1. Eşti coleg de serviciu cu o persoană negativistă, care indiferent de argumentele pe care i le aduci, ridică obiecţii la fiecare lucru şi care toată ziua comentează deciziile şefului? Despre acest “Gică contra” ai putea spune că nu are “cojones”, că îi lipseşte curajul de a se confrunta deschis cu tine sau cu şefii săi? Nu-i aşa că tergiversează îndeplinirea sarcinilor primite, este intenţionat ineficient, “uită” anumite lucruri, se plânge că este neînţeles sau desconsiderat?

2. Soţia stă bosumflată în bucătărie, spălând vasele după cină. Tu te uiţi la meciul din preliminarele Campionatului European de Fotbal. Ea trânteşte atât de tare farfuriile, încât nici nu-l mai auzi pe Costi Mocanu deşi sonorul TV e aproape maxim. Te duci în bucătărie şi îi propui să-i dai o mână de ajutor sperând ca lucrurile să se termine repede. Ea îţi răspunde că nu este nevoie, că se descurcă şi singură şi, altminteri, nici nu sti să ştergi vasele aşa cum vrea ea. Cu alte cuvinte, evită discuţiile, iar tensiunea ta nervoasă creşte exponenţial.

În ambele exemple avem de a face cu o persoană ce are un comportament pasiv-agresiv. Adică o persoană în acelaşi timp pasivă, adică defensivă, în apărare, dar şi agresivă, ofensivă. O persoană care are o reacţie interioară agresivă pe care nu şi-o permite fie la nivel conştient (adică nu-şi conştientizează agresivitatea ), fie doar la nivel atitudinal, comportamental (conştientizează ceea ce simte, dar nu-şi dă voie să acţioneze în consecinţă ) . Şi într-un caz şi în celălat aveam de a face cu o non-integrare psihică a agresivităţii care este transmisă celuilat.

Care sunt manifestările persoanelor cu un comportament pasiv-agresiv?

- rezistenţă pasivă în faţa îndeplinirii sarcinilor sociale, ocupaţionale prin tergiversarea/amânarea acestora;
- dacă nu pot amâna, tărăgăna, îşi indeplinesc sarcinile în mod defectuos. Dacă li se atrage atenţia, se vor scuza că “au crezut că aşa trebuie făcut” sau vor spune că este altcineva de vină;
- nu numai că nu obiectează, dar nici nu işi exprimă părerea deschis adesea din frică de a nu greşi, de a nu-şi asuma responsabilitatea;
- au permanent un motiv de revoltă faţă de familie, şefi, autorităţi, de cei care au controlul şi stabilesc regulile pentru că, în secret, ei şi-ar dori rolul de “control”, dar nu o pot face din frica de putere, de a nu greşi;
- sunt adesea o unitate a contrariilor: dacă e cald, de ce nu e frig, dacă e frig, ar mai bine să fie călduţ- nimic nu pare să-i mulţumească şi nu îi multumeşte în primul rând propria persoană din cauza faptului că nu reusesc să se manifeste aşa cum simt, ci mereu aleg să-şi cenzureze reacţii, să se abţină de la ceva;
- sunt supăraţi, îmbufnaţi, certăreţi sau ostili cu toată lumea;
- fără justificare sau logică aduc în permanenţă critici mai ales celor investiţi cu autoritate;
- aleg adesea relaţii în care să-şi poată manifesta “cârcoteala”, cu persoane cu încredere scăzută de sine, care interpretează criticile ca pe ceva normal;
- afirmă, destul de des, acuze de ghinion personal sau circumstanţe nefavorabile lor;
- când consideră că interesele lor au fost lezate grav de alte persoane, vor considera că trebuie să se răzbune. Felul lor de a fi îi predispune să nu-şi exprime direct ostilitatea, ci mai degrabă să însceneze ceva prin care să facă rău persoanelor vizate.

De unde vine agresivitatea aceasta?

Este posibil ca personalitatea pasiv-agresivă să îşi aibă originea în mediul familial în care s-a dezvoltat persoana în copilărie. Copiii crescuţi în familii în care exprimarea sinceră a sentimentelor era descurajată pot dezolta acest comportament. Ei au învăţat să-şi reprime şi să-şi mascheze trăirile, să-şi exprime frustrările în manieră indirectă. Persoana nu-şi permite o confruntare directă, “nu este suficient de bărbat” din cauza fricii de nu a pierde “lupta”. Eul său oscilează între identificarea cu o vârstă infantilă în care nu-şi permitea o confrutare directă cu cel mai puternic (şi atunci se manifestă pasiv ) şi asumarea vârstei mature în care raportul de forţe este resimţit ca egal în conflict (permitându-şi să fie agresiv, dar fiindu-i frică să nu piardă ) . Am putea spune că pasiv-agresivitatea funcţionează ca un mecanism de apărare al eului.

Cum putem atenua efectele comportamentului pasiv-agresiv sau descuraja o persoană cu un astfel de comportament:

1. Fii amabil Persoanele cu un comportament pasiv-agresiv sunt extrem de susceptibile la tot ce aduce a lipsă de consideraţie. Dacă le ceri ceva într-un mod abrupt ori cu un aer distant le poţi trezi de îndată ostilitatea.
2. Fii clar De la bun început spune clar care îţi sunt aşteptările şi roagă-ţi colegul/partenerul să fie foarte precis la rândul său, oferindu-ţi informaţii detaliate asupra dorinţelor sale. Persoana care se comportă pasiv-agresiv are sentimentul că se expune mai puţin riscurilor decât dacă şi-ar exprima făţiş dezacordul. Faptul de a o invita să-şi exprime direct dezacordul înlesneşte discutarea şi rezolvarea măcar partială a conflictului subiacent.
3. Reia din când în când regulile jocului Regulile impuse de relaţiile ierarhice/familiale au rolul de a-i arată celuilat că îi acorzi atenţie, că îl priveşti ca pe o persoană care are propriile gânduri şi emoţii. Relaţia de autoritate dintre voi nu este personală, nu are la bază presupusa voastră superioritate, ci este o regulă de joc independentă de voi, este o regulă impusă de o situaţie anume.

Ce să nu faceţi când aveţi de a face cu un pasiv-agresiv:

1. Să te prefaci că nu i-ai remarcat împotrivirea
Comportamentul pasiv-agresiv reprezintă un mod de a vă transmite ceva. Dacă te prefaci că nu înţelegi mesajul, celălat va fi înclinat să-şi intensifice represaliile, până va trezi o reacţie. Aşa că, reacţionează imediat prin întrebarea: “Eşti supărat sau mă înşel?”
2. Nu criticaţi “părinteşte”
Dat fiind faptul că acest comportament a fost învăţat în copilărie, când autoritatea era reprezentată de părinţi, persoana cu un astfel de comportament va fi iritată de dojenelile “părinteşti” pentru că nu suportă să mai fie tratat ca un copil. În loc să faceţi uz de noţiunile “bine” sau “rău” (“Nu este bine ceea ce faceţi.” ), este preferabil să menţionaţi consecinţele comportamentului pe care-l criticaţi.