Abordarea cognitiv-comportamentala a tulburarii obsesiv-compulsive
Inapoi Autor: Psih. Daniela Pasare
Tulburarea obsesiv-compulsiva are ca principala manifestare revenirea repetata a obsesiilor (ganduri, impulsuri sau imagini persistente care cauzeaza distres ) si/sau a compulsiilor (comportamente repetitive sau acte mentala prin care o perioana crede ca poate reduce anxietatea sau poate preveni confruntarea cu un eveniment sau un stimul anxios ) . Obsesiile si compulsiile pot determina o persoana sa consume timp indelungat (mai mult de o ora zilnic ) sau pot cauza distres pronuntat sau chiar deficit functional.
Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva prezinta atat obsesii cat si compulsii. Exemple tipice de obsesii sunt: teama de contaminare cu microbi sau otrava, teama persoanei de a nu-si face rau sau de a rani pe cineva sau teama de a nu comite o fapta condamnabila. Exemple tipice de compulsii sunt: spalarea sau curatarea foarte frecventa, verificarea, cautarea de asigurari, adunarea obiectelor, insistenta de a pune sau face lucrurile intr-o anumita ordine.
Compulsiile au rolul de a indeparta, a preveni sau a slabi o obsesie sau distresul care asociat cu aceasta. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva pot recunoaste ca obsesiile si compulsiile sunt exaggerate dar, cu toate aceasta, nu reusesc sa inceteze sa gandeasca obsesiv sau sa stopeze comportamentele compulsive care au rol de a controla anxietatea.
In acest moment nu sunt cunoscute cauzele declansarii tulburarii obsesiv-compulsive. Se stie ca mostenirea genetica poate avea o importanta semnificativa. De asemenea, se considera ca procesele de invatare si situatiile stresante pot contribui la dezvoltarea si mentinerea acestei tulburari. Dclansarea tulburarii obsesiv-compulsive poate fi treptata sau poate fi declansata de un stressor puternic din viata.
Desi este greu de stabilit cum va evolua tulburarea, se pare ca ea tinde sa se cronicizeze, cu amplificari sau ameliorari ale simptomelor pe parcursul vietii, deseori avand legatura cu fluctuatiile nivelului de stress din viata persoanei.
Tulburarea obsesiv-compulsiva are efecte negative considerabile, afectand functionarea sociala, profesionala, parentala sau rezultatele scolare ale unei persoane. Tulburarea obsesiv-compulsiva poate avea un impact semnificativ asupra membrilor unei familii, asupra relatiei de cuplu si asupra relatiilor dintre parinti si copii, deoarece, adesea, membrii unei familii sunt implicati in ritualurile persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva sau li se cere sa se adapteze acestora. Acest lucru poate conduce la o crestere a distresului si depresiei, atat pentru persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva, cat si pentru membrii familiei.
Modelul comportamental al tulburarii obsesiv-compulsive pune accentul pe rolul jucat de conditionare in dezvoltarea si mentinerea tulburarii. Daca o persoana experentiaza ganduri intruzive care induc distres, cu timpul aceste reactii de distres pot fi asociate cu aceste ganduri intruzive, astfel incat, gandul intruziv va declansa automat si reactia de distres. Persoanei ii va fi teama de propriile ganduri. Persoana va incerca sa nu se mai gandeasca la gandurile stresante dar, cu cat va incerca sa nu se gandeasca, cu atat mai frecvent persoana va constata ca se gandeste la ele. Deoarece ii este imposibil sa evite aceste ganduri, persoana va incerca alte strategii care, pe moment, reduc nivelul de anxietate indus de gandul intruziv. Aceasta scadere a nivelului anxietatii va conduce la repetarea comportamentelor, acestea devenind, intr-un final, ritualuri. O alta modalitate prin care persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva isi reduce nivelul de distres este evitarea situatiilor care activeaza gandurile obsesive, ceea ce poate conduce la restrictionarea ariilor de functionare.
Modelele cognitive al tulburarii obsesiv-compulsive considera gandurile intrusive ca fiind fenomene normale, definitoriu fiind modul in care persoana evalueaza aceste ganduri. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva supraestimeaza probabilitatea cu care se pot active gandurile intrusive, inconvenientele produse de indeplinirea gandului intruziv, nivelul de responsabilitate care le-ar reveni daca acest gand s-ar indeplini si consecintele faptului ca sunt responsabili pentru actele lor. Persoanle cu tulburare obsesiv-compulsiva considera deseori ca evenimentele sunt periculoase, manifesta intoleranta la incertitudine si perfectionism, acorda o importanta exagerata gandurilor, supraestimeaza amenintarea gandurilor intruzive, manifesta convingerea ca o persoana are puterea de a influenta producerea sau prevenirea unui eveniment cu rezultate negative.
Interventia comportamentala presupune tehnica numita "expunerea pentru prevenirea raspunsului", care consta in expunerea repetata a persoanei la gandurile obsesive si prevenirea efectuarii comportamentelor compulsive (ritualurilor ) . Scopul acestei interventii este intreruperea ciclului de conditionare care mentine tulburarea. Persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva trebuie expusa la confruntarea directa cu gandurile sale obsesive pana cand va realiza ca nivelul de anxietate a scazut semnificativ si ca este in stare sa tolereze gandurile obsesive fara evitarea lor sau efectuarea ritualurilor.
Terapia cognitiva vizeaza modificarea convingerilor persoanei cu privire la gandurile sale intruzive si nu modificarea acestor ganduri. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva se tem ca, in cazul in care vor gandi pana la capat gandurile obsesive, fara sa efectueze compulsiile aferente, vor deveni din ce in ce mai anxioase si nu vor fi in stare sa tolereze nivelul extrem de ridicat de anxietate. Unele persoane se ingrijoreaza chiar ca ar putea innebuni. Persoanele sunt incurajate ca, in loc sa considere ca gandurile intruzive sunt periculoase, sa ajunga la concluzia ca, desi sunt stresante, gandurile in sine nu sunt relevante si nu au nevoie de un raspuns comportamental. Persoanele ajung sa-si dea seama ca efortul depus de a le controla este inutil si contraproductiv.
Studii efectuate pentru a evalua eficacitatea interventiilor cognitiv-comportamentale in cazul tulburarii obsesiv-compulsive au aratat ca 83% dintre pacienti au prezentat recuperare intre moderat si semnificativ (reducere a simptomelor cu peste 30% ) . Evaluari la doi ani dupa terminarea interventiei au evidentiat ca 76% dintre pacienti au mentinut imbunatatirile initiale. Pacientii care au prezentat imbunatatiri semnificative la terminarea interventiei au avut rate de recadere semnificativ mai reduse decat pacientii cu simptomatologie reziduala la terminarea interventiei. De asemenea, s-a constat ca expunerile de durata lunga influenteaza pozitiv rezultatele interventiei.
Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva prezinta atat obsesii cat si compulsii. Exemple tipice de obsesii sunt: teama de contaminare cu microbi sau otrava, teama persoanei de a nu-si face rau sau de a rani pe cineva sau teama de a nu comite o fapta condamnabila. Exemple tipice de compulsii sunt: spalarea sau curatarea foarte frecventa, verificarea, cautarea de asigurari, adunarea obiectelor, insistenta de a pune sau face lucrurile intr-o anumita ordine.
Compulsiile au rolul de a indeparta, a preveni sau a slabi o obsesie sau distresul care asociat cu aceasta. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva pot recunoaste ca obsesiile si compulsiile sunt exaggerate dar, cu toate aceasta, nu reusesc sa inceteze sa gandeasca obsesiv sau sa stopeze comportamentele compulsive care au rol de a controla anxietatea.
In acest moment nu sunt cunoscute cauzele declansarii tulburarii obsesiv-compulsive. Se stie ca mostenirea genetica poate avea o importanta semnificativa. De asemenea, se considera ca procesele de invatare si situatiile stresante pot contribui la dezvoltarea si mentinerea acestei tulburari. Dclansarea tulburarii obsesiv-compulsive poate fi treptata sau poate fi declansata de un stressor puternic din viata.
Desi este greu de stabilit cum va evolua tulburarea, se pare ca ea tinde sa se cronicizeze, cu amplificari sau ameliorari ale simptomelor pe parcursul vietii, deseori avand legatura cu fluctuatiile nivelului de stress din viata persoanei.
Tulburarea obsesiv-compulsiva are efecte negative considerabile, afectand functionarea sociala, profesionala, parentala sau rezultatele scolare ale unei persoane. Tulburarea obsesiv-compulsiva poate avea un impact semnificativ asupra membrilor unei familii, asupra relatiei de cuplu si asupra relatiilor dintre parinti si copii, deoarece, adesea, membrii unei familii sunt implicati in ritualurile persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva sau li se cere sa se adapteze acestora. Acest lucru poate conduce la o crestere a distresului si depresiei, atat pentru persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva, cat si pentru membrii familiei.
Modelul comportamental al tulburarii obsesiv-compulsive pune accentul pe rolul jucat de conditionare in dezvoltarea si mentinerea tulburarii. Daca o persoana experentiaza ganduri intruzive care induc distres, cu timpul aceste reactii de distres pot fi asociate cu aceste ganduri intruzive, astfel incat, gandul intruziv va declansa automat si reactia de distres. Persoanei ii va fi teama de propriile ganduri. Persoana va incerca sa nu se mai gandeasca la gandurile stresante dar, cu cat va incerca sa nu se gandeasca, cu atat mai frecvent persoana va constata ca se gandeste la ele. Deoarece ii este imposibil sa evite aceste ganduri, persoana va incerca alte strategii care, pe moment, reduc nivelul de anxietate indus de gandul intruziv. Aceasta scadere a nivelului anxietatii va conduce la repetarea comportamentelor, acestea devenind, intr-un final, ritualuri. O alta modalitate prin care persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva isi reduce nivelul de distres este evitarea situatiilor care activeaza gandurile obsesive, ceea ce poate conduce la restrictionarea ariilor de functionare.
Modelele cognitive al tulburarii obsesiv-compulsive considera gandurile intrusive ca fiind fenomene normale, definitoriu fiind modul in care persoana evalueaza aceste ganduri. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva supraestimeaza probabilitatea cu care se pot active gandurile intrusive, inconvenientele produse de indeplinirea gandului intruziv, nivelul de responsabilitate care le-ar reveni daca acest gand s-ar indeplini si consecintele faptului ca sunt responsabili pentru actele lor. Persoanle cu tulburare obsesiv-compulsiva considera deseori ca evenimentele sunt periculoase, manifesta intoleranta la incertitudine si perfectionism, acorda o importanta exagerata gandurilor, supraestimeaza amenintarea gandurilor intruzive, manifesta convingerea ca o persoana are puterea de a influenta producerea sau prevenirea unui eveniment cu rezultate negative.
Interventia comportamentala presupune tehnica numita "expunerea pentru prevenirea raspunsului", care consta in expunerea repetata a persoanei la gandurile obsesive si prevenirea efectuarii comportamentelor compulsive (ritualurilor ) . Scopul acestei interventii este intreruperea ciclului de conditionare care mentine tulburarea. Persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva trebuie expusa la confruntarea directa cu gandurile sale obsesive pana cand va realiza ca nivelul de anxietate a scazut semnificativ si ca este in stare sa tolereze gandurile obsesive fara evitarea lor sau efectuarea ritualurilor.
Terapia cognitiva vizeaza modificarea convingerilor persoanei cu privire la gandurile sale intruzive si nu modificarea acestor ganduri. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva se tem ca, in cazul in care vor gandi pana la capat gandurile obsesive, fara sa efectueze compulsiile aferente, vor deveni din ce in ce mai anxioase si nu vor fi in stare sa tolereze nivelul extrem de ridicat de anxietate. Unele persoane se ingrijoreaza chiar ca ar putea innebuni. Persoanele sunt incurajate ca, in loc sa considere ca gandurile intruzive sunt periculoase, sa ajunga la concluzia ca, desi sunt stresante, gandurile in sine nu sunt relevante si nu au nevoie de un raspuns comportamental. Persoanele ajung sa-si dea seama ca efortul depus de a le controla este inutil si contraproductiv.
Studii efectuate pentru a evalua eficacitatea interventiilor cognitiv-comportamentale in cazul tulburarii obsesiv-compulsive au aratat ca 83% dintre pacienti au prezentat recuperare intre moderat si semnificativ (reducere a simptomelor cu peste 30% ) . Evaluari la doi ani dupa terminarea interventiei au evidentiat ca 76% dintre pacienti au mentinut imbunatatirile initiale. Pacientii care au prezentat imbunatatiri semnificative la terminarea interventiei au avut rate de recadere semnificativ mai reduse decat pacientii cu simptomatologie reziduala la terminarea interventiei. De asemenea, s-a constat ca expunerile de durata lunga influenteaza pozitiv rezultatele interventiei.
Daniela Pasare - Cabinet individual de psihologie
Recomandă acest cabinet
