Pentru ca subiectul principal il reprezinta copiii, doresc sa subliniez importanta pregatirii copilului inainte de intalnirea cu psihologul.
In acest sens, parintii pot apela la o serie de strategii ingenioase in scopul de a-l determina pe copil sa astepte cu interes si curiozitate aceasta intalnire. Deasemenea, ei pot evidentia (informativ, nu acuzator! ) "problema" copilului pentru a-si argumenta propunerea de a face impreuna o vizita psihologului (de preferat sa i se spuna copilului, daca este vorba despre un domn sau o doamna ) .
Nu in ultimul rand, parintii il vor informa pe copil, cine este "psihologul", ce tip de activitate desfasoara el si care este scopul si durata vizitei lor, oferindu-i explicatii corecte, in raport cu varsta si capacitatile lui de intelegere.
De exemplu, "psihologul este o persoana amabila care doreste sa te cunoasca in scopul de a te invata cum sa fi mai prietenos, atent, organizat, linistit, intelegator, rabdator, constiincios... si nu numai. In acest sens, iti va pune cateva intrebari despre ceea ce iti place sa faci, te va ruga sa-i povestesti cate ceva despre tine si prietenii tai, iti va cere sa desenezi ceva sau sa faci cateva constructii frumoase din cuburi colorate, iti va da posibilitatea de a descoperii lucruri noi - jucandu-te cu o serie de personaje cunoscute de tine, etc".

Orice demers psihologic este precedat de o presedinta, care dureaza in medie 30 de minute si consta intr-o evaluare initiala a clientului, in scopul identificarii principalelor aspecte sau dificultati pentru care acesta solicita un anumit tip de serviciu (de evaluare si psihodiagnoza sau de includere a sa intr-un program de consiliere sau psihoterapie ) .

In cazul in care subiectul este minor, parintele este cel care solicita psihoterapeutului o solutie la o problema pentru care nu mai are resurse de rezolvare, iar specialistul culege datele relevante pentru demersul terapeutic.

Odata ce au convenit asupra formei de desfasurare a interventiilor psihologice, are loc semnarea Contractului de prestari servicii psihologice, fiind intelese de catre ambele parti, atat drepturile, cat si obligatiile ce le revin.

Primul pas in rezolvarea cazului il constituie cunoasterea si evaluarea complexa a copilului (obs.: in masura in care copilul este obisnuit si suporta sa stea singur, el va fi evaluat singur, in absenta parintelui, timp in care, acestuia i se poate solicita sa completeze un chestionar, in scopul colectarii de informatii relevante pentru solutionarea cazului ) .
In aceasta prima sedinta, este de dorit ca ambii parinti sa fie prezenti, pentru a expune impreuna problema copilului si a face cunoscute psihoterapeutului toate informatiile pe care amandoi le considera importante.
Apoi, pentru a fi capabil sa-si exteriorizeze trairile si sentimentele, copilul va fi incurajat sa se implice intr-o multime de secvente terapeutice. Acestea sunt adaptate de catre specialist la problemele si nevoile copilul si sunt construite prin combinarea unor metode de consiliere verbala si a unor tehnici de tip proiectiv (ex.: desen si pictura;exercitii de relaxare; modelaj si constructii din lut; jocul cu marionete; jocuri de rol prin metoda metaforelor si a povestilor terapeutice; meloterapie; etc. ) .

Atunci cand problema este evidenta, o singura sedinta este suficienta pentru evaluarea copilului si stabilirea unui demers terapeutic ce se va derula de-a lungul a 5 sau 10 sedinte (in functie de particularitatile cazului si solicitarile parintilor ) .
Cu cat evaluarea se doreste mai complexa cu atat numarul sedintelor va creste.
In medie, ea poate dura aproximativ 3 sedinte si se realizeaza prin metode specifice (metode si teste standardizate si etalonate pe populatia din Romania, observatii clinice, interviuri structurate, etc. ), in scopul de a identifica atat nivelul de dezvoltare psiho-motorie al copilului, cat si capacitatile lui adaptative si de relationare cu ceilalti.

A doua, a treia sau a patra intalnire, dupa caz, se realizeaza in scopul stabilirii unui diagnostic prezumtiv si construirii unui plan personalizat de interventie.
Toate informatiile acumulate in etapele precedente (observatie, testare, interviu, etc. ) ii ofera psihoterapeutului posibilitatea intocmirii unui Raport de evaluare, pe care il va prezenta parintilor.
In situatia in care specialistul constata ca "problema cu care se confrunta copilul" necesita o investigare suplimentara si a relatiilor intrafamiliale (copil - parinti; partenerii de cuplu; copil - bunici; copil - educator, invatator sau profesor ), ii va informa argumentat in acest sens pe parinti si le va oferi alternativele psihoterapeutice necesare pentru rezolvarea cazului.
Daca problema (tulburarea ) identificata necesita pe langa psihoterapie si forme specifice de interventie (ex.: autism, sindrom Down, etc. ) sau investigatii suplimentare de natura neurologica/psihiatrica/etc., parintii vor fi indrumati cu responsabilitate si catre institutiile care presteaza astfel de servicii.

Pentru ca psihoterapia copilului si nu numai, este un proces care se desfasoara nu doar in cabinetul specialistului, ci si in afara acestuia, incepand cu aceasta etapa, parintii decid asupra gradului de implicare in rezolvarea cazului. Fie se limiteaza doar la "tratarea" efectului problemei, caz in care eficienta interventiilor psihoterapeutice este semnificativ diminuata, fie sunt de acord cu observatiile si recomandarile specialistului (ex.: participarea activa la psihoterapia de familie in paralel cu demersul terapeutic in care este antrenat copilul, atunci cand se constata cauza problemei copilului in relatiile disfunctionale dintre parinti ) .
Acceptand a doua alternativa, in urmatoarele sedinte (obs.: numarul acestora va fi stabilit de catre psihoterapeut in functie de specificitatea cazului, si comunicat parintilor copilului ), se va lucra individual si in grup cu persoanele implicate in demersul terapeutic. Parintii vor primi teme pentru acasa, vor fi solicitati sa-si observe copilul si uneori sa noteze sau sa corecteze anumite manifestari ale acestuia, vor fi incurajati sa desfasoarea diferite activitati distractiv-educative si recreative impreuna cu el, vor fi invatati sa adopte anumite modele de raspuns la comportamentele lui, etc.

Obiectivele psihoterapiei sunt diferite de la un caz la altul, in functie de problema cu care se confrunta subiectul si in acord cu nevoile si particularitatiile acestuia. In linii mari, finalitatea unui program terapeutic poate viza: descarcarea emotionala si intelegerea traumei, descoperirea propriilor resurse pentru depasirea episodului traumatizant, acordarea de suport afectiv, cresterea increderii in propriile forte, construirea unei imagini de sine realiste, insusirea unui model asertiv de comunicare/relationare astfel incat copilul sa simta si sa creada ca se poate exprima liber si ca detine resursele necesare pentru a face fata oricarei situatii cu care se confrunta.

Desi se recomanda a fi o decizie comuna ce trebuie hotarata atunci cand s-a constatat ca au fost atinse toate obiectivele demersului terapeutic, sfarsitul psihoterapiei este de regula o decizie personala determinata de nevoia de independenta si autonomie a clientului.
In cazul copiilor, mai ales, este absolut necesar sa se pastreze contactul cu psihoterapeutul pe termen mediu si lung. Reevaluarea periodica a evolutiei cazului asigura o monitorizare atenta a copilului, si oportunitatea psihoterapeutului de a interveni la timp, atunci cand situatii neprevazute il pot influenta in mod negativ. Sunt Carmen Badea, psiholog specializat in psihoterapia copilului si adolescentului, si te invit sa intelegem si sa rezolvam impreuna dificultatile pe care copilul tau le traverseaza.