„Câtă durere ne-au costat relele care nu s-au întâmplat niciodată.”

Thomas Jefferson

Ce sunt tulburarile anxioase?

Anxietatea este o emotie de bază, necesara supravietuirii, pe care fiecare dintre noi o experimenteaza de multe ori in viata. Este asociata cu reactia automata “lupta sau fugi”, care produce in organism schimbarile necesare pentru a putea reactiona in cazul unui atac sau al unui pericol iminent.

Inaintea unei prezentari sau a unei competitii suntem emotionati si ingrijorati, respiratia ni se intensifica, fluxul sanguin din muschi creste, creierul primeste mai mult oxigen, gandirea ni se ascute, puterea de concentrare creste si suntem pregatiti sa gasim solutii. Aceasta este anxietatea in forma ei buna, care ne mentine alerti si vigilenti atunci cand situatia o cere.

Uneori, in asteptarea unui eveniment important, anxietatea poate creste in intensitate pana la un nivel care ne ingreuneaza viata si ne impiedica sa functionam normal (suntem agitati, suferim de dureri de cap si avem o apasare in piept, mancam si dormim prea mult sau prea putin ). Si aceasta este o forma des intalnita de anxietate, care ne poate motiva sa punem la punct un plan sau sa ne pregatim mai mult pentru evenimentul respectiv.

Atunci cand anxietatea ne scapa de sub control si creste in intensitate pana la nivelul de teroare sau panica extrema, in absenta unui pericol imediat si real sau cand devine omniprezenta, putem dezvolta tulburari de anxietate care ne deterioreaza calitatea vietii si ne impiedica sa ne implinim visurile.

Aspecte generale ale tulburarilor anxioase

Spre deosebire de anxietatea fireasca, tulburarile anxioase sunt persistente in timp si perturba viata persoanei afectate, interferand fie cu performanta acesteia la locul de munca, fie cu mentinerea unor relatii sociale satisfacatoare, fie cu armonia in viata de cuplu si chiar cu toate aceste aspecte la un loc. In cadrul tulburarilor anxioase, persoana se afla in permanenta intr-o stare de alerta, dar fara un obiect precis. Astfel, organismul este mereu pregatit sa se apere, fara sa stie de fapt care sunt pericolele.

Persoana se concentreaza atat de mult pe ganduri, pe detalii, pe posibilitati de a i se intampla ceva rau, incat devine foarte dificil pentru ea sa mai poata vedea imaginea de ansamblu, sa se raporteze la realitatea cotidiana a vietii sale. Este lesne de inteles cum o astfel de situatie perpetuata pe parcursul mai multor luni poate conduce la epuizare psihica si fizica.

La nivel fiziologic simptomele generale ale tulburarilor anxioase se exprima prin: tremurături/contracţii sau dureri musculare, transpiraţii (în special la nivelul mâinilor şi picioarelor ), ameţeli, dureri de cap, insomnii, probleme digestive, senzaţia de disconfort în zona pieptului, senzaţia de instabilitate, frisoane sau valuri de căldură, gura uscată, etc.

La nivel psihic, acestea iau forma oboselii, iritabilităţii, deconcentrarii, tensiunii şi îngrijorării permanente şi excesive (privind propria persoană sau persoane apropiate ).

Cauzele tulburarilor anxioase

Anxietatea poate aparea la orice varsta si, de cele mai multe ori, este determinata de o combinatie de factori. Printre cauzele cele mai frecvente se numara predispozitia genetica, diverse dezechilibre in chimia creierului, istoricul familial, influenta sociala si experientele de viata traumatizante, depresia, bolile majore.

Un mediu de lucru stresant, un eveniment traumatizant, singuratatea, posibile abuzuri in copilarie, divortul parintilor sau viata alaturi de un parinte alcoolic, toate acestea pot contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate. Chiar si o familie extrem de grijulie, in care comportamentul temator prevaleaza, poate invata copilul sa vada lumea ca pe un loc periculos, plin de amenintari. De asemenea, intre dependenta de alcool, medicamente sau droguri si tulburarile de anxietate a fost observata o legatura bidirectionala.

Tipuri de tulburari anxioase

Tulburarea de panică și agorafobia

Un atac de panica se caracterizeaza prin: teama, senzatia de ameteala sau lesin, senzatie de sufocare, respiratie sacadata si lipsa de aer, frica de moarte, de a inebuni sau de a pierde controlul. Tulburarea de panica, descrie atacuri de panica frecvente si neasteptate sau starea indusa de acestea (caracterizata de preocuparea fata de alte posibile crize sau de ingrijorarea cu privire la consecintele atacurilor viitoare ). Tulburarea de panica este, de obicei, asociata cu agorafobia.

Agorafobia este definita ca starea de anxietate legata de locuri sau situatii din care ar putea fi dificil (ori stanjenitor ) sa scapi sau in care ajutorul ar putea sa nu fie disponibil in cazul in care survine un atac de panica neasteptat sau provocat de contextul situational.

Asadar, agorafobia este mentionata in capitolul dedicat tulburarilor anxioase si este definita comportamental printr-o “suita de fobii conexe care se intrepatrund deseori, legate de: teama de a iesi din casa, teama de a intra in magazine, teama de multimi sau de spatii publice sau de a calatori cu trenul, autobuzul sau cu avionul... Lipsa unei scapari imediate este una dintre trasaturile principale ale acestor situatii agorafobice”.

Agorafobia este caracterizata mai putin de teama de anumite situatii si mai degraba de teama de a avea un atac de panica in aceste situatii.

Fobia socială

Fobia sociala este caracterizata de anxietate si de evitarea situatiilor sociale sau de performanta. Este vorba despre frica de a fi in centrul atentiei, de a face sau a spune ceva penibil si de a fi perceput ca anxios. In centrul acestei tulburari se afla o teama fundamentala de a evaluare negativa.

Persoanele cu fobie sociala prezinta multe dintre simptomele de anxietate intalnite in cazul altor tulburari anxioase, cele mai suparatoare fiind si cele mai vizibile pentru ceilalti: transpiratie, tremuraturi, inrosirea fetei sau a gatului. Evitarea este cel mai clar simptom comportamental al fobiei sociale.

Situatiile sociale care provoaca anxietate se pot axa in principal pe interactiuni (initierea si mentinerea conversatiilor ) sau performante (vorbitul in public, sustinerea unei prezentari ). Situatiile care implica o reala sau posibila intrare in atentia celorlalti pot, de asemenea, sa declanseze anxietatea (transportul in comun, mancatul sau bautul in public, locurile aglomerate – magazine, cinematografe ). Cele mai multe persoane cu fobie sociala nu se tem de o singura situatie.

Fobiile specifice

Caracteristicile principale ale unei fobii sunt: o reactie de teama provocata de stimuli care produc neplaceri, cauzand probleme emotionale, sociale sau ocupationale, recunoscuta drept excesiva si irationala, si care conduce la evitare sau anxietate ridicata fata de expunerea la stimulii fobici.

Principalele fobii sunt legate de: animale, mediu inconjurator (inaltime, furtuna, apa ), sange, injectii sau rani, anumite situatii (avioane, lifturi, spatii inguste ). Intr-o maniera tipica pentru fobiile specifice, persoana manifesta un comportament de evitare provocat de teama, dar poate prezenta si complicatii precum lesinul atunci cand se afla intr- o situatie fobogena.

Tulburarea obsesiv-compulsivă

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o boala cronica, care evolueaza in timp, si este caracterizata prin diverse obsesii si ritualuri comportamentale (compulsii ) pe care persoana le repeta pentru a reduce anxietatea.

Obsesiile reprezinta idei, ganduri, imagini si impulsuri care survin in mod repetat in mintea persoanei. Acestea sunt identificate drept produse ale gandirii proprii, sunt percepute drept suparatoare si necugetate, iar individul incearca sa le contracareze, sa le ignore sau sa le suprime.

Compulsiile sunt comportamente repetitive sau stereotipe care survin ca reactie la o obsesie, pentru a impiedica aparitia unui eveniment putin probabil sau a unui sentiment de disconfort (numaratul sau spalatul obsesiv al mainilor, repetarea unor gesturi sau a unor cuvinte ).

Tulburarea anxioasa generalizată

Aceasta tulburare este o afectiune relativ frecventa, cronica, asociata cu un nivel semnificativ de incapacitare. Se caracterizeaza prin simptome generalizate si persistente de anxietate induse de ingrijorare. Ingrijorarile au dimensiuni exagerate in raport cu evenimentul temut, sunt universale si greu de controlat. In general, subiectul acestor preocupari acopera, mai multe domenii, in special: familia, banii, serviciul, sanatatea personala.

In mod obisnuit, printre simptome se numara: tensiunea motorie (neastampar, tremuraturi, tensiune musculara ), supraexcitabilitate (sentimentul de incordare sau de a sta “ca pe ghimpi”, iritabilitate, dificultati de concentrare ), dureri de cap, senzatia de oboseala accentuata, insomnie.

Sindromul de stres posttraumatic

Este o tulburare psihica grava care, in formele sale cronice, apare doar la o mica parte dintre supravietuitorii unei traume. Tulburarea consta in esecul de a integra experienta traumatizanta in cadrul conceptiei personale, deja existente, despre sine si lume. Persoanele cu sindrom de stres posttraumatic sunt atat de marcate de amintirea ororilor din trecut, incat le vine greu sa acorde atentie prezentului.

Tulburarea se caracterizeaza prin intruziuni repetate ale amintirilor dureroase in constiinta, insotite de o excitabilitate crescuta, precum si de incercari constante de a preveni reaparitia amintirilor, prin intermediul unor strategii active si pasive de evitare.

Cum se trateaza anxietatea?

Terapia anxietatii are in prim plan reducerea sentimentului urgentei sau al pericolului iminent si reducerea prin diverse tehnici terapeutice a tensiunii psihice care impiedica individul sa duca o viaţă normala.

Toate formele de terapie au in principal acelasi scop, acela de a reduce ingrijorarea coplesitoare, care sufoca si impiedica analiza evenimentelor si elaborarea unui plan pentru rezolvarea problemelor.