legate de cauza aparitiei acestora si cum ar putea sa le reformuleze si sa faca schimbari in comportament, care vor conduce la schimbarea starii de dispoziţie. Tratamentul vizeaza invatarea persoanei sa gandeasca adaptativ, ameliorandu-si astfel trairile afective, comportamentale si motivatia.
Leahy şi Holland (Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, cap. 2. Depresia, p. 24, Ed. ASCR 2010, Cluj- Napoca ) propun urmatoarul plan general de interventie in cazul depresiei:
1. Evaluarea, care cuprinde
- Evaluare cognitiva, comportamentala si interpersonala
- Teste si alte tipuri de evaluari
- Evaluarea riscului de suicid
- Luarea in considerare a tratamentului medicamentos
2. Familiarizarea cu interventia
3. Stabilirea scopurilor
4. Activarea comportamentala si alte interventii comportamentale
5. Interventii cognitive
6. Inocularea pentru viitoare episoade depresive
7. Finalizarea interventiei
Terapia cognitiv-comportamentala realizeaza o schimbare reala, care inseamna mai mult decat a te simti mai bine pe durata terapiei; ea are efecte pe termen lung. Dintre tintele importante ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt credintele si asteptarile vizavi de propria persoana si de viitor, vizavi de altii si de lume. Terapia le ofera pacientilor un model inteligibil al existentei, planuri rationale de realizare a schimbarii si favorizeaza achizitionarea unor abilitati si deprinderi de a face fata dificultatilor. Cercetarile indica faptul ca cei care au continuat acest tip de terapie 2 ani dupa terminarea tratamentului medicamentos, au avut rata de recadere mai mica.
Daniela Pasare - Cabinet individual de psihologie
Recomandă acest cabinet
