Simptomul este o manifestre, o tulburare functionala sau o senzatie anormala resimtita de o persoana, care poate indica prezenţa unei afectiuni fie ea de natura fizica sau de natura psihica.

Referindu- ma la suferinta psihica as dori sa subliniez ca ea nu este intotdeauna de natura patologica. Intalnim in viata evenimente care ne aduc inevitabil fata in fata cu neputinta - pierderile pe care le suferim, propriile limite cu care uneori ne intalnim, alegerile pe care suntem nevoiti sa le facem, etc. Exista insa un alt tip de suferinta care nu este atat in raport cu dificultatile pe care viata ni le poate livra cate este in raport cu trecutul nostru sau mai precis cu un fragment din trecut. Acest fragment de trecut, neintegrat sau insuficient integrat, vine sa influenteze si sa complice modul nostru de a ne raporta la prezent. Simptomul este deci purtatorul unei forme de amintire si astfel devine o manifestare plina de sens. El este o formatiune de compromis care modifica o functie normala sau care creaza chiar un alt mod de functionare, este expresia conflictului intre doua exigente interne -o dorinta inconstienta care tinde spre implinire si cenzura care i se opune. Si pentru ca simptomul trebuie sa ia o forma alege, in functie de particularitatile interne ale fiecaruia dintre noi, un organ sau o functie pe care le perturba.

Simptomul este un semnal de alarma ce anunta un conflict intern si pentru a-i cunoaste insemnatatea este nevoie de un travaliu de interpretare.