Multi dintre noi ne temem de apropiere si de a fi intr-o relatie de dragoste. De cele mai multe ori punem in aplicare tot felul de strategii de apărare pentru a reduce apropierea si angajamentul fata de cineva. Insa, aceasta apărare de multe ori este de fapt o falsă securitate, care ne face sa ne refuzam ceea ce ne dorim de fapt si sa ducem o viata sigura, dar la foc mic.
Iata cateva aspecte ce stau la baza temerilor de intimitate Rani mai vechi se redeschid Când intrăm într-o idila, suntem rareori pe deplin conştienţi de modul în care am fost afectati de istoria noastră relationala. Poate ca am fost răniţi în relaţii anterioare. O relaţie eşuată din trecut sau o experienţa neplăcută pot duce la construirea convingerii că o altă relaţie nu poate fi decât o altă experienţa dureroasa, o altă dezamăgire. Sau poate ca ranile pornesc de la copilăria noastră, care are o influenţă puternică asupra modului în care percepem oamenii, in alegerile noastre, in felul in care ne apropiem de ei, precum şi modul în care acţionăm în relaţiile noastre romantice. Anumite experiente timpurii pot să ne facă sa ne abtinem de la a ne deschide inima catre cineva. Putem sa ne ţinem departe de intimitate, pentru că stârneşte sentimente mai vechi de abandon, respingere, ranire. Atunci când atasamentul este asociat cu durerea, incepem sa evitam constient sau inconstient o apropiere prea mare. Dar asta nu inseamna ca nu ne dorim conexiunea, ci doar ca ne temem de ea.
Angajamentul ne poate face sa ne simtim vulnerabili O noua relatie este un teritoriu necunoscut, şi cei mai multi dintre noi au temeri naturale in ceea ce priveste necunoscutul. Angajamentul intr-o noua relatie de dragoste înseamnă a ne asuma niste riscuri reale. Suntem pe cale sa oferim o cantitate mare de încredere într-o altă persoană, permiţându-i să ne afecteze, ceea ce face sa ne simtim expusi şi vulnerabili.
Credinta ca nu meritam sa fim iubiti Mulţi dintre noi nutrim credinta ca suntem lipsiti de valoare, ca nu meritam atentia si iubirea celorlalti, etc.. Sau poate vocea interioară critica ne spune că celorlati nu le pasa de noi sau nu merităm sa fim fericiti. Aceasta voce este legata de experienţele dureroase din copilărie şi mesajele negative la care am fost expuşi timpuriu, precum si sentimentele si atitudinile persoanelor semnificative din copilarie. Am internalizat aceste lucruri, iar acum ni le spunem noi insine.
Fericirea anxioasa Atunci cand credem ca odata cu fericirea adevărată vine si suferinta, ajungem sa nu ne dam voie sa ne bucuram de experientele prezente. Zgomotul credintei ca dupa ceva bun urmeaza ceva rau ne face sa traim teama in loc de bucurie, sa fim precauti in loc sa ne daruim unul altuia. Ba chiar mai mult, putem sa ajungem sa stam departe de lucrurile care ne-ar face mai fericiti, pentru a ne asigura ca n-o sa simtim durere.
Teama ca daca vom da mai mult, vom primi mai putin Putem alege sa evitam implicarea intr-o relatie cu cineva, pentru că acea persoană "ne place prea mult." Ne putem teme că în cazul în care ne implicam emotional, sentimentele celuilalt nu vor mai evolua. Ne putem imagina ca daca noi vom trece pe plus (+ ), celalalt va trece pe minus (- ) . Adevărul este că iubirea este de multe ori inegala, ca o persoană simte mai mult sau mai puţin de la un moment la altul. Sentimentele noastre au o dinamica schimbatoare. Ingrijorarea anticipata pentru modul în care ne vom simţi ne împiedică să intram in contact cu sentimentele noastre prezente si sa vedem cum ar merge in mod natural relatia. Permiterea nelinistii, anxietatii sau vinovăţiei asupra modului în care putem sau nu să simţim ne împiedică să ne apropiem de cineva care exprimă un interes fata de noi şi ne-ar putea împiedica dezvoltarea unei relaţii care ar putea face într-adevăr ne bucure.
Avantajele supravietuirii Se crede că fiecare stil de ataşament a evoluat în scopul de a creşte şansele de supravieţuire ale oamenilor. Pentru cei născuţi în condiţii ostile, în care un număr mare de oameni au pierit de foame, boala, sau dezastre naturale, poate ca evitarea apropierii afective a avut un rol protectiv.
Teama de a nu pierde libertatea sau independenţa O altă cauză a fricii de angajament este convingerea că relaţiile vor stirbi o mare parte din libertate şi vor înnăbuşi independenţa celor care aleg să se implice intr-o relatie de cuplu. Putem percepe relatia ca pe o ingradire a libertatii, iar singuratatea ca pe o amplificare a independentei.
Cunoaşterea temerilor noastre de intimitate şi a modurilor în care acestea ne influenteaza alegerile si comportamentul nostru este un pas important pentru a avea o relaţie împlinită pe termen lung. Aceste temeri pot fi mascate prin diverse justificări si rationalizari care sa ne ajute sa ne pastram rezervati fata de cineva si sa ne auto-sabotam relatia. Cunoscand aceste lucruri, ele nu vor mai actiona atat de mult asupra noastra, si ne vom da sansa de a gasi si mentine iubirea de durată. Pentru a intelege mai bine aceste temeri, este necesar un demers de analiza, explorare si constientizare. Psihoterapia individuala poate sa faciliteze acest demers.