Sugestia experimentala

1. Sugestia si sugestibilitatea

Am definit prin sugestia ca "orice actiune care are drept scop inducerea unei idei intr-un creier". Ideea sugerata poate fi refuzata, acceptata partial sau total; altfel spus, ea poate fi eficace sau fara efect. Am vazut anterior ca datorita unei functii psihice a inconstientului, orice idee acceptata si apoi mentinuta in inconstient, declanseaza in acesta un mecanism automat de realizare a ei. Insa, acceptul sau refuzul unei sugestii nu depinde numai de subiect, ci si de operator. O persoana a carei imaginatie este usor impresionabila poate fi sugestionata de catre primul venit, oricat de modeste ar fi calitatile acestuia, dar un experimentator abil reuseste sa influenteze persoane asupra carora altii nu au nici o influenta.
Anumiti specialisti afirma ca o sugestie nu actioneaza decat din momentul in care este transformata in autosugestie. Nimeni nu s-a inndoit vreodata de asta. Ceea ce trebuie evidentiat, este ca daca sugestia la care subiectul a aderat din tot sufletul antreneaza aproape intotdeauna in el o autosugestie rationala, sugestia respinsa de judecata si vointa celui asupra caruia s-a exercitat se impune cateodata, in ciuda lui, declansand o autosugestie spontana.
S-a crezut mult timp ca somnul hipnotic este indispensabil pentru eficacitatea sugestiilor. Astazi sugestibilitatea in stare de veghe este considerata suficienta. Inca din perioada in care se cauta, pentru fiecare caz, obtinerea prealabila a somnului hipnotic, toti hipnotizatorii stiau ca nu putea fi adormit cu usurinta un subiect oarecare pentru simplu motiv ca acesta dorea sa adoarma sau ca accepta ideea de a fi cufundat intr-o stare inconstienta, in timp ce, in ciuda aversiunii si rezistentei lor, anumite persoane erau hipnotizate sub efectul sugestiilor energice si repetate.
In consecinta, sugestibilitatea unei persoane oarecare variaza in functie de personalitatea si abilitatea operatorului. Daca, inainte de orice antrenament, puteti influenta pozitiv gandirea altuia, si in special puteti usura starea unui bolnav, veti obtine mai mult si mai bine antrenandu-va facultatile care sunt necesare in practica sugestiei.
In plus, posibilitatea de a produce cateva efecte hipnotice in prezenta unui pacient dornic sa incerce tratamentul prin sugestie, contribuie la sporirea considerabila a increderii, a convingerii si a sugestibilitatii acestuia, in special fata de dumneavoastra.
In sfarsit, practica sugestiei experimentale constituie o gimnastica excelenta a spiritului. Pe langa faptul ca ea dezvolta siguranta, stapanirea de sine, fermitatea si puterea de concentrare, ofera un ascendent, o influenta personala in viata si in afaceri. Ea exerseaza abilitatea de a impune altuia o dispozitie mentala determinata.
Persoanele care practica hipnotismul, barbati sau femei, sunt caracterizate de o usurinta particulara a atitudinilor si a privirii si a vorbirii. Altadata timide, sovaielnice, cu caracterul slab sau incapabil sa reziste unei presiuni morale, multe persoane pe care le-am cunoscut s-au transformat radical in urma practicii hipnotismului, conform recomandarilor mele si apoi asupra constintelor sau prietenilor.

2. Antrenamentul prealabil

a ) Antrenamentul privirii

Deoarece prima conditie pentru dobandirea unei sugestii eficiente consta in indepartarea atentiei subiectului de orice alta preocupare; pentru aceasta o metoda obisnuita o constituie fixarea privirii pe un punct si mentinerea ei cat mai concentrata asupra punctului respectiv. De aceea se impune, inainte de orice, o educatie a ochiului. Aceasta are scopul sa-l obisnuiasca pe cel interesat sa-si fixeze privirea, sa suprime refluxul pleoapelor, fixand mai intai un punct apoi o persoana. Pentru aceasta ne obisnuim sa citim fara sa clipim, sa privim fix in fata noastra in obscuritate, apoi sa fixam un cerculet de aproape 1 cm diamentru desenat cu albastru pe o foaie alba. Nu putem executa toti la fel de usor acest exercitiu. La inceput, in cea mai mare parte a cazurilor, apare o senzatie neplacuta de intepaturi insotite de lacrimarea ochilor. Fara a ne descuraja, gradam judicios tentativele. De ex., fixam punctul 15 secunde si ne odihnim 1 minut, apoi reluam fixarea timp de 30 de secunde pentru a o intrerupe timp de 2 minute si asa mai departe pana ce nu mai simtim nici o jena cand tinem ochii larg deschisi cu privirea atintita spre un punct, timp de 10 minute, ceea ce este perfect suficient.
Apoi, in viata obisnuita, ne fortam sa privim drept in fata - la radacina nasului, intre ochi - persoanele cu care avem de-a face. Expresia calma si linistita a privirii inlatura caracterul provocator al imobilitatii ochilor. Atata timp cat reusiti sa mentineti privirea cuiva sub privirea voastra, diminuati din ce in ce mai mult acuitatea judecatii si vointa acestuia. Cuvintele voastre pot sa nu aiba pe moment nici un fel de influenta in sensul vointei voastre, dar ele se vor impregna in inconstientul interlocutorului, actionand in continuare fara stirea sa. Pentru ca sa evitati o astfel de actiune a interlocutorului, este indicat ca de indata ce acesta incepe sa vorbeasca, privirea dv. sa devina mobila, plimbnandu-se in susul sau in josul ochilor sai, dar fara a-i fixa. Este necesar un caracter exceptional de puternic pentru a va pastra complet integritate a liberului arbitru in fata cuiva care va priveste fix.

b ) Antrenamentul cuvantului

Cuvantul, vehicul al sugestiilor, le invaluie cu o forta si cu o autoritate convingatoare, chiar imperativa, cu conditia sa fie articulat clar, cu o voce suficient de sonora si pe un ton ferm. In acest triplu sens trebuie exersata educatia vorbirii.
Mai intai cultivati-va claritatea vorbirii. Aceasta se face intr-o multitudine de moduri, incepand de la procedeele obisnuite ale dictiei pana la simpla atentie acordata, in viata de zi de zi, pronuntarii tuturor silabelor cuvintelor folosite. Se poate citi, de asemenea, un text cu voce tare, despartind cuvintele in silabe si pronuntand apasat consoanele, sau chiar se poate folosi una dintre formulele de autosugestie prezentate in aceasta carte si proceda la fel. Pentru a va amplifica sonoritatea vocii, nu este nimic mai bun decat cantatul, chiar daca este vorba doar de primele masuri ale unui modest solfegiu. Am reusit sa ameliorez considerabil organele vocale ale mai multor elevi ai mei, cerandu-le sa-si strige sugestiile. Aceasta metoda are totusi inconveniente pentru cei cu laringele delicat si chiar pentru ceilalti daca nu sunt obligati sa se odihneasca indelug intre 2 exercitii consecutive. In ceea ce priveste fermitatea sau acel "ton" determinat care confera autoritate afirmatiilor sugestive, numai practica permite dobandirea ei.
In legatura cu acest subiect, trebuie subliniat ca orice persoana poate practica sugestia experimentala, la fel ca si pe cea aplicata. La fel ca pentru orice alt lucru, venim pe lume mai mult sau mai putin dotati in acest domeniu. Dar aptitudinile care caracterizeaza un excelent operator nu lipsesc in intregime nimanui si, cu putina perseverenta, chiar si cel mai putin dotat va reusi. Printre elevii mei figura un barbat care avea defecte oculare si o malformatie a palatului, prin munca, el a devenit un practician remarcabil.

3. Experientele numite "in stare de veghe"

Iata 4 experiente uzuale folosite pentru verificarea si demonstrarea efectelor sugestiei. Reusita integrala a primei experiente o faciliteaza pe cea de-a 2-a care, la randul ei, o pregateste pe cea de-a 3-a. Este deci mai bine sa le executati in ordinea indicata.

Prima experienta. Consta in a provoca, prin sugestie, pierderea echilibrului unui subiect care sta in picioare, astfel incat acesta se apleaca si apoi cade pe spate. Pentru inceput, incercati, pur si simplu, autosugestia. Spuneti-i subiectului sa stea relaxat, cu mainile de-a lungul corpului, picioarele lipite si ochii inchisi. Cereti-i sa observe ca, dupa cateva secunde, va fi surprins sa se simta tras pe spate. Nu omiteti sa va plasati in spatele sau, astfel incat sa se poate abandona fara teama impresiilor sale, sigur ca-l veti opri la timp inainte de a pati ceva.
Rezultatul, pozitiv in majoritatea cazurilor, nu va intarzia: subiectul oscileaza usor, dupa care se va apleca mai mult sau mai putin pe spate. La unele persoane caderea completa este instantanee. Daca subiectul declara ca nu simte nimic, aplicati metoda heterosugestiei. Explicati-i ca ideea de cadere nu a ocupat suficient campul gandirii, ca atentia sa a fost distrasa, intr-un mod constient sau inconstient, in special de intentia - probabil involuntara - de a nu cadea sau de convingerea ca fenomenul respectiv nu va avea loc. Apoi spuneti-i: Vom relua experienta, dar de aceasta data eu iti voi dirija gandurile. Priveste-ma te rog cateva clipe in ochi... Fixati cu privirea ochii subiectului circa 10 secunde si continuati: Asa... Acum inchide din nou ochii... Nu-ti fie teama, sunt aici ca sa te prind in brate, o sa vezi... imediat...in acest moment treceti in spatele subiectului si puneti-va mainile cu palmele pe spatele sau, la nivelul omoplatilor ) .Continuati sugestiile: Cand imi voi retrage mainile, vei simti o forta irezistibila care te va atrage in spate si vei cadea pe spate... Putin cate putin corpul tau se apleaca spre spate... cu fiecare clipa el se apleaca tot mai mullt... (insistati asupra acestei ultime afirmatii si a altora similare pana in momentul in care va dati seama ca subiectul incepe cu intr-adevar sa se aplece ) . Terminati experienta printr-o sugestie categorica: Acum cazi pe spate... cazi... cazi...

A 2-a experienta. Consta in a determina, prin sugestie si fascinatie, caderea subiectului in fata. Dupa ce acesta, supus in prealabil caderii spre spate, si-a regasit echilibrul, propuneti-i o a 2-a incercare in sens invers. Pentru aceasta, invitati-l sa stea drept, cu picioarele lipite, cu mainile atarnand de-a lungul corpului ca in exercitiul precedent, fara sa-si contracteze muschii, in special cei ai gambelor si regiunii dorso-abdominale. Cereti-i subiectului sa-si inchida ochii si sa-si imagineze ca se simte antrenat intr-o miscare spre in fata, in timp ce-si repeta mental: Cad in fata... Cad in fata... Daca subiectul se autosugestioneaza fara vreo rezistenta constienta sau inconstienta, el se va apleca in fata si-si va pierde echilibrul. Experimentatorul trebuie sa fie gata sa-l opreasca in momentul in care cade.
Daca subiectul nu simte nici un efect, procedati la fel ca pentru caderea pe spate: invitati-l sa va priveasca drept in ochi si, dupa circa 30 de secunde, continuand totodata fascinatia, puneti-va foarte usor varfurile degetelor pe claviculele sau pe tamplele subiectului spunandu-i pe un ton foarte hotarat: Cand imi voi retrage mainile, vei simti o forta irezistibila care te va impinge in fata si vei cadea in fata... Fara sa-l scapati din ochi, retrageti-va lent mainile si indepartati-va lent capul spunand: Incepi sa te apleci... cu fiecare secunda, incetul cu incetul, te apleci din ce in ce mai mult... pana cand subiectul schiteaza miscarea respectiva. Apoi, spuneti cu hotarare: Acum te trage, te apleci, cazi in fata...

A 3-a experienta. Un subiect care cade pe spate sau in fata datorita autosugestiei sau heterosugestiei poseda toate premisele pentru a simti efectele celei de-a 3-a experiente care consta in inhibarea temporara a unei miscari. Daca incercati un astfel de experiment cu mai multe persoane simultan, alegeti pentru inceput una care s-a aratat foarte sensibila in experientele anterioare. Apoi, veti incerca si cu celelalte. Subiectul, asezat confortabil, va fi invitat sa-si incruciseze degetele, sa-si lipeasca palmele strangand foarte puternic mainile si degetele si sa-si contracteze bratele. El trebuie sa-si inchida ochii imaginandu-si ca, o data cu fiecare secunda care trece, isi pierde controlul muschilor, rigiditatea bratelor si lipsa de sensibilitate a mainilor se accentueaza si el devine incapabil sa le separe. El trebuie sa-si repete in acelasi timp: Mainile mele se strang din ce in ce mai puternic... nu pot sa le despart... cu cat incerc mai mult, cu atat se strang mai puternic... Dupa vreo 15 secunde, daca subiectul s-a autosugestionat corespunzator, va intampina o dificultate foarte mare in a-si dezlipi mainile atata timp cat va pastra in minte ideea si imaginea incapacitatii de a-si desface mainile si, in anumite cazuri, nu va reusi sa o faca pana cand nu se va autosugestiona: Acum mainile mele se destind, bratele devin mai moi, pot sa-mi desprind mainile una de alta...
Daca efectele sugestiei sunt nesemnificative sau nule, este indicat sa se repete experienta facand apel la heterosugestie. Pentru aceasta, rugati subiectul sa-si tina ochii fixati in ochii vostri si sa pastreze aceasta fixitate pana la sfarsitul experientei. Apoi, il veti sugestiona astfel: Tineti mainile astfel (ii aratati cum trebuie sa le tina ) ... stranse... si mai stranse... bratele tale sunt contractate si rigide ca 2 bare de fier... continua sa ma privesti... Incep sa-ti lipesc mainile inlantuite (in acest moment cuprindeti mainile subiectului in mainile voastre, apasandu-le usor ) . Veti vedea... indata ce voi spune "trei", vei fi incapabil sa le desfaci... cu cat vei incerca mai mult, cu atat vei simti ca ele se ataseaza mai puternic una de cealalta... Bratele tale devin din ce in ce mai rigide... tepene.... rigide, mainile tale devin dure... ca lemnul.... vei simti ca intra una in alta... Continua sa ma privesti... nu ma pierde din ochi... Unu! mainile sunt lipite puternic una de cealalta... cu cat incerci mai mult, cu atat vei reusi mai putin... Cu fiecare secunda care trece, ele se leaga cu atat mai puternic si sansele tale sunt din ce in ce mai mici... Mainile intra una in cealalta... Nu poti... este imposibil sa ti le desfaci... Incearca cu toata puterea de care esti in stare: nu vei reusi...
Aceasta serie lunga de afirmatii trebuie rostita pe un ton cat se poate de hotarat si insotita de o privire ferma. Ea trebuie repetata - la nevoie imbogatind-o - pana ce subiectul arata, prin eforturi nereusite, ca efectul s-a produs.
Pentru operator aceasta experienta are efecte excelente: ea dezvolta pozitiv energia morala si chiar pe cea fizica. Repetand-o frecvent, dobandim o siguranta extraordinara. De astfel, pentru a o executa cu succes asupra unui numar semnificativ de persoane, tehnica trebuie sa ne fie extrem de familiara. Exersand procedeul de strangere a mainilor, cu diverse persoane caracterizate de o extrema timiditate, am constatat, invariabil, ca dupa cateva sedinte acestea erau invadate de un sentiment de incredere si putere interioara. Altadata tematoare, rosind la prima privire putin mai insistenta care li se arunca, incapabile sa se puna in valoare, impresionabile intr-o asemenea masura incat erau in stare sa renunte la orice demers util, aceste persoane poseda in prezent siguranta indispensabila pentru a gusta fara teama din farmecul vietii cotidiene; ele au dobandit combativitatea mentala si verbala fara ca nimeni nu obtine, in viata, situatia si avantajele la care ii dau dreptul aptitudinile sale.

A 4-a experienta.Cele 3 experiente precedente pot ramaneuneori fara vreun efect deosebit asupra persoanelor de ambele sexe dotate cu sugestibilitate mare. Aceasta datorita faptului ca gandirea lor, in mod obisnuit labila, mereu pe fuga si plina de intamplari, nu se lasa fixata nici prin intermediul autosugestiei nici prin cel al ugestiei: ele repeta docile cuvintele operatorului sau le asculta cu toata atentia, dar imaginatia lor, un veritabil ecran cinematografic, nu le permite predominarea unei isngure idei o lunga perioada de timp. La altii, dimpotriva, mecanismul mental este hipoactiv. Ideea sugerata patrunde cu greu si declanseaza cu mare greutate si deosebit de incet refluxul urmarit. Pentru a afecta asemenea subiecti, trebuie repetate, cu insistenta, sugestiile, pronuntand apasat cuvintele si continuand neobosit 5 sau 10 minute.
Iata cum procedez intr-un asemenea caz. Dupa ce subiectul s-a instalat confortabil, i-am cerut sa-si tina ochii inchisi si sa-si puna mainipe pe genunchi, cu palmele larg deschise in sus.
I-am recomandat sa nu deschida ochii pana in momentul in care aveam sa-i spun si i-am cerut sa se gandeasca la mainile sale: In acest moment ele sunt deschise, i-am spus eu, dar vei simti cum se inchid fara voia ta... Degetele sunt scuturate de usoare furnicaturi, ai senzatia unui curent electric de mica intensitate de-a lungul bratelor si pana in varful degetelor... Degetele ti se indoaie atat de usor incat la inceput le indoi fara sa-ti dai seama... Degetele incep sa ti se miste... Se inchid imperceptibil... falangele se indoaie... Indata o vei simti clar... si nu vei putea impiedica miscarea... Cu cat vei incerca mai mult sa-ti desfaci mainile, cu atat mai mult se vor strange... Cu fiecare secunda care trece, degetele ti se strang tot mai mult... In curand nu ii vei mai putea desface... Urmaream efectul acestor sugestii, bazandu-ma pe ele pentru a le formula pe cele urmatoare. Atata timp cat mana subiectului ramanea nemiscata, continuam sa sugerez: Miscarea incepe... miscarea incepe... Din momentul in care am vazut cum s-au schitat primele miscari, am anuntat subiectul despre producerea lor si despre faptul ca miscarile respective aveau sa se accentueze pana la strangerea definitiva a pumnilor.
Asistentii operatorului, daca exista, il pot ajuta pe acesta prin comentarii. Unul spune: Asa este, palmele au inceput sa se stranga!. Un altul adauga: Degetul acesta se indoaie mai repede decat celelalte... si subiectul va fi afectat si mai mult.
Sugestibilitatea celor ce pot fi adusi in starea de a fi incapabili sa-si desfaca mainile fie prin a 3-a fie prin a 4-a tehnica, creste atat de mult, imediat dupa aceste experiente, incat pot fi adusi intr-o stare de hipnoza otala, in majoritatea cazurilor, in cateva minute. Chiar si in stare de veghe sugestiile date dupa efectuarea ultimelor 2 experiente sunt caracterizate de o eficienta rapida si profunda.
Pentru a face sa dispara senzatia sugerata de contractare a degetelor, este suficient, in principiu, sa se afirme ca senzatia respectiva dispare. Se poate intampla, insa foarte rar, ca sugestia respectiva sa provoace subiectului o impresionabilitate extrema, astfel incat acesta sa se teama de faptul ca va ramane in permanenta in starea respectiva, si sugestia de a-si desface degetele sa nu-l influenteze in nici un fel. Fara a ne emotiona, se va repeta atunci sugestia, precizandu-se ca la comanda "trei" sau "sapte" contractarea va inceta brusc. In momentul in care spunem 3 sau 7: poti sa-ti desfaci mainile!, este bine sa producem un zgomot brusc, de ex sa lovim puternic palmele una de alta. Urmeaza o mica zguduire favorabila destinderii sugerate.
Toate aceste practici sunt absolut inofensive. Practicarea lor contribuie la raspandirea cunoasterii tehnicii puterii sugestiei, care poate aduce tuturor cele mai mari foloase.


4. Diferitele grade ale hipnozei

In starea de veghe, caracterizata de activitatea constientului si starea de hipnoza totala, in care subiectul este cu desavarsire inconstient, exista o serie de stari intermediare, fiecare dintre ele abia deosebindu-se de urmatoarea. Sub efectul unor actiuni hipnogenice, acuitatea facultatilor constiente se atenueaza putin cate putin; la un anumit moment, ea inceteaza sa mai predomine, pentru a se atenua apoi gradat si a lasa inconstientul sa ocupe din ce in ce mai mult campul gandirii pana la ocuparea totala a acestuia. Hipnoza este atunci completa. Am vazut cum se poate obtine o stare de somnolenta a propriei persoane; iata cum poate fi acum determinata aceasta stare asupra altei persoane.
Este important ca pacientul sa fie prevenit ca nu este vorba sa fie adormit complet, acest lucru nefiind de altminteri necesar, dar ca daca va simti cum il cuprinde somnul sa nu opuna rezistenta caci, reactionand, va iesi din starea de pasivitate in care incercati sa-l aduceti. Una sau 2 persoane agreate de subiect trebuie intotdeauna sa asiste la sedinta. Pe de alta parte, daca subiectul resimte fata de operator o reticenta, o teama oarecare, un sentiment de repulsie sau de antipatie, oricat de neinsemnat ar fi acesta, este mai bine sa renunte la orice tentativa intrucat, in asemenea cazuri, cele mai bune sugestii vor si anulate de o contrasugestie latenta
Cea mai buna pozitie consta in instalarea subiectului intr-un fotoliu in care se simte confortabil. Bratele, spatele si capul trebuie sa fie sustinute, picioarele sa fie dispuse in unghi drept sau usor obtuz permitand astfel talpilor sa fie lipite de podea. O lumina difuza sau, mai bine, o lumina albastra foarte blanda faciliteaza hipnoza. Temperatura din incapere poate sa fie, fara inconveniente, destul de ridicata (20 pana la 25 grade ), dar ea nu trebuie sa coboare sub 18 grade.
Operatorul se va aseza cu fata la subiect si-l va invita - fara o fixare obositoare, dar fara a se abate - sa-l priveasca in ochi si sa-i permita sa-i prinda degetele mari. Privind drept in ochi subiectul cu o privire calma, blanda dar imobila, experimentatorul ii ia deci degetele mari in maini, dupa care i le apasa usor si uniform. Radacina unghiilor, cunoscuta drept zona hipnogena, poate servi astfel drept punct de contact intre subiect si operator, acesta din urma presand usor fetele interne ale unghiilor degetelor mari ale subiectului intre degetele sale mari si cele aratatoare. In primele minute este inutil sa pronuntati vreo sugestie. Imobilitatea musculara a subiectului, canalizarea atentiei sale prin obligatia de a privi ochii operatorului si apasarea degetelor mari ale subiectului provoaca o inertie mentala, o somnolenta care se traduce prin ingreunarea pleoapelor. Urmarind din ochi felul cum clipeste subiectul vom remarca deci, dupa 2, 4 sau 10 minute, ca acesta are tendinta sa inchida pleoapele. Acesta este momentul in care trebuie sa intervina sugestia propriu-zisa.
Operatorul va spune cu voce clara, blanda si insistenta:
"Pleoapele s-au ingreunat... pleoapele s-au ingreunat... Vezi ca prin ceata, ca printr-un val... Indata ochii se vor inchide... Vei simti o amorteala generala... cu fiecare secunda, pleoapele devin tot mai grele... Simti usoare intepaturi in ochi... Simti cum vederea se impaienjeneste... pleoapele se inchid din ce in ce mai mult..."
Aceste sugestii, adaptate astfel incat subiectul sa inteleaga perfect ce i se spune si repetate sub diverse forme, determina, in majoritatea cazurilor, inchiderea ochilor; in alt cazuri, cu toate ca subiectul clipeste tot mai rar, ochii nu i se inchid complet. Atunci operatorul trebuie sa-si continue sugestia pe un ton bland, dar autoritar:
"Acum, ochii se vor inchide complet... Cand voi spune "7" ei vor ramane inchisi... Pe masura ce voi numara, vei simti pleoapele din ce in ce mai grele... Unu: din ce in ce mai grele.... Doi: pleoapele se inchid... Trei: capul iti amorteste... Patru: te cuprinde somnul... Cinci: ochii s-au inchis... Sase sunt complet inchisi... Sapte: dormi..."
Dupa ce ati obtinut acest rezultat, puteti trece la tratamentul propriu-zis, adica sa induceti subiectului sugestiile curative corespunzatoare cazului sau. Daca dorim totusi sa accentuam starea hipnotica, vom contia astfel:
Trecand in spatele subiectului, operatorul isi va lipi palmele de tamplele acestuia, extremitatile degetelor mijlocii intalnindu-se in mijlocul fruntii. Presiunea asupra globilor oculari a provocat adesea, ea singura, hipnoza totala; aceasta este o manevra hipnogena clasica. Acoperind cu mainile ochii subiectului, operatorul poate deci apasa pe acestia, dar cu cea mai mare blandere, sugerandu-i in acelasi timp:
" Simti o stare de amorteala generala... Capul se ingreuneaza... Membrele sunt grele... Te cuprinde somnul... iti este somn... Fiecare dintre cuvintele mele iti sporeste starea de somnolenta si, in curand, vei dormi profund... Te gandesti sa dormi... Te gandesti numai la somn... Vrei sa dormi... Esti cuprins de o stare de somnolenta; nu te poti impotrivi... Orice zgomot exterior iti este strain... Te cprinde somnul... Adormi..."
In acest moment este posibil sa se produca hipnoza totala, insa in toate cazurile exista o pasivitate psihica suficienta pentru a asigura eficienta sugestiilor.
Pentru a ajunge la hipnoza totala (cand caut in mod deosebit aceasta stare ), incep mereu prin procedeele precedente, dar continui dand cuvintelor pe care le voi indica in continuare un ton din ce in ce mai afirmativ, imperativ si categoric. Revenind in fata subiectului, imi lipesc mainile de fiecare parte a capului, cu degetele mari lipindu-se pe fruntea sa, dupa care masez usor cu degetele mari din mijlocul fruntii si pana la tample, descriind astfel 2 arce de cerc tangente sprancenelor. In acelasi timp ii sugerez:
"Acum te cuprinde somnul... Te gandesti doar sa dormi... In jurul tau totul devine negru... Nu auzi decat vocea mea... Iti este somn... somn... Fiecare dintre cuvintele mele te adoarme tot mai profund... Adormi din ce in ce mai profund..."
Apoi dau sugestiei un ritm uniform, pronuntand cuvintele ca si cum le-as sincroniza cu tictacul unui ceas:
Dormi... Dormi... Dormi pro-fund... Dormi din ce in ce mai pro-fund... Ai a-dor-mit... Cand voi spu-ne sap-te, vei dor-mi pro-fund...
Continui sa numar pana la 7 in acelasi ritm, dupa care adaug:
"A-cum dormi... Ni-mic nu te poa-te tre-zi... Dormi din ce in ce mai pro-fund..."
Pentru a verifica daca s-a produs intr-adevar hipnoza totala, este suficient sa ne amintim ca in aceasta stare pot fi determinate, printr-o simpla afirmatie, contractari, insensibilitate cutanata locala, toate halucinatiile posibile si imaginabile si in sfarsit executarea inconstienta a ordinelor cu stergerea lor din memoria la trezire.Cel mai folosit procedeu consta in a sugera subiectului:
"Acum trebuie sa asculti, bratul tau (drept sau stang ) devine rigid... rigid... ca o bara de fier... nimic nu-l mai poate indoi... cu cat vei incerca mai mult, cu atat va deveni mai rigid..."
Anumiti subiecti reactioneaza imediat si pe masura ce li se sugereaza vedem cum bratele lor se contracteaza foarte puternic. Altii dorm atat de profund incat sugestia pare sa nu aiba nici un fel de efect asupra lor: trebuie sa repetam sugestia de mai multe ori, intr0un mod insistent, pentru a obtine o contractare foarte imperfecta.
Asadar, hipnoza totala comporta 3 aspecte, considerate altadata drept faze succesive: somnambulismul, catalepsia si letargia. Insa, fiecare hipnotizat - conform naturii sale - arata o predispozitie speciala pentru o anumita faza dintre cele 3 specificate. Daca este vorba despre somnambulism, reactia la sugestii va fi instantanee; dimpotriva, in cazul catalepsiei sau letargiei, o prostatie fizica specifica pare a face subiectul insensibil la sugestii. Daca se insista in asemenea cazuri, inertia psihica a celui hipnotizat se atenueaza incetul cu incetul, acesta imprumutand comportamentul specific starii de somnambulism necesar obtinerii unei sugestibilitati perfecte.
Verificarea hipnozei se mai poate face, in loc de contractare, prin provocarea unei anestezii locale, sau dand pur si simplu ordin subiectului sa indeplineasca o anumita actiune: daca acesta o executa fara a se trezi, putem considera hipnoza drept completa. In cazul in care banuim o simulare, nu este nimic mai bun decat sugerarea unei anestezii urmata de inteparea epidermei cu un ac. De altfel, in afara de cazul in care posedati cunostinte medicale suficiente, este mai bine ca inainte de a incepe experientele clasice de hipnoza, sa urmati o instruire orala si demonstrativa asupra acestui subiect.

5. Hipnoza si sugestibilitatea

In principiu, sugestibilitatea isi atinge maximul in starea de somnambulism provocat, adica in inconstienta totala caracteristica hiponzei complete. In timpul starilor cataleptice si latargice, cuvantul pare a nu avea nici n ecou in sfera de intelegere a subiectului. Aceasta nu inseamna insa ca sugestia educativa sau curativa opereaza mai repede si mai bine in starea de somnambulism decat intr-o stare hipnoida, intr-un fel de somnolenta, de pasivitate a facultatilor obiective.
Daca in cadrul starilor de somnambulism s-au obtinut, cu ajutorul a catorva afirmatii, rezultate rapide si profunde - cum ar fi vezicatiile sugerate, dermografismului si anestezia sugerata - nu trebuie sa uitam ca majoritatea cazurilor tratate in aceasta stare au necesitat, pentru ameliorarea lor progresiva, un anumit numar de sedinte comparabil cu cel cerut de terapia prin sugestie fara hipnoza inconstienta.
Aceasta era de asteptat: procesul evolutiv al unei boli are o durata anumita; procesului de vindecare necesita o durata analoga. Desigur, au existat - si vor mai exista - vindecari aproape instantanee, in special in cazul in care cauza este o atonie sau de o perturbare oarecare a elementelor sistemului psihic. Insa, sa remarcam ca aceste vindecari instantanee sunt la fel de frecvente sub efectul sugestiilor date in stare de veghe - fie in momentele in care starea mentala a subiectului este predispusa la aceasta, datorita unor imprejurari favorabile, fie intr-o stare de semi-inconstienta - ca si in cazul hipnozei totale.

Din cele prezentate mai sus, se poate desprinde o concluzie:
Orice boala poate fi tratata, cu multe sanse de succes, prin intermediul sugestiei aplicate indelung si frecvent (intr-o stare de toropeala pasiva, de somnolenta sau de semihipnoza )