Cei 7 ani de acasa
Inapoi Autor: Ardusatan Cecilia
De ce cei 7 ani de acasă? Mulţi dintre părinţii tineri ar putea să îşi pună această întrebare. Ce copil mai stă 7 ani, în vremurile de azi, numai cu părinţii lui? Chiar dacă are bunici sau dacă unul din părinţi lucrează, tot trebuie să facă cel puţin grupa pregătitoare pentru a putea fi înscris la şcoală. Aproape toţi părinţii au auzit această formulă în viaţa lor şi ştim bine că nu s-a referit niciodată la timpul petrecut în aceşti ani doar lângă părinţii lui, ci la învăţătura pe care au primit-o de la aceştia.
Psihanalistul W. Stekel afirma că "educaţia unui copil începe în prima zi de viaţă".
Aceasta este o regulă pe care mulţi părinţi nu o înţeleg, răsfăţând sau neglijând copilul şi considerând că educaţia lui începe în momentul când începe să vorbească şi adultul se poate face înţeles. PĂRINŢII sunt primii şi cei mai importanţi educatori din viaţa copilului. Deprinderile de comportament, atitudinea faţă de ei înşişi, faţă de ceilalţi, faţă de prieteni, faţă de muncă, formate în aceşti ani vor sta la baza personalităţii lui viitoare. Această perioadă este extrem de importantă deoarece studiile arată că în aceşti ani se formează personalitatea pe tot restul vieţii.
Doresc să-l amintesc aici pe celebrul psihanalist francez Francoise Dolto care afirmă că educaţia nu are nimic în comun cu dresajul, cu comportamentul pe care încercăm să-l impunem copilului. De fapt, este vorba de respectul faţă de el însuşi pe care încercăm să îl inoculăm copilului şi care vine din respectul pe care adultul îl are pentru el. Această educaţie este un mod de a fi care inspiră copilului încredere în sine sau neîncredere, care îi dau siguranţa că orice ar face, va fi întotdeauna iubit, chiar dacă uneori mai este şi certat. "În fond, educaţia, în sensul ei fundamental...este o problemă de SIGURANŢĂ şi NESIGURANŢĂ. Este ceea ce îi permite dinamismului interior al copilului să se exprime sau dimpotrivă, îl paralizează. În jurul acestui fapt se joacă totul şi de aceea este prima educaţie de neşters."
Copilul trebuie integrat cu totul în familie, ca fiinţă umană şi nu ne purtăm cu el cum ne-am purta cu o păpuşă, nu e o marionetă trasă de aţe. Trebuie să îl respectăm din plin. Dolto afirmă că "trebuie să îi respectăm până şi privirea. ÎN FAŢA COPILULUI NU TREBUIE SĂ FACEM NIMIC DIN CEEA CE NU AM FACE ÎN FAŢA UNUI OASPETE DE SEAMĂ."
Psihanalistul W. Stekel afirma că "educaţia unui copil începe în prima zi de viaţă".
Aceasta este o regulă pe care mulţi părinţi nu o înţeleg, răsfăţând sau neglijând copilul şi considerând că educaţia lui începe în momentul când începe să vorbească şi adultul se poate face înţeles. PĂRINŢII sunt primii şi cei mai importanţi educatori din viaţa copilului. Deprinderile de comportament, atitudinea faţă de ei înşişi, faţă de ceilalţi, faţă de prieteni, faţă de muncă, formate în aceşti ani vor sta la baza personalităţii lui viitoare. Această perioadă este extrem de importantă deoarece studiile arată că în aceşti ani se formează personalitatea pe tot restul vieţii.
Doresc să-l amintesc aici pe celebrul psihanalist francez Francoise Dolto care afirmă că educaţia nu are nimic în comun cu dresajul, cu comportamentul pe care încercăm să-l impunem copilului. De fapt, este vorba de respectul faţă de el însuşi pe care încercăm să îl inoculăm copilului şi care vine din respectul pe care adultul îl are pentru el. Această educaţie este un mod de a fi care inspiră copilului încredere în sine sau neîncredere, care îi dau siguranţa că orice ar face, va fi întotdeauna iubit, chiar dacă uneori mai este şi certat. "În fond, educaţia, în sensul ei fundamental...este o problemă de SIGURANŢĂ şi NESIGURANŢĂ. Este ceea ce îi permite dinamismului interior al copilului să se exprime sau dimpotrivă, îl paralizează. În jurul acestui fapt se joacă totul şi de aceea este prima educaţie de neşters."
Copilul trebuie integrat cu totul în familie, ca fiinţă umană şi nu ne purtăm cu el cum ne-am purta cu o păpuşă, nu e o marionetă trasă de aţe. Trebuie să îl respectăm din plin. Dolto afirmă că "trebuie să îi respectăm până şi privirea. ÎN FAŢA COPILULUI NU TREBUIE SĂ FACEM NIMIC DIN CEEA CE NU AM FACE ÎN FAŢA UNUI OASPETE DE SEAMĂ."
Cabinet individual de psihologie şi psihoterapie Ardusatan Cecilia
Orice problemă are o soluţie. Sunt aici, la momentul potrivit. Terapie în cabinet, online şi pe telefon.
Recomandă acest cabinet
