Relaţia terapeutică şi diversele modele I

* A. Modelul cognitiv-comportamental
* Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o combinaţie a două terapii: terapia cognitivă şi terapia comportamentală.
* Cele două terapii sunt bazate pe principii diferite, dar se completează foarte bine, astăzi foarte rar mai poate fi întâlnit un terapeut care să practice terapie cognitivă pură sau terapie comportamentala pură.
* Terapia cognitivă - este o combinaţie de psihoterapie şi educaţie, deoarece se dau clientului adesea teme pentru acasă. Poate fi o terapie de scurtă durată, atunci când se adresează unor simptome discrete cum ar fi depresie, anxietate, fobii, stări conversive (fosta isterie ), obsesii şi compulsii, dar şi de lungă durat atunci când este folosită cu pacienţi cu dificultăţi caracteriale (tulburări de personalitate ), în special cu cei din grupul borderline (cu instabilitate emoţională, automutilări, tentative de suicid etc ) .
* Datorită faptului că în această terapie se lucrează la modul conştient este nevoie de o alianţă terapeutică foarte strânsă între terapeut şi client. Această alianţă se mai numeşte relaţie colaborativă.
* Rolul terapeutului în această terapie este unul activ, pune întrebări, oferă sugestii, dă teme pentru acasă, educă pacientul, fiind în permanenţă centrat pe obiective.
* Terapia cognitivă nu este prea interesată de trecutul pacientului, lucrând cu emoţiile, sentimentele şi comportamentele clientului. Aceste sunt influenţate de modul cum gândeşte clientul în momentul prezent, ca prin schimbarea modului de a gândi, va reuşi să îşi schimbe modul în care simte şi se comportă.
* Obiectivul terapiei cognitive este exact acesta, de a reuşi să realizeze o schimbare a modului de a gândi, pe perioada terapiei dar şi după terminarea acesteia.
* În timpul şedinţelor sunt colectare informaţii despre istoria personală a clientului şi se stabileşte un contract verbal privind durata terapiei. Pe perioada şedinţelor clientul este învăţat modelul cognitiv folosindu-se de exemplele furnizate chiar de el şi cum îi sunt influenţate stările emoţionale de modul de a gândi.
* Terapeutul va conduce terapia astfel încât clientul să poată înţelege acest model terapeutic şi cum îl poate ajuta în rezolvarea problemelor sale.
* Clientului i se explică faptul că terapia cognitivă se concentrează asupra gândurilor automate şi a schemelor.
* Gândurile automate apar imediat ce apare un anumit stimul, fiind plauzibile şi sunt specifice fiecărei persoane.
* Schemele sunt nişte complexe sau unităţi de gânduri şi credinţe pe baza cărora un individ îşi planifică şi îşi conduce viaţa.
* Datorită faptului că aceste gânduri automate sunt derivate din scheme şi sunt uşor de identificat într-o perioadă mică de timp, terapia de scurtă durată se concentrează mai mult asupra gândurilor automate, iar cea de lunga durata asupra schemelor.
* Pentru reuşita unei asemenea terapii, terapeutul trebuie să-l ajute pe client să identifice în timpul şedinţelor cât şi între şedinţe, gândurile automate. Clientul primeşte tema pentru acasă să ţină jurnale în care sunt notate aceste gânduri automate. Împreună cu terapeutul începe să caute erorile de gândire din acestea.
* Aceste erori de gândire sunt se pot clasifica în trei erori majore şi patru distorsiuni specifice.
* Erorile majore sunt:
* - polarizarea - care reprezintă tendinţa de a vedea toate lucrurile ca fiind bune sau rele;
* - personalizarea - care reprezintă tendinţa de a vedea totul în jur ca având legătură cu propria noastră persoană;
* - suprageneralizarea - tendinţa de a trage concluzii exagerate;
* Distorsiunile sunt:
* - abstractizarea selectivă - concentrarea pe un detaliu şi ignorarea contextului;
* - diminuarea - incapacitatea de a accepta laudele celorlalţi;
* - inferenţa arbitrară - a trage direct concluzii, fără a lua în calcul toate datele;
* - catastrofizarea - exagerarea impactului negativ al unei situaţii şi de a te gândi la ce e mai rău;
* După ce se identifică aceste erori de gândire, se începe "distrugerea" lor pentru a împiedica clientul să mai aibă aceste gânduri automate.
* Pentru dărâmarea acestor erori rolul terapeutului este foarte important, devenind cât se poate de activ, oferă analogii, dă exemple din propria sa experienţă, poate folosi umorul. Propune clientului tot felul de experimente care să-l ajute pe client să testeze validitatea gândurilor automate.
* Către finalul terapiei, clientul este învăţat să găsească modalităţi alternative de a gândi, să continue şi după terminarea terapiei identificarea şi corectarea gândurilor automate.
* Se face o evaluare finală şi dacă este nevoie se mai stabilesc una două şedinţe de control, dar la intervale mai mari de timp
* Terapia comportamentală - dacă terapia cognitivă se ocupă de erori de gândire, terapia comportamentală se ocupă de existenţa unor învăţări greşite .
* Este o metodă de tratament al tulburărilor mintale constând în decondiţionarea şi învăţarea cu scopul de a înlocui un comportament neadaptat printr-un comportament adaptat. Fie clientul nu au dobândit abilităţile şi comportamentele necesare pentru a face faţă problemelor vieţii, fie au dobândit nişte abilităţi şi comportamente inadecvate. A apărut ca o reacţie la psihoterapia bazată pe analiza fenomenelor inconştien
* Această psihoterapie îşi are originea în teoriile învăţării, considerând că personalitatea umană se structurează în funcţie de raportul de situaţie cu care se confruntă, cu rolurile şi interacţiunile sociale.
* Relaţia terapeutică în terapiile comportamentale este de tip egalitar. Sarcina principală în cadrul acestei relaţii este câştigarea încrederii clientului, ajutându-l să vadă în terapeut o persoană pe care te poţi baza şi capabilă să ofere sprijin psihologic.