Am vizionat recent filmul "Când iubirea nu este de ajuns". Filmul este foarte grăitor, zugrăvind exact drama familiilor în cadrul cărora o persoană are o problemă de dependență....suferința pe care o trăiesc, comportamentul de ajutor al acestora, tumultul interior - chinul, suferința, rușinea, jena, umilința...

De fapt filmul scoate la lumină istoria celor care au înființat în 1939 grupul Alcoolicii Anonimi (AA ) și au formulat cei 12 pași înspre vindecare - Dr. Bob Smith și Bill Wilson.

Un film care s-a derulat în fața ochilor mei de atâtea ori… Doar actorii erau alții și substanța consumată, însă tema, dialogurile, problemele se asemănau izbitor. Și totuși, fiecare avea impresia că este singura persoană care trăiește această drama; acest carusel de emoții al traiului cu o persoană dependentă - dependentă de alcool, droguri, jocuri, de mâncare sau de altceva.

De ce cred oamenii că sunt singuri…și singurii care trăiesc povestea iubirii atot îngăduitoare? Pentru că există o "lege a tăcerii"… oamenii vor să ascundă rușinea…rușinea "eșecului lor", pentru că multe persone își atribuie lor acest eșec, consideră că ei nu au fost capabili să îl ajute cum trebuie pe cel dependent. Și încearcă ani la rândul, să îl controleze, să îl schimbe și să îl protejeze de consecințele faptelor sale.

Poți fi tu salvatorul? Experiența atâtor mii de familii din întreaga lume, de ani și ani, spune că NU poți.... Chiar dacă ești medic, chiar dacă ești psiholog, dacă se întâmplă în familia ta nu poți să fii obiectiv și nu ești perceput ca fiind un specialist....ci ești văzut ca parinte, soție, frate, soră.

De fapt, dependența de alcool, droguri este o boală cronică și trebuie tratată ca o boală. Majoritatea specialiștilor din domeniul adicțiilor consideră dependența de alcool și dependența de alte droguri ca fiind boli cronice. O persoană care suferă de o boală cronică de inimă sau diabet, este tratată doar cu iubire?

Oare este suficientă iubirea noastră pentru a vindeca dependența? Iubirea, desigur, este absolut necesară, însă pentru o persoană care are o dependență este nevoie de o iubire fermă, nu de o iubire îngăduitoare. Dorința mea ca o persoană dragă să fie sănătoasă este suficientă? Sau are nevoie și de tratament - să fie consultat, să i se administreze niște medicamente, să fie consiliat, monitorizat?

Dacă vorbim despre o altă boală cronică, lucrurile sunt mai simple. Omul este, de regulă, conștient că suferă de o boală care îi poate pune în pericol viața. Însă, când vine vorba despre dependență, omul nu știe, nu vrea să știe, nu vrea să se trateze și cei din jur nu știu cum să îl determine să se trateze.

Dar să presupunem că persoana ajunge să conștientizeze nevoia de tratament. Dacă este vorba despre un drog care dă și dependență fizică - cum ar fi alcoolul, heroina, sau alte droguri care pot provoca dependență fizică, primul pas este o vizită la medicul psihiatru, la un centru specializat în tratamentul adicțiilor, sau la un psiholog pentru a stabili dacă există dependență fizică.

Daca există, este nevoie de o perioadă de aproximativ două saptămâni de dezintoxicare. Aceasta este neplăcută, însă cu tratamentul medicamentos administrat în cadrul clinicilor specializate se poate trece mai ușor peste ea.

Dar după aceea ce faci? Dependența psihică rămâne. Și poate nici nu a fost vorba despre dependență fizică. Cum scapi de ea? Aici începe de fapt lupta.

Primele două luni sunt cele mai grele, după care lupta devine din ce în ce mai ușoară, însă se poate intensifica în perioadele de stres și pofta de consum poate să apară și după douăzeci de ani de abstinență. De aceea, cine a avut o dependență trebuie să fie tot timpul "în gardă", conștient că pofta poate să reapară oricând pe parcursul vieții.

Și ce trebuie făcut concret? Este nevoie de orice fel de consiliere/terapie i se potrivește persoanei - iar combinarea acestora este de preferat- consiliere medicală, psihologică, socială, pastorală. Dar, pentru unele persoane, nici toate acestea nu sunt suficiente, fiind nevoie să petreacă un timp (de la cateva luni, până la un an ) la o comunitate terapeutică, pentru a reînvăța să trăiască fără drog.

În paralel cu psihoterapia sau consilierea, ajută foarte mult ca persoana să mergă la întâlniri cu persoane care au trecut prin aceleași probleme - un grup AA, NA. În acest timp și familia ar trebui să caute un sprijin - consiliere și/sau un grup de suport- AlAnon.

De ce? Pentru că există foarte multe lucruri, pe care le fac cei din familiile în care cineva are o dependență, care nu ajută la recuperarea din dependență, deși ei cred că exact aceste lucruri ajută.

Iubirea prea mare, îngăduința, pacea cu orice preț, protejarea persoanei dependente de consecințele faptelor sale, acceptarea oricăror comportamente, tăcerea, ascunderea problemei, NU ajută! Ci îi fac rău...

Vrând să faci binele cel mai mare, poți ajunge să faci rău...fără să vrei, de fapt fără să știi.

Acest comportament de ajutor instinctiv al familiei, de îngăduință, a fost denumit "codependență". Ceea ce tu faci instinctiv pentru a ajuta, nu este, de regulă, ceea ce este NECESAR să se facă, atunci când te lupți cu dependența.

De obicei ne schimbăm când ajungem la "fundul sacului". Și "fundul sacului" poate fi atins mai devreme, mai târziu…sau prea târziu.

Și familia îl poate ajuta pe cel care are o dependență să vadă mai repede "fundul sacului". Pentru că el nu prea este interesat de "sac", fiind în lumea drogului, cu totul acaparat de dependența care îl controlează. Însă "fundul sacului", odată atins, trebuie combinat cu tratament, terapie și suport emoțional adecvat.

Suportul emotional este necesar pe tot parcursul vieții - acesta este "medicamentul" care trebuie luat întreaga viața, precum este insulina pentru pacientul care suferă de diabet de tip I.

În cazul altor boli cronice se administrează medicamente, pe când la dependență medicamentele nu sunt necesare, decât câteodată, și, în majoritatea cazurilor, doar la început - pentru aproximativ 2-3 luni. Pentru că multe persoane sunt tentate să treacă de la dependențele lor, la dependența de medicamente…

Dar, în tratamentul dependenței psihice, medicamentele ajută doar la început, după care, trebuie să te lupți altfel cu ea.