Cum putem îmbunătăţi relaţiile de cuplu

Căsniciile fericite nu sunt o întâmplare. Ele sunt construite pe principii solide, esenţiale pentru cultivarea unei relaţii pline de iubire şi căldură sufletească. Însă, mult prea adesea, oamenii se căsătoresc înainte de a dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a le purta de grijă tovarăşilor de viaţă, respectiv pentru a le împlini nevoile emoţionale, mentale şi fizice. Sistemul nostru educaţional nu precede nici măcar cursuri de comunicare, unul din elementele esenţiale ale unei bune dezvoltări a oricărei relaţii. Astfel, bărbaţii şi femeile se căsătoresc fără a şti cum să-şi vorbească reciproc, fără să cunoască faptul că nevoile şi maniera lor de împlinire diferă atât de fundamental.
Gary Smiley a identificat, în lucrarea sa "Cum să-ţi înţelegi soţul. La bine şi la greu", opt feluri în care îşi rănesc soţiile, fără să-şi dea seama:
- le critică des;
- nu acordă atenţie cuvintelor şi ideilor acestora;
- nu-şi asumă suficiente responsabilităţi casnice;
- pun activităţile lor mai presus de nevoile şi dorinţele soţiilor;
- încearcă să dea o explicaţie suferinţelor soţiei în loc să încerce să le înţeleagă sentimentele şi să le fie alături;
- se poartă de parcă el ar fi superior în acea relaţie;
- îi preferă pe alţii în locul soţiei;
- nu depune prea mari eforturi pentru a aduce puţin romantism în relaţie.
Maniera involuntară în care soţii îşi rănesc partenerele de viaţă derivă din numeroasele diferenţe existente, pe mai multe planuri, între bărbaţi şi femei, astfel:
a ) pe plan mintal/ emoţional, printre care acelea că:
- femeile sunt mai interesate de oameni şi de sentimente, în timp ce bărbaţii tind să fie mai preocupaţi de aspectele practice;
- femeile au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta schimbării decât bărbaţii;
b ) pe plan fizic, întrucât bărbaţii şi femeile diferă prin fiecare celulă a corpului lor;
c ) pe plan sexual, având în vedere că comportamentul sexual al femeilor depinde, în general, de ciclul sexual, în timp ce comportamentul bărbaţilor este relativ constant; mai mult, pe femei le stimulează atingerea şi vorbele romantice, în timp ce bărbaţii sunt stimulaţi mai mult din punct de vedere vizual; de asemenea, o femeie are nevoie de o pregătire mentală şi emoţională mult mai îndelungată pentru a ajunge în dormitor decât bărbatul.
Cum poate soţul sau partenerul deveni mai sensibil? Cu siguranţă, potrivit lui Gary Smiley, nu prin confruntare directă, ci mai degrabă prin metode indirecte, care să aibă la bază cinci principii:
- învăţaţi să vă exprimaţi sentimentele adoptând cele trei atitudini ce denotă iubire: căldură, empatie şi sinceritate;
- învăţaţi ca atunci când sunteţi supărată sau iritată să vă împărtăşiţi sentimentele FĂRĂ a folosi fraze la persoana a doua: evitaţi: "Îmi faci rău", "Mereu întârzii", "Tu deţii întotdeauna soluţia", fraze care îl vor îndârji pe bărbat şi-l vor face mai hotărât pe propria părere;
- atunci când aveţi de discutat o problemă delicată, învăţaţi să AŞTEPTAŢI până când v-au dispărut furia sau sentimentele de iritare;
- când v-aţi calmat, înlocuiţi frazele la persoana a doua cu mesaje de genul "eu simt", prin care, în loc să criticaţi, puneţi accent pe nevoile aparte pe care le aveţi ca femeie;
- renunţaţi la frazele "ţi-am zis eu" care reflectă aroganţă şi egocentrism şi înrăutăţesc relaţiile din căsnicie.
Cum puteţi spori sensibilitatea soţului dvs. faţă de nevoile şi dorinţele dvs. emoţionale?
Majoritatea femeilor au o definiţie simplă pentru romantism şi tandreţe - "gesturile mărunte". Odată ce soţul devine sensibil la nevoile şi dorinţele ei emoţionale poate veni în întâmpinarea lor prin acţiuni creative, care reprezintă exact aceste "gesturi mărunte". Soţiile le pot oferi soţilor motivaţia şi cunoştinţele necesare îndeplinirii nevoilor lor prin cultivarea a trei noi abilităţi:
- semănarea seminţelor iubirii prin: descoperirea nevoilor speciale ale soţului dvs. care poate fi realizată pornind de la cunoaşterea necesităţilor comune tuturor bărbaţilor, respectiv: nevoia de a fi iubiţi, admiraţi, apreciaţi, înţeleşi şi acceptaţi, a şti că sfaturile lor sunt valoroase;
- explicaţi-i dorinţele şi nevoile dvs., pornind de la o listă a nevoilor şi dorinţelor pe care soţul aţi vrea să vi le împlinească şi pe care să i le comunicaţi într-o manieră creativă; aveţi în vedere însă că a-i explica simţămintele şi nevoile dvs. nu e acelaşi lucru cu a vă plânge;
- exprimaţi-vă recunoştinţa fără a avea aşteptări, exprimându-vă schimbarea pe care doreşti să o vezi fără a impune o limită de timp şi arătând aprecierile faţă de cel mai mic pas în direcţia cea bună.
De asemenea, puteţi obţine de la soţul dvs. încurajare şi înţelegere în loc de prelegeri şi critici dacă:
- manifestaţi entuziasm faţă de încercările lui de a vă îmbărbăta, cu atât mai mult cu cât el are la fel de multă nevoie să înveţe să vă încurajeze pe cât aveţi dvs. nevoie de sprijinul lui;
- învăţaţi-l pe soţul dvs. să vă încurajeze prin propriul dvs. exemplu, pornind de la cunoaşterea modului cum îi place să vă purtaţi cu el când se simte deprimat;
- spuneţi-i cu blândeţe cum doriţi să fiţi încurajată, prin fraze precum: "tine-mă în braţe"; porniţi de la ideea că o mulţime de bărbaţi evită cuvintele şi gesturile tandre fiindcă n-au fost niciodată învăţaţi cum să le folosească.
Totodată, puteţi obţine o afecţiune mai profundă din partea soţului dvs. dacă:
- păstraţi aprinsă scânteia prin: menţinerea unei stări fizice bune, planificarea unor activităţi care îl fac să se simtă deosebit şi prin preluarea, uneori, a iniţiativei în relaţiile sexuale;
- sunteţi mai receptivă faţă de soţul dvs. acordând atenţie celor spuse de soţul dvs. fără a reacţiona;
- păstraţi vie puterea imaginaţiei, aducând creativitate căsniciei;
- răscumpăraţi ofensele din trecut;
- rămâneţi o provocare pentru soţul dvs.;
- învăţaţi-l cu blândeţe, împărtăşindu-vă sentimentele.