Tricotilomania Tricotilomania este caracterizata prin smulgerea recurenta a propriului par, din placere, pentru gratificatie sau usurare a tensiunii, ceea ce duce la o pierdere apreciabila a parului. (definitie conform DSM IV ). Smulgerea parului poate aparea in scurte perioade dispersate in cursul zilei sau in perioade mai rare, dar mai sustinute si pot continua timp de ore. Cauzele tricotilomanie pot fi multiple: stresul, conflicte familiale, decesul unui membru al familiei, experiente traumatizante, dar poate aparea si in perioade de relaxare (cand citeste o carte, vizioneaza un film ). Cum putem recunoaste corect tricotilomania? In primul rand prin smulgerea parului, care duce la o pierde notabila a acestuia. Inainte de smulgerea parului sau cand incearca sa reziste comportamentului, apare un sentiment de tensiune crescanda. Cand persoana isi smulge parul apar sentimente de placere, de gratificatie sau usurare. Tricotilomania cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic, in diferite domenii, social, profesional, familial etc. In ce situatie nu se pune diagnostic de tricotilomanie? Cand comportamentul complusiv de smulgere a parului nu este justificat de o conditie medicala generala (ex.probleme dermatologice ) sau de o alta tulburare mentala. Efectele fizice: In urma smulgerii repetate a firelor de par pot apararea probleme de ordin fizic pruritul, infectile, ranirile datorate miscarilor repetate, deterioarea tesuturilor, probleme gastrointestinale prin ingerarea parului care poate duce la dezvoltarea unor ghemotoace de par in stomac numite tricobezoari. Aceste gemotoace de par pot duce la blocaje gastrointestinale si se intervine chirugical pentru indepartarea lor. Pierderea parului in urma smulgerii afecteaza si imaginea de sine. Persoana este nevoita sa gaseasca metode prin care sa acopere pierderea parului (peruca ). Efectele emotionale: Persoanele care se confrunta cu aceasta tulburare experimenteaza jena, rusine, timiditate ajungand sa evite situatiile sociale, activitatile, relatiile cu alte persoane si se izoleaza de cei din jur. Rolul psihoterapiei in tricotilomanie: Identificarea si constientizarea factorilor care au declansat comportamentul. Tratarea tulburarilor asociate depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic etc. Se lucreaza cu emotiile, senzatiile, credintele irationale ale persoanei. Identificarea resurselor individuale de care dispune persoana pentru autovindecare. In concluzie tricotilomania este o boala cronica. Persoana care este diagnosticata cu aceasta boala nu isi poate controla impulsul de a-si smulge parul din zonele cu pilozitate (scalp, sprancene, pleoape, regiunile axilara, pubiana, perianala ). Maria Butean iulie 2016