Nu am mai intrat pe acest site (la-psiholog.ro ) de foarte mult timp si imi pare rau ca l-am neglijat. Imi propusesem sa scriu mai multe articole despre abordarile in psihoterapie, dat am vazut ca informatiile abunda pe toate site-urile, asa ca am sa ma opresc la niste referinte legate de un sector care ma preocupa in ultimult timp si asta se refera la coditia din punct de vedere fizic si psihologic a femeii in jur de 50 de ani, la suita de probleme legate de trecerea pragului de 40 de ani sau la apropierea si depasirea pragului de 50 de ani.
Am sa ma refer la femeia in jur de 40 de ani, femeia castorita si cu cel putin un copil, un segment zic eu majoritar, dar pe cale de disparitie daca se va mai sapa mult si cu sarg la institutia famileie asa cum se intampla in ultimii ani. Luate de iuresul vietii, daca ai apucat sa-ti faci o familie sa zicem pana in 30 de ani sau in jur de... cand ceasul biologic isi cere drepturile cu insistenta, ca femeie simti o neliniste in tine creata de dorinta de procreere, de ceea ce in prima instanta iti da calitate vietii tale pentru care ai fost harazita. Inseamna ca deja ai o familie creata dintr-un sot si cel putin un copil care pe la 40 de ani este de varsta scolara, adica ai trecut prin tensiunile marcate de alegerea partenerului, de aparitia copiilor si in apogeul activitatii tale sexuale. Parca simti ca esti cu adevarat implinita atat ca mama cat si ca sotie, incerci sa le faci pe toate si chiar iti reuseste! La 40 de ani in aceste conditii inca nu te-ai aplecat cu adevarat spre tine, esti inca prezenta pentru altii, inca alergi intre serviciu si familie, esti inca preocupata de scoala copilui, de sedintele cu parintii, de meditatiile la limba engleza, eventual si de vreo activitate in afara scolii (inot, pian, desen, carate, dans, etc. ), de pretentiile sotului diurne si nocturne, de cerintele legate de cariera, parinti, socrii, banci, credite, etc. Cam in aceasta perioada incepi sa fii obosita si sa nu mai ai sporul pe care-l aveai cu un an, doi inainte, inca te simti bine in pielea ta si iti zambesti dimineata in oglinda, te vezi si te simti frumoasa cand te privesti in semiprofil, parca nu te-ai ingrasat chiar atat incat sa te alarmezi, inca mai ai sex-appeal, se uita barbatii dupa tine si asta iti face placere (mai putin cand sunt insistenti! ), inca poti cocheta cu suscces in limite admisibile si inca spectrul batranetii e undeva departe...Totusi vine o zi in care te uiti mai bine in oglinda, adica de mai apropape si iti dai seama ca pana atunci nu te-ai vazut cu adevarat, realizezi ca de fapt ti-a scazut acuitatea vizuala si detaliile ti-au scapat, vezi primele semne. Te uiti atenta la fata ta si descoperi ca ridurile parca ti s-au mai accentuat, recunosti chiar unele noi, ridici bratele si ti se pare ca muschii bratelor parca sunt mai lasati, la baza gatului apare parca o linie ca un lantisor fin, insisti sa te examinezi si o iei la vale de-a lugul abdomenului, a soldurilor, a copaselor... Gata! Pana aici! Inca esti bine, te vezi frumoasa, barbatul tau inca te gaseste atragatoare si este prezent langa tine suficient de mult incat sa nu-ti faci griji...dar, acolo intr-un colt, se naste „Indoiala” una mica de tot si nuda deocamdata.
Pana sa te dezmeticesti ajungi la 45 de ani, ai folosit cu succes pana acum negarea la greu, ai fost preocupata de cu totul altceva si micuta ta ”Indoiala” a crescut intre timp si a inceput sa se imbrace cu tot felul de ganduri, cu tot felul de griji, de intrebari si de raspunsuri tot de tine date, de anxietati, de scenarii create dupa chipul si asemanarea ta si alimentare de evenimentele neplacute care au inceput sa apara tot mai des si care te marcheaza. In primul rand copilul ti-a crescut si nu te mai percepe ca principalul reper din universul sau, te pune la punct, are pretentii, vrea tot felul de chestii la moda, se inchide in camera lui si nu te mai asculta. Parintii si socrii tai au imbatranit si esti tot mai des solicitata sa le rezolvi tot felul de probleme incepand cu sanatatea si terminanad cu aprovizionarea, nu mai poti conta pe ajutorul lor, apar tensiuni si tu esti intre ciocan si nicovala. Barbatul tau vine din ce in ce mai tarziu de la serviciu si lipseste cam mult, parca si-a rarit si atentia care ti-o acorda candva, se pare ca intalnirile voastre amoraose nu mai au consistenta de alta data, esti tot mai obosita si te folosesti de asta pentru a fii lasata sa dormi, iar el se foloseste de eschivarile tale ca sa-si conserve energiile care le va folosi in alte directii, tu stii asta, simti, nu ai dovezi, incep certurile si banuieleile, suspiciunile, te imbonlavesti de „scenarita cronica” si simti ca nu mai ai incredere nici tine, nici in el, simti ca pamantul se invarte si fara acordul tau, ca nu mai controlezi tu totul si super-egolul nu mai are cu ce sa se hraneasca...! Nu mai spun ca si la locul de munca au apartut „floricele” noi, tinere si proaspete care iau tot caimacul de priviri, porti deja ochelari, parul ti s-a mai rarit, gravitatea isi cere drepturile, arati bine dar totusi, prin comparatie incepi sa palesti. Acum este momentul ca domnisoara „Indoiala” sa se instaleze ca la ea acasa in mintea ta si daca nu esti vigilenta s-ar putea sa te pacaleasca si sa-ti ocupe tot timpul.
Este momentul sa te trezesti! Incet, da sigur, vorbind in stanga si-n drepta cu suratele tale de un leat poti sa o tii pe linia de plutire si sa te orientezi spre lucrurile care te ridica, nu spre cele care te coboara. Daca nu gestionezi bine situatia, risti sa te imbonlavesti, stresata fiind iti scade imunitatea si ea va lovi in verigile slabe ale fiintei tale. Trebuie sa iei masuri rapide, nu te agata de gandul comod ca „va trece, totu va reveni cum a fost inainte”. Nu va fi asa, incepe sa-ti indrepti privirile spre tine, spre ceea ce esti tu cu adevarat nu raportata la altii (barbat, copil, rude... ), ci la tine intrinsec, cu bune si rele. In primul rand accepta-te! Este momentul sa-ti constientizezi starea, pozitia si daca apare un semn pe care nu-l poti intelege sau stapanai, nu lasa situatia asa, nu apleca urechea la cine stie ce prietena „binevoitoare”, mergi la o persoana avizata, profesionista (la psiholog ), participa la grupuri de dezvoltare personala unde vei intalni femei cu aceleasi probleme si de la care poti invata si impartasi intr-un mediu securizant, fa ceva si mai ales instruieste-te sa ai o minte deschisa si curioasa.