Sugestibilitatea

Evidentele relevate de hipnoza

In mod obisnuit, prin sugestie se intelege acea influentare psihica prin care o persoana este constransa sa admita o parere sau sa execute o actiune oarecare. Termenul de sugestie a capatat o acceptie cu totul noua din momentul in care cercetarile doctorului J. Braid au impus atentiei lumii medicale acea stare psihonervoasa speciala numita hipnoza; in aceasta stare, orice persoana executa in mod inconstient comenzile adresate de hipnotizator, admite fara nici un fel de comentariu afirmatiile acestuia si trece prin toate starile de constiinta pe care acesta i le induce. Toate ordinele categorice pe care experimentatorul le da subiectului au luat numele de "sugestii", iar pe masura trecerii timpului, sensul influentei imperative imprumutate termenului respectiv s-a generalizat, incat astazi aceasta se refera la orice actiune menita sa induca o idee oarecare in psihicul cuiva.
Sugestibilitatea, aptitudinea de a modela conform ideilor sugerate, a fost considerata mult timp ca fiind una dintre caracteristicile exclusive ale hipnozei, la fel ca si ansamblul acelor fenomene reflexe prin care, orice sugestie genereaza o reactie conforma subiectului respectiv. In cele ce urmeaza se va vedea ca aceasta conceptie este falsa si ca hipnoza pune in evidenta intr-un mod exagerat o atitudine normala a spiritului uman.
Dar pentru inceput, este necesar sa intelegem semnificatia acestei stari, denumita cu ajutorul cuvantului grecesc hipnos care inseamna "somn" facandu-se astfel o analogie cu odihna noastra din timpul noptii. Asadar hipnoza reprezinta o alterare considerabila sau chiar totala a claritatii constiintei. Judecata, rationamentul, vointa... intr-un cuvant facultatile constiente, dispar si, temporar, nu raman decat modalitatile negandite si automate ale intelegerii: imaginatia, sensibilitatea, emotivitatea, memoria...
Sa observam ca somnul natural prezinta toate aceste caracteristici. Pe langa ele, hipnoza mai are si o alta caracteristica esentiala si anume: subiectul ramane in contact auditiv cu hipnotizatorul si reactioneaza, mai mult sau mai putin, la comenzile si sugestiile acestuia. La fel cum, in timpul noptii, multi dintre noi ne-am vazut, in vis, in tot felul de situatii, am asistat la diverse scene, am privit, am auzit sau pipait lucruri imaginare si, cateodata, ne-am ridicat pentru a executa actiuni ce au legatura cu visul, tot asa si subiectul hipnotizat receptioneaza aidoma unor halucinatii tot ceea ce i se impune; daca i se sugereaza o anumita actiune, el o realizeaza asemenea acelor somnambuli despre care s-a mentionat. Datorita acestei analogii, profesorul Beaunis a denumit acest fenomen somnambulism provocat.
In starea hipnotica, sugestibilitatea atinge maximul de intensitate datorita monoideismului, cu alte cuvinte ideea sugerata ocupa in exclusivitate campul gandirii, iar facultatile obiective exista in mod pasiv, ceea ce permite imaginatiei sa fie impresionata fara nici un fel de piedica. Cele mentionate vor fi reluate ulterior in partea rezervata practicii; acolo va fi explicata modalitatea de realizare voluntare a unei conditii mentale in care, fara a iesi din starea de veghe, va fi obtinuta o apropriere sau chiar o identificare a celor 2 caracteristici expuse anterior ale maximului de sugestibilitate.

Principalele efecte ale sugestiei hipnotice

Efectele sugestiei din timpul hipnozei pun in evidenta functia de sugestibilitate. In cele ce urmeaza se va proceda la analiza lor prin comparatie cu cele ce au loc in stare de veghe.

Halucinatiile
In timp ce se afla in primul grad al hipnozei totale, K., unul dintre subiectii bine cunoscuti cu care am colaborat, actiona intr-un mod cat se poate de normal pentru o astfel de stare. Era suficient sa i se spuna: "Iata-l pe doctorul B." (care de altfel ne vizita din cand in cand ), si K. se ridica de pe scaun, saluta cu o usoara inclinare a capului, intindea mana si spunea: "Buna ziua, domnule doctor". Cateodata era chiar convins ca acel interlocutor care i se sugera ca ar fi existat ii adresa cateva cuvinte la care K. raspundea cu cea mai perfecta naturalete..
Alta data i se spunea lui K. "Vrei sa te duci sa deschizi usa?". Acesta se indrepta spre usa de la intrare, o deschidea iar asociatiile mnemotehnice care i se sugerau determinau in el un comportament si un mod de exprimare conform cu halucinatiile ce provocasera in imaginatia sa sugestiile respective.
Aproape ca toti cei hipnotizati, K. a incercat diferite senzatii care i-au fost sugerate, chiar daca acestea nu au fost in concordanta cu realitatea. Pentru aceasta era suficient ca ideea fixa a unei impresii senzoriale oarecare sa fie mentinuta in mintea sa. De ex., un pahar cu apa sarata ii era prezentat drept un pahar cu vin de Champagne sec care ii placea in mod deosebit. K. gusta din paharul cu apa sarata, iar mimica sa urmarea cu fidelitate fazele specifice ale bautorilor cunoscatori. Daca experienta era repetata de mai multe ori, K. manifesta simptoamele unei adevarate betii, cu tulburari ale echilibrului, inrosirea figurii sau prezenta o stare de ilaritate dezordonata. Marirea in continuare a dozei ii cauza stari de greata, care insa se anihilau imediat la fel ca si efectele anterioare prin simpla sugestie ca totul a trecut.
De asemenea, un subiect hipnotizat poate trai o emotie oarecare (ras, teama, plans, etc. ), daca i se descrie subiectului o scena capabila sa provoace emotia respectiva. Aceleasi efecte se obtin si intr-o stare foarte profunda de somn hipnotic, prin simpla afirmatie: Razi, Plangi sau Iti este frica.
Insa cea mai impresionanta halucinatie d.p.d.v. al temei abordate in prezenta carte este fara indoiala cea in urma careia personalitatea subiectului respectiv se transforma. Astfel, prin intermediul unei sugestii abile si repetate, se ajunge la momentul in care subiectul aflat in stare de hipnoza este convins ca a devenit un cu totul alt personaj care i-a fost descris in amanunt. Subiectul preia atunci atitudinile, cuvintele si gesturile, gandeste si simte de parca ar fi in realitate "celalalt".
Acest fenomen de dubla constiinta are loc si spontan in cazul anumitor afectiuni nervoase, si a fost observat de doctorul Azam la unul dintre pacientii sai, pe nume Felida. Acesta isi pierdea spontan notiunea propriului EU si imprumuta identitatea unei alte persoane care disparea imediat facand loc identitatii sale initiale.
Exista stari patologice deprimante, care reusesc sa provoace dezvoltarea unei idei fixe, a carei finalitate consta intr-o dedublare psihologica, fenomen ce se poate manifesta cu diferite grade de intensitate. Un individ al carui psihic este solicitat, rand pe randm de tendinte opuse sufera influenta fiecareia dintre ele in asemenea masura, incat caracterul si comportamentul sau sunt absolut diferite in functie de tendinta manifestata. Printre cei care manifesta acest fenomen al dublei constiinte - intr-o masura foarte atenuata - se numara, de ex., "lunaticii", acele persoane slabe de caracter, care manifesta mai multe stari de spirit in decursul unei aceleiasi zile.

Polarizarea morala
Sugestia in stare de hipnoza poate modifica profund un caracter si poate impune moralului scazut al unui Bolnav sau persoane deprimate, o actiune stimulatoare binefacatoare. In jurul ideilor sugerate in semenea situatii (de ex. gustul pentru studiu in cazul unui elev lenes sau convingerea unei vindecari imediate in cazul unui bolnav ) se cristalizeaza si se subordoneaza, dupa trezire, toate conceptele ce afecteaza subiectul respectiv.
Astfel, elevul nepasator simte, in locul dezgustului, un interes generator de placeri pentru studiul obisnuit pe care si-l propune. Bolnavul interpreteaza intr-un mod optimist starea sanatatii sale, intrucat asociaza senzatiile percepute ideii de vindecare ce i-a fost indusa; el traieste in asteptarea plina de incredere a clipelor de mai bine ce nu vor intarzia sa apara. Energiile sale morale vor creste fiind alimentate de imaginile reconfortante oferite de sugestie, aceasta stare de spirit constituind ea singura un excelent medicament.

Efecte produnde
In general, starea de anestezie partiala sau totala se poate obtine in mod curent prin intermediul sugestiei hipnotice. Aplicatiile hipnotismului in medicina sunt numeroase, printre ele numarandu-se operatiile chirurgicale si nasterile, analele hipnotismului fiind bogate in observatii de acest gen.
Actiunea vasomotoare determinata de sugestie se manifesta in mod deosebit in experientele de vezicatie, dermografism si de stigmatizare, experiente care au fost verificate pe foarte multi subiecti. Daca se aplica pe pielea unui subiect aflat in stare de hipnoza o hartie obisnuita si i se sugereaza ca hartia respectiva este un plasture vezicant, efectele vor fi identice cu cele ale unui caz real. Ex. a devenit clasic in urma experientelor de acest gen facute pentru prima oara de doctorul Liebault si farmacistul Focachon.
Experientele inverse reusesc la fel de bine: daca se aplica un plasture vezicant pe pielea unui subiect aflat in stare de hipnoza si i se sugereaza ca acesta nu are nici un efect, se va constata ca intr-adevar plasturele vezicant nu va avea nici un efect.
Dermografismul, studiat in special de doctorii Bourru si Burot caracterizeaza si mai bine actiunea interna a sugestiei. Daca, de ex., se traseaza cu o pasla o linie mai mult sau mai putin complicata pe bratul unui subiect hipnotizat, insotind aceasta operatiune cu afirmatii corespunzatoare, traseul respectiv se va colora incetul cu incetul in rosu, pentru ca in cele din urma sa apara o sangerare usoara.
Fenomenul de stigmatizare este analog dermografismului, cu diferenta ca nu se comporta nici o linie trasata pe corpul subiectului, hipnotizatorului fiindu-i necesar numai sa indice locul unde urmeaza sa apara rana respectiva. In asemenea mod au fost create rani asemanatoare celor provocate de contactul cu un fier inrosit.
Aplicare sugestiei in terapeutica a demonstrat ca puterea ei nu se restrange doar la afectarea imaginatiei sau a sistemului nervos, ci si ca poate actiona cu o precizie uimitoare asupra organului desemnat, indiferent care este acesta. In singura lucrare a lui Bernheim: Hypnotisme, suggestion, psychotherapie, se regasesc 103 observatii referitoare la acest subiect, cuprinzand toate functiile organismului uman.

Sugestia posthipnotica
Un model de sugestie posthipnotica il poate constitui de ex. comanda care i se da unui subiect aflat in stare de hipnoza de a indeplini o actiune oarecare sau de a avea o halucinatie intr-un moment situat dupa cateva zile.
Dupa ce s-a trezit, subiectul respectiv nu mai este constient de sugestia care i-a fost indusa, dar la momentul prevazut de hipnotizator se produce o declansare psihica care aduca in atentia subiectului ideea sugerata, insotita de un impuls irezistabil de a-i da curs. Aceasta experienta obisnuita in tehnica hipnotica este suficienta - in lipsta altor consideratii - pentru a demonstra ca psihicului uman este constituit de asemenea maniera incat poate inmagazina in stare latenta ganduri asupra carora atentia s-a concentrat pentru cateva clipe si, mai tarziu si fara stirea sa, sa le suporte influenta dominatoare. Este necesar sa se mentioneze faptul ca ceea ce se intampla in hipnotism are de asemenea loc si in viata de toate zilele, sub alte forme. In cele ce urmeaza se va incerca explicarea acestor notiuni.

Sugestia in stare de veghe
Din punct de vedere experimental, se cunoaste faptul ca hipnoza poate fi determinata prin sugestie. Astfel, in loc sa se foloseasca, pentru provocarea somnului artificial, procedeele indicate de doctorul J. Braid, al actiunilor bruste sau lente cum ar fi fixarea unor puncte stralucitoare, lumina oxihidrica, lovitura de gong sau presiunea zonelor histerogene, actionandu-se astfel de la nivelul fizicului catre cel al psihicului, de la periferia senzoriala catre centrul psihic, hipnotizatorul se va adresa nemijlocit acestuia. Imaginatia este impresionata printr-o evocare profunda si energica a caracteristicilor somnului prin care se creeaza monoideismul, acea ocupatie exclusiva a gandirii despre care s-a mentionat ca reprezinta o conditie a sugestivitatii maxime. Si, incetul cu incetul, apar simptomele astfel sugerate: pleoapele subiectului devin mai grele, acesta simte intepaturi in ochi, incepe sa vada ca prin ceata, ca printr-un val, zgomotele se estompeaza lasand sa predomine vocea hipnotizatorului, capul devine mai greu, subiectul inchide ochii, scoate un oftat si cade in starea de somn hipnotic.
Acest ultim exemplu pune in lumina faptul pe care incercam sa-l subliniem: sugestibilitatea exista intr-un anumit grad si in starea de veghe si ca ea constituie o functie absolut normala a creierului si nu neaparat o anomalie sau un simptom morbid la care se ajunge prin manevre artificiale.
In momentul in care cercetatorii de la facultatea din Nancy au declarat ca pot provoca hipnoza prin sugestie opinia mondiala medicala a fost profund tulberata. Pana in acel moment, hipnoza fusese provocata doar prin procedee mecanice, iar specialistii erau convinsi ca in afara starii de somn hipnotic sugestia nu are efect.
Insa spre mare uimire a cercetatorilor, a fost descoperit un fenomen nou. Astfel, au fost obtinute efecte hipnotice asupra unor persoane sanatoase atat din punct de vedere moral cat si fizic aflate in stare de veghe, prin intermediul actiunii unei idei exprimate cu convingere asupra imaginatiei. Acest fenomen se numeste sugestie in stare de veghe, si a devenit un spectacol obisnuit oferit de numerosi hipnotizatori de balci.
Este evident faptul ca rezultatele dorite nu se obtin cu orice subiect, la fel cum nu este adormita orice persoana asupra careia este experimentata sugestia hipnotica.
Pentru cea mai mare parte din noi, este necesar ca sugestia sa fie repetata de mai multe ori, pentru a se implementa in spirit si a ramane suficient timp intr-o stare de incubatie pentru a se obtine efectul dorit.
In viata de zi cu zi, actiunea ideii, penetrarea si realizarea ei se concretizeaza prin intermediul unor forme care pot fi perfect evaluate.
Rolul sugestiei incepe cu educatia. Predispozitiile mai mult sau mai putin pronuntate ale copilului se vor dezvolta intr-un mod necontrolat si inconstient daca acesta nu va primi o serie continua de indemnuri si exemple, iar mai tarziu, sfaturi in masura sa-i corecteze comportamentul. Inclinatiilor sale initiale ii vor fi opuse cele pe care le-a primit prin aceasta tendinta de imitare universala, atat de caracteristica a sugestibilitatii.
In afara persoanelor dotate cu o fermitate exceptionala, specifica celor ce si-au creat o atmosfera mentala caracterizata printr-o sugestie repetata in mod constant, fiecare dintre noi suporta amprenta mediului in care traieste; fiecare individ modificandu-se pe neobservate conform imaginii noii ambiante in care traieste. De asemenea, intre cele 2 personalitati exista o interdependenta permanenta, ele actionand in general una asupra alteia, incetul cu incetul, cea mai puternica dintre ele reusind sa o "stapaneasca" pe cealalta. Exemplul altuia, indiferent cine este persoana respectiva, indiferent de imprejurare prin forma unui gand care pana la urma ajunge sa ni se impuna mai mult sau mai putin si sa declanseze in vederea realizarii sale o activitate interna putin cunoscuta. Pentru elucidarea acestor notiuni, se vor prezenta in cele ce urmeaza cateva exemple edificatoare.

-Continuarea in articolul urmator-