Anunţăm cu satisfacţie apariţia lucrării noastre Managementul stresului. Aplicaţii ale psihoterapiei experienţiale centrate pe emoţii la Editura SPER.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o abordare comprehensivă a stresului din perspectivă experienţialist-umanistă. Psihoterapia centrată pe emoţii, cunoscută iniţial sub sintagma de psihoterapia proces-experienţială, este o formă de psihoterapie experienţială care are ca scop sprijinirea clienţilor pentru a-şi dezvolta inteligenţa emoţională, pentru ca aceştia să poată face faţă mai bine problemelor existenţiale şi a trăi într-o mai bună armonie cu ei înşişi şi cu alţi oameni. Ea integrează idei din psihoterapia centrată pe client, gestaltterapie şi psihoterapia existenţială, adaptate însă la gândirea psihologică contemporană. Autorii modelului psihoterapeutic, Leslie Greenberg şi Robert Elliott, i-au dedicat 35 de ani de cercetare de un înalt nivel ştiinţific, reuşind validarea empirică a acestei abordări şi recunoaşterea ei de către Asociaţia Psihologilor Americani (APA ) .

În primele două capitole prezentăm pe larg teoriile stresului şi teoriile emoţiilor. Nu ne-am propus să facem o sinteză curprinzătoare a acestora, ci doar să descriem acele teorii / idei care au stat la baza sau au influenţat definitoriu ceea ce numim astăzi psihoterapia centrată pe emoţii.

Din multitudinea de teorii ale stresului am ales doar două, după părerea noastră cele mai importante prin modul în care conceptualizează ideea de stres şi implicit de boală psihică: modelul fiziologic al stresului şi teoria răspunsului la stres al lui Hans Selye, precum şi modelul tranzacţional al stresului al lui Richard Lazarus.

De asemenea, din multitudinea teoriilor emoţiilor, am ales teoriile neuro-biologice şi teoriile cognitive. În cadrul teoriilor neuro-biologice am insistat pe modelul lui Joseph Le Doux, celebrul cercetător neurolog contemporan care a influenţat fundamental teoria emoţiei propusă de Leslie Greenberg, prin descrierea nucleului amigdalian ca centru de stocare a informaţiei emoţionale. În cadrul teoriilor cognitive am insistat pe teoria cognitiv-motivaţional-relaţională a lui Richard Lazarus, de la care Greenberg a împrumutat ideea de interpretare emoţională a traumelor şi beneficiilor pe care persoana le-a avut în urma interacţunii dintre sine şi mediu.

Capitolul doi se încheie cu o prezentare în detaliu a teoriei proces-experienţiale a emoţiei, propusă de Leslie Greenberg. Aici analizăm structurile componente ale unei scheme emoţionale, tipurile de scheme emoţionale funcţionale şi disfuncţionale, precum şi modelul de reglare emoţională funcţională versus disfuncţională. Analiza este presărată cu exemplificări de scheme emoţionale disfuncţionale întălnite la clienţi din practica noastră privată.

În capitolul trei realizăm o descriere detaliată şi logică a procesului psihoterapeutic în ansamblu. La început prezentăm pe scurt acele concepte fundamentale din psihoterapia centrată pe client, gestaltterapie şi psihoterapia existenţialistă care stau la modelului proces-experienţial. Continuăm cu prezentarea şi definirea conceptelor fundamentale ale modelului psihoterapiei centrate pe emoţii, urmată de descrierea sarcinilor terapeutice şi a paşilor pe care clientul îi parcurge în procesul de schimbare.

În capitolul patru abordăm conceptualizarea clinică şi psihoterapia experienţială centrată pe emoţie în tulburările psihice relaţionate cu stresul, mai exact în tulburarea de panică, tulburarea stresului posttraumatic şi depresie. Modelele de conceptualizare clinică sunt ilustrate cu studii de caz din practica noastră privată.

Deoarece modelul de intervenţie psihoterapeutică pe care ne-am propus să-l descriem este unul validat ştiinţific, ne-am gândit că nu este lipsit de interes pentru cititorii noştri să prezentăm câteva date referitoare la validarea lui. Astfel, în capitolul cinci vorbim despre eficienţa psihoterapiei experienţiale centrate pe emoţii în tratamentul tulburărilor psihice generate de stres, cu o prezentare a studiilor validate ştiinţific şi a rezultatelor celor mai importante metaanalize.

În capitolul şase prezentăm principalele metode de evaluare psihologică a persoanelor traumatizate. Şi la acest capitol am ales să rămânem în contextul unei intervenţii psihoterapeutice de tip proces-experienţiale, unde psihodiagnoza clinică a traumei este un proces profund de explorare a naturii şi severităţii evenimentului traumatizant, a măsurii în care evenimentul respectiv a transformat într-o manieră dramatică lumea percepută a clientului, a schemelor emoţionale relaţionate cu trauma. Cum astfel de explorare este prin natura ei una de tip calitativ, un proces de psihodiagnoză complex realizat de terapeut pe parcursul primelor şedinţe, îmbinat cu procesul de formare a alianţei terapeutice, am ales să enumerăm la început cele mai cunoscute instrumente cantitative de psihodiagnostic, punând apoi accentul pe interviul clinic şi pe metodele calitative de diagnostic. Dintre metodele calitative de diagnostic, ne-am oprit şi le-am descris pe larg pe acelea care au origini similare cu psihoterapia experienţială centrată pe emoţii, şi anume: analiza fenomenologică interpretativă, analiza metaforei şi psihodiagnosticul constructivist. Am adăugat la acestea tehnica incidentelor critice, metodă ce se poate dovedi foarte utilă, deoarece evenimentul traumatizant este de fapt un incident critic în viaţa clientului.

În capitolul şapte descriem cele trei sarcini terapeutice findamentale pe care modelul de psihoterapie experienţială centrată pe emoţii le propune în reprocesarea experienţelor problematice: expunerea sistematică evocativă pentru reacţii problematice, repovestirea experienţelor traumatizante sau dificile şi crearea înţelesului. Implementarea acestor sarcini terapeutice este de asemenea ilustrată cu exemple din practica noastră privată.

Lucrarea se încheie cu prezentarea unui model de intervenţie de scurtă durată, de orientare experienţialist-umanistă, aplicabil în managementul stresului la nivel organizaţional, în consilierea şi coaching-ul angajaţilor la locul de muncă, precum şi cu rezultatele unei cercetări proprii privind validarea unui program de coaching de grup în scopul dezvoltării competenţelor transversale implicate în reuşita în carieră.