Consilierea: este o relaţie de colaborare între consilier şi cel consiliat; este focalizată pe problemă; se orientează către comportamentele problematice ale clientului, dar şi către optimizarea capacităţilor sale de comunicare, luare de decizii; nu este doar o intervenţie asupra problemelor de moment, ci şi o prevenţie a unor comportamente neadaptative şi învăţarea unor strategii care vor facilita o adaptare mai eficientă situaţiilor de viaţă; se centrează pe situaţiile prezentului şi nu pe trecut; este o intervenţie de durată scurtă sau medie. Consilierul nu oferă sfaturi, consilierea nu este un proces de manipulare sau o conversaţie obişnuită, fără niciun obiectiv şi nu este un tratament al bolilor mentale. Consilierul va ajuta persoana cu care lucrează să dobândească o mai bună autocunoaştere, capacităţi de comunicare mai eficiente, să îşi modifice unele comportamente problematice sau modele dezadaptative de gândire, să îşi amelioreze emoţiile negative cât şi consecinţele determinate de diferite traume, să îşi însuşească anumite strategii de adaptare, să prevină apariţia unor probleme şi să îşi menţină starea de sănătate mentală. Psihoterapia este o formă de tratament psihologic structurată în tehnici şi metode, aplicată în mod deliberat, în grup sau individual, de către un terapeut specializat. Se adresează omului sănătos aflat in dificultate, căruia îi confer confort moral şi o mai bună sănătate; celui cu dificultăţi de relaţionare, pe care îl ajută spre o mai bună integrare; celui suferind somatic, pe care îl conduce spre alinare sau celui alienat, căruia îi dezvoltă capacitatea de orientare în viaţă şi de resocializare. Diferenta dintre cosiliere psihologica si psihoterapie este durata; psihoterapia presupune un numar mai mare de sedinte; dar si obiectivele urmarite. In consiliere psihologica se urmareste rezolvarea situatiei de criza si adaptarea la noile conditii de viata, iar in psihoterapie se vizeaza schimbarea stilului de viata.