A simti un anumit nivel de neliniste in situatii primejdioase, solicitante si stresante este absolut normal. Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu fi trecut la un moment dat sau mai mult timp printr-o stare de agitatie, de grija, de emotii create de frica de boli, batranete, de moarte, de asteptari tematoare, pe care nu a stiut cum sa le defineasca, dar care in ralitate contineau semintele unei anxietati. De cele mai multe ori semnele sunt mai mult decat evidente, incepand cu tensiunea resimtita in cazul unei dispute in familie sau la serviciu, de emotia tip "fluturi in stomac" inaintea unei intalniri cu persoana iubita, bataile puternice ale inimii atunci cand suntem in pricol sau percepem o situatie amenintatoare pentru siguranta noastra, indiferent de natura ei si nu in ultimul rand, agitatia si senzatiile de "blank" inaintea unor examene, concursuri sau oricarei confruntari.
Toate aceste stari sunt date de anxietate, aceasta emotie care ori te ajuta sa depasesti momentul, ori te impiedica sa gestionezi situatia respectiva. In cazul in care aceste stari dau o tulburare de anxietate, ele au un caracter inconfortabil si pagubos pentru functionarea noastra psihica si fizica, ies din categoria reactiilor nervoase normale si inerente si intra in categoria bolilor legate fie de constructia biologica a individului, fie de reactia lui patologica la experientele din mediul sau. De cele mai multe ori se pune un semn de egalitate intre anxietate si frica, numai ca diferentele sunt date de modificarile emotionale si de constiinta care apar in cazul anxietatii dar nu apar in cazul fricii.
Aceasta tulburare de anxietate, aceasta "tema permanenta fara obiect" ca ceva rau ti se poate intampla, te face sa te simti "altfel" fara sa fi existat vreun motiv anume, fara o cauza pe care sa o poti percepe si din pacate cea mai mare parte a timpului, ducand de cele mai multe ori la perturbarea ritmului tau obisnuit, la abandonarea activitatilor curente pana la imobilitate, la un fel de "paralizie anticipatorie". Tulburarea de anxietate, in functie de intensitate, poate avea aspecte de la cele mai putin severe pana la formele severe cand senzatiile tipice anxietatii ne coplesesc (palpitatii, tremor, senzatia de gol in stomac, senzatia de lesin, dificultatea de a inghiti, dureri in capul pieptului, ameteli, frisoane ), nu ne mai putem oprii din ingrijorari ajungand pana intr-acolo incat sa ne temem pentru orice.
Conform statisticilor, exista foarte multe persoane care au astfel de tulburari mentale, aceste persoane confunda anxietatea cu o boala psihica grava, cu care in speta se rusineaza, sunt dominate de o serie de prejudecati catalogand acesta tulburare ca pe "un semn de slabiciune", isi neaga senzatiile cu speranta ca vor disparea de la sine, duc boala "pe picioare", nu constientizeaza problematica lor si mai ales faptul ca nu pot depasi aceste stari doar prin simpla vointa ci au nevoie de ajutor calificat de specialitate, de psihoterapie.
Tulburarile de anxietate in mare sunt de mai multe feluri, incepand cu atacurile de panica, fobiile specifice, fobia sociala, tulburarea obsesiv-compulsiva, stresul posttraumatic pana la anxietatea generalizata.
Folosind in intelegerea naturii anxietatii dumneavoastra psihoterapia cognitiv-comportala veti descoperi si identifica gandurile cauzatoare de teama. Aceste ganduri negative si nerealiste pot fi transformate prin consitentizare si reformulare in ganduri mai pozitive si realiste. In egala masura veti putea identifica si sitatiile pe care le-ati evitat din cauza anxietatii pe care o aveti. Aceste comportamente de evitare care in prima instanta aveau darul de a va linisti pe moment, mai tarziu, prin cumulare, ea va amplifica anxietatea.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala va ajuta sa invatati sa va evaluati frecventa, intensitatea si simptomele caracteristice anxietatii, cum sa va controlati respiratia, cum sa practicati relaxarea singuri, cum sa puneti in practica diverse tehnici cu care sa faceti fata tulburarii dumneavoastra si pe viitor va va ajute sa faceti fata situatiilor pe care obisnuiti de obicei sa le evitati. In momentul cand aceste simptome vor scadea in intesitate, veti capata incredere in dumneavoastra si in capacintatea de a trai o viata normala.