Majoritatea am trecut prin printr-o relaţie frumoasã care cu timpul s-a stricat şi s-a incheiat cu o despãrţire dureroasã. În final nu mai conteazã circumstanţele, cine a fost vinovat şi cât a greşit, deoarece încheierea unei relaţii este deseori dificilã şi ne împiedicã sã adoptãm o perspectivã optimistã asupra viitorului. Deşi timpul le vindecã pe toate, existã câteva lucruri pe care le putem face pentru a grãbi procesul.

Un prim pas este evitarea contactului cu fostul partener, cel puţin pentru o perioadã. Multe persoane pãstreazã o relaţie de prietenie cu fostul/a pentru a nu renunţa cu totul la posibilitatea unei împãcãri sau pentru cã li se pare prea greu sã rupã orice legãturã cu celãlalt. În funcţie de circumstanţe, o relaţie de prietenie este posibilã, însã nu înainte de a fi complet vindecaţi din punct de vedere emoţional, iar acest lucru necesitã timp. Atunci când suferim, suntem vulnerabili. Şi de aceea e important sã avem grijã de noi, sã nu ne punem în situaţii care ne pot provoca şi mai multã tristeţe şi suferinţã. Stabilirea unor limite pentru a ne proteja şi pentru a ne oferi posibilitatea de a trece peste o despãrţire dureroasã este un prim pas deosebit de benefic pentru noi.

Multe persoane nu realizeazã cã o mare parte din suferinţa pe care o resimt nu are legãturã cu relaţia care tocmai s-a încheiat. Povestea de dragoste se încheie întotdeauna cu un motiv. De cele mai multe ori, despãrţirea a fost precedatã de o perioadã în care lucrurile nu mergeau bine. Fie a fost vorba de nemulţumiri legate de ce a fãcut sau nu a fãcut unul dintre parteneri, fie au fost multe conflicte care au generat dezamãgire şi suferinţã. De aceea, majoritatea persoanelor nu vor de fapt vechea relaţie, ci îşi doresc povestea de dragoste pe care cred cã ar fi putut-o trãi. Însã aceasta nu a existat în realitate. Este doar proiecţia imaginaţiei şi a dorinţei noastre. Evident cã la început lucrurile erau diferite. Cei doi parteneri se completau reciproc şi se fãceau fericiţi. Iar acest fapt a creat expectanţe şi planuri de viitor. Dar pe parcurs, anumite aspecte s-a schimbat. Iar o relaţie cuprinde toate momentele din viaţa ei, nu doar pãrţile frumoase care au fost.

A conştientiza cã ceea ce ne dorim nu este ceea ce am avut în realitate este un pas important spre vindecare. De asemenea, este şi un proces dificil, deoarece nu este uşor sã renunţãm la un vis sau o dorinţã atât de arzãtoare. Dupã o despãrţire, avem tendinţa sã ne amintim numai momentele frumoase care au fost, iar cele negative par sã fie ascunse, îngropate undeva în memoria noastrã. Uitãm cum a fost partenerul în realitate şi îi creãm un portret idealizat, bazat doar pe calitãţi. Însã aceastã imagine nu corespunde cu realitatea. Partenerul/a nu a fost niciodatã perfect/ã. Relaţia nu a fost aşa cum am dorit sã fie, iar cele mai puternice argumente în acest sens sunt momentele negative pe care le-am trãit şi despãrţirea care a survenit. Nimeni nu viseazã la o relaţie care se încheie.

O strategie eficientã pentru a depãşi acest impas este notarea amintirilor neplãcute şi a conflictelor, precum şi felul în care acestea ne-au fãcut sã ne simţim atunci. Urmãtoarea etapã este citirea acestora, în încercarea de a retrãi acele momente cât mai viu posibil. Scopul nu este acela de a genera furie faţã de fostul partener şi nici de a-l denigra, ci de a vedea situaţia într-o manierã mai obiectivã şi de a înţelege de ce relaţia s-a încheiat. Nu putem trece peste suferinţã fãrã a accepta ceea ce s-a întâmplat.

Atunci când cineva ne rãneşte, este firesc sã simţim furie. Este foarte dureros atunci când îi oferim partenerului încredere şi afecţiune, iar comportamentele acestuia ne determinã sã reevaluãm felul în care îl vedem. Realizãm cã nu e persoana care am vrezut noi cã e, iar aceastã nouã realitate ne provoacã dezamãgire, tristeţe şi sentimente de trãdare. Dar a rãmâne blocaţi cu aceste emoţii înseamnã a ne sabota pe noi înşine. Iertarea nu are leãturã cu cealaltã persoanã, nu e ceva ce meritã celãlalt. Este ceva ce meritãm noi. Iertarea înseamnã a ne oferi nouã libertatea de a merge mai departe şi de a nu rãmâne blocaţi în trecut.

O strategie de a ierta este încercarea de a vedea lucrurile din perspectiva persoanei care ne-a rãnit. Majoritatea oamenilor nu au intenţia de a provoca suferinţã altora. Acţiunile lor sunt centrate pe ceea ce au ei de câştigat de pe urma lor şi rareori se gândesc la felul în care aceste acţiuni îi afecteazã pe cei din jur. Asta nu înseamnã cã e corect sau justificat. Dar schimbarea perspectivei poate oferi uneori mai mult sens în legãturã cu ceea ce s-a întâmplat şi ne poate ajuta sã nu vedem totul atât de personal.

Un alt pas spre vindecare este acceptarea faptului cã încã iubim cealaltã persoanã, chiar dacã relaţia s-a încheiat. Sentimentele faţã de fostul partener sunt absolut normale, dar este important sã înţelegem cã iubirea nu este suficientã pentru ca o relaţie sã funcţioneze. Alţi factori precum valorile incompatibile sau alegerile ceuluilalt au un rol vital în evoluţia relaţiei. Sentimentele se schimbã în timp, iar dragostea romanticã pe care o simţim la un moment dat se va transforma în afecţiune, iar aceastã transformare ne va ajuta în procesul de vindecare.

Înţelegerea despãrţirii ca o tranziţie, nu o pierdere, va mai elibera o parte din presiunea emoţiilor negative. Deşi relaţia s-a încheiat, ceea ce am trãit noi nu dispare. Amintirile, fie ele plãcute sau negative, emoţiile experienţiate, lecţiile învãţate şi felul în care ele ne-au influenţat, fac parte din cine suntem noi în prezent. Atât lucrurile bune, cât şi lucrurile rele ne modeleazã şi contribuie la dezvoltarea noastrã personalã. O despãrţire ne poate învãţa ce sã facem sau ce sã evitãm în urmãtoarea relaţie. Învãţãm mai multe despre noi, despre ce fel de partener ne dorim, ce suntem dispuşi sã acceptãm şi ce nu, cum sã comunicãm mai bine şi cum sã rezolvãm mai eficient conflicte, dar şi cum sã trecem mai uşor peste dezamãgiri.

Acceptarea noastrã şi iubirea propriei persoane este un alt pas important spre vindecare. Nu ne putem aştepta ca cineva sã ne preţuiascã, dacã noi nu facem acest lucru. Criticile şi autoînvinuirea nu fac decât sã prelungeascã agonia suferinţei. Gândurile precum „trebuia sã reacţionez diferit" sau „dacã aş fi fãcut mai mult" ne blocheazã în trecut şi ne ţin captivi într-un joc inutil de „ce ar fi fost dacã". Nu avem de unde şti cu certitudine cum ar fi fost lucrurile dacã am fi schimbat ceva. Putem doar lansa ipoteze, pe care nu le vom verifica niciodatã. Vina consumã energie, creeazã emoţii negative şi întârzie procesul de vindecare. O relaţie presupune douã persoane, ceea ce înseamnã cã amble sunt implicate atunci când survine o despãrţire. Acceptarea rolului nostru în ceea ce nu a mers bine presupune înţelegerea a ceea ce putem schimba într-o viitoare relaţie, fie cã este vorba de a stabili anumite limite, a ne îmbunãtãţi abilitãţile de comunicare sau de gestionare a conflictului.

În concluzie, pentru a trece mai uşor peste o despãrţire, este important sã rupem contactul cu fostul partener (cel puţin pentru o perioadã ), sã vedem relaţia exact aşa cum a fost, nu doar aspectele ei pozitive, sã ne iertãm pe noi, dar şi pe cealaltã persoanã şi sã acceptãm cã încã o iubim deşi ne-am despãrţit. O relaţie nu e un eşec doar pentru cã s-a încheiat. Ea poate fi un câştig atâta timp cât învãţãm ceva din ea şi folosim aceastã experienţã pentru dezvoltarea noastrã personalã.