Ce sunt asteptarile? Sunt nevoi sau capricii? Sunt slabiciuni sau defecte? Cum sa le privim si in ce categorii sa le incadram? Asteptarile presupun sa primesti in masura in care ai dat sau uneori, sa te astepti sa primesti si atunci cand doar tu crezi ca ai dat...! Stim in genral ca trebuie sa fie un echilibru intre "a da" si "a primi" si totusi natura umana este construita pe un sistem egocentric unde altruismul nu a dat niciodata pe afara. Balanta aceasta este foarte fragila si poate fi usor dezechilibrata in relatiile umane si cu atat mai mult in cele de cuplu. Apropierea dintre oameni este in general guvernata de completarea, de satisfacerea sau compensarea unor nevoi, ceva implicit de genul "tu imi dai ceea ce mie imi lipseste", acel ceva mai mult sau mai putin constient, imbracat in valul proiectiei pe care-l aruncam peste persoana respectiva. Din cauza dorintei acerbe de a completa sau a saticface o nevoie la un moment dat, nu vedem realitatea, vedem doar ceea ce vrem sa vedem. In primavara relatiei de cuplu fiecare este atent la nevoile celuilalt, realitatea este alterata de activitatea hormonala si atata timp cat nu este tulburata de nimic, nu intervin unii din afara sau nu apar probleme majore care trebuiesc rezolvate, schimburile sunt respectate in mod tacit si implicit, totul este bine, suntem fericiti si convinsi ca am gasit persoana potrivita! Dansul acesta din pacate nu poate dura la infinit, o relatie nu se valideaza pe "roze" si nu traieste in sfere etanse, ea trebuie sa treaca niste teste de andurata, teste care implica educatia si caracterul pe post de bagaje cu care am intrat in "casa" relatiei cu celalalt. Acum se poate vedea daca ceea ce am cautat a fost doar in capul nostru ("faimoasa proiectie" ) sau am avut si discernamant in alegere. Energia consumata in gasirea unor solutii sau rezolvarea defectuasa a unor probleme aparute inerent pe drumul vietii, pune cuplu la grea incercare, cand fiecare trebuie sa treaca prin furcile caudine. Acum se pot vedea implicarea, asumarea responsabilitatilor, personalitatea si caracterul fiecaruia, seriozitatea relatiei si jocul bunavointei pe care in prima faza l-au jucat. Este nevoie din partea ambilor parteneri sa se implice in rezolvarea problemelor cu toate resursele de care dispun, cu implicare egala atat fizica cat si psihica, pentru ca daca apar carente ele vor genra tensiuni. De cele mai multe ori, la raspantii de drumuri si cand problemele apar in cuplu, se uita jocul bunavointei si se lasa pe umarul celuilalt greul traiului si a relatiei ajungandu-se nu de multe ori sa traga "jugul" doar unul, celalat fie nu se implica din comoditate, fie are o educatie si o natura egoista si "i se cuvine", fie dezvoltarea personala, cresterea si maturizarea s-a produs diferit (doar de catre acela care si-a dorit asta! ) . Acum asteptarile sunt distorsionate. Cel care munceste mai mult i se pare normal sa o faca, frustrarile si le manifesta doar pentru ca nu ii sunt recunoscute meritele si se va manifesta cerand recunoastere dar nu si efort din partea celuilalt. Culmea este ca cel care "da" mai putin in relatie este si cel care cere mai mult pentru a masca neimplicarea, neputintele si lipsa bunavointei, va avea atitudini de fronda si va ataca prin pedepsirea partenerului care "il cicale si are pretentii", va da semene de oboseala si cu prima ocazie i se va parea firesc sa paraseasca "corabia" unde nu se simte acceptat si inteles! Acestia sunt in general sunt si primii candidati care-si vor insela partenerii, alergand dupa himera comoditatii si a traiului fara implicare egala!