TICURILE
Inapoi Autor: psiholog-psihoterapeut Maria Butean
TICURILE NERVOASE
Aţi observat la copilul dumneavoastră sau la cei din jur diferite gesturi cum ar fi gesticulatul excesiv, dresul vocii, flexarea degetelor, rosul unghiilor, mişcări necontrolate ale capului, muşcatul buzelor, strâns din umeri, grimase faciale, clipitul des, vorbire articulată etc.? Toate aceste manifestări sunt tulburări comportamentale numite ticuri şi sunt întâlnite atât la copii cât şi adulţi.
Din păcate până în prezent nu se ştiu cauzele exacte care declanşează aceste tulburări de comportament.
Ticurile nervoase pot fi simptome neurologie, "arme" de luptă împotriva stresului sau pot fi şi moştenite de la părinţi.
Sunt periculoase ticurile?
Dacă în spatele acestor ticuri nu se află anumite boli neurologice, ele nu sunt periculoase, nu afectează sănătatea persoanei, în schimb sunt inestetice şi pot afecta calitatea vieţii.
Când apar şi cine este mai afectat de apariţia lor?
Ticurile apar la diferite vârsta dar sunt mai des întâlnite la copii şi în mod special la băieţi. Copii sunt mai afectaţi emoţional de conflictele din familie, de evenimentele de la grădiniţă sau şcoală, excesele educative cum ar fi severitatea, iubirea sufocantă, favoritismele din partea părinţilor. Toate aceste evenimente declanşează ticuri nervoase ca mecanisme de apărare.
Şi adulţi dezvoltă ticuri la stres cum ar fi ridicatul din umeri, clipitul des, muşcatul buzelor, plescăitul, lovitul picioarelor, mişcarea picioarelor etc.
* Ticurile pot apărea şi "din lipsă de ocupaţie" a persoanei care prezintă tic nervos.
Se pot trata? Sunt periculoase?
Dacă nu sunt cauze fiziologice sau neurologice, se apelează la psihoterapeut care va adapta un plan terapeutic pentru fiecare caz în parte.
Terapeutul va căuta să descopere cauza care a declanşat ticul stres, anxietate, teamă, agorafobie şi va stabili "tehnicile de dezvăţare".
Sfaturi pentru cei din anturajul celor care dezvoltă ticuri.
Persoanele cu ticuri nu trebuie ridiculizate, certate deoarece problemele se pot agrava.
Dacă după investigaţii medicale nu sunt probleme de ordin fiziologic sau neurologic, se poate apela la un psiholog-psihoterapeut pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat.
Ticurile se pot ameliora, dispărea dar pe fondul unor situaţii stresante pot reveni.
Psiholog-psihoterapeut Maria Butean
19.07.2013
Aţi observat la copilul dumneavoastră sau la cei din jur diferite gesturi cum ar fi gesticulatul excesiv, dresul vocii, flexarea degetelor, rosul unghiilor, mişcări necontrolate ale capului, muşcatul buzelor, strâns din umeri, grimase faciale, clipitul des, vorbire articulată etc.? Toate aceste manifestări sunt tulburări comportamentale numite ticuri şi sunt întâlnite atât la copii cât şi adulţi.
Din păcate până în prezent nu se ştiu cauzele exacte care declanşează aceste tulburări de comportament.
Ticurile nervoase pot fi simptome neurologie, "arme" de luptă împotriva stresului sau pot fi şi moştenite de la părinţi.
Sunt periculoase ticurile?
Dacă în spatele acestor ticuri nu se află anumite boli neurologice, ele nu sunt periculoase, nu afectează sănătatea persoanei, în schimb sunt inestetice şi pot afecta calitatea vieţii.
Când apar şi cine este mai afectat de apariţia lor?
Ticurile apar la diferite vârsta dar sunt mai des întâlnite la copii şi în mod special la băieţi. Copii sunt mai afectaţi emoţional de conflictele din familie, de evenimentele de la grădiniţă sau şcoală, excesele educative cum ar fi severitatea, iubirea sufocantă, favoritismele din partea părinţilor. Toate aceste evenimente declanşează ticuri nervoase ca mecanisme de apărare.
Şi adulţi dezvoltă ticuri la stres cum ar fi ridicatul din umeri, clipitul des, muşcatul buzelor, plescăitul, lovitul picioarelor, mişcarea picioarelor etc.
* Ticurile pot apărea şi "din lipsă de ocupaţie" a persoanei care prezintă tic nervos.
Se pot trata? Sunt periculoase?
Dacă nu sunt cauze fiziologice sau neurologice, se apelează la psihoterapeut care va adapta un plan terapeutic pentru fiecare caz în parte.
Terapeutul va căuta să descopere cauza care a declanşat ticul stres, anxietate, teamă, agorafobie şi va stabili "tehnicile de dezvăţare".
Sfaturi pentru cei din anturajul celor care dezvoltă ticuri.
Persoanele cu ticuri nu trebuie ridiculizate, certate deoarece problemele se pot agrava.
Dacă după investigaţii medicale nu sunt probleme de ordin fiziologic sau neurologic, se poate apela la un psiholog-psihoterapeut pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat.
Ticurile se pot ameliora, dispărea dar pe fondul unor situaţii stresante pot reveni.
Psiholog-psihoterapeut Maria Butean
19.07.2013
Butean Maria - Cabinet individual de psihologie
Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba. Milton Erickson
Recomandă acest cabinet
