A fost o data un copil mititel, zglobiu si fericit ca toti copiii. Insa cel despre care vorbim era cu totul special – avea o mama General.
Cu cat copilul crestea, cu atat pretentiile mamei-General cresteau si ele. „O fetita trebuie sa fie curata, trebuie sa vorbeasca frumos, trebuie sa pastreze ordinea, trebuie, trebuie...”
Se pare ca Generalul a produs o impresie puternica fetitei. Cum s-ar explica altfel amintirea pe care o pastreaza si acum vie, desi au trecut mai bine de 30 de ani, despre lectia Generalului privind mainile? Venea copilul nostru fericit de la gradinita, fericit pur si simplu, fericit ca se intoarce la mama. Acasa o astepta insa o intalnire cu Generalul, suparat ca fetita nu stie deja care e mana dreapta. “La varsta asta, o fetita trebuie sa stie!”.
Sa nu intelegem gresit, Generalul nu se impunea bruscand, se IMPUNEA de la sine, prin propria-i prezenta. Era de-ajuns o singura privire, bine tintita.

Anii au trecut, iar fetita noastra a devenit o tanara independenta, care stia foarte bine cine este si chiar se bucura sa fie un simplu soldat cu idealuri. Isi conducea singura viata, mandra ca a iesit de sub tutela Generalului.
Insa, pe masura ce tanara noastra se maturiza si aduna din ce in ce mai multe roluri (de sotie, colega, sefa ), dar mai ales in timp ce l-a jucat pe cel de mama de vreo doua ori, s-a petrecut un fenomen foarte ciudat. O alchimie nestiuta, tacuta si parsiva, a transformat-o pe tanara noastra in, ce sa vezi?...General.
Ea avea cele mai bune solutii, ea stabilea regulile si legile, totul era controlat de ea. Evident ca atunci cand lucrurile nu stateau exact asa cum ordonase, izbucnea. Vai, si ce se mai temeau soldatii! Pana si vechiul General, astazi iesit la pensie, simtea taisul privirilor ei furioase.


Si a venit si ziua in care Noul General, uitandu-se atent in oglinda, in loc sa se vada pe Sine, l-a vazut pe Vechiul General, in zilele lui de glorie. Si s-a cutremurat. Parca scapase de sub tirania lui!
Primul impuls a fost sa se lepede. Gata, de azi inainte nu va mai fi General si nu va mai tipa la ordonante!
Gandindu-se mai bine la Batranul General, A INTELES. Cum s-a nascut acesta, intr-o casa in care nu mai existau alti generali, ci doar o intreaga armata de condus. Si a mai inteles cum l-a ajutat uniforma sa razbeasca, sa se descurce, sa fie respectat. Sa poarte de grija intregii armate.
Fireste ca dupa o vreme, uniforma i-a venit ca a doua piele. Si, sincer vorbind, n-a renuntat la ea nici dupa ce-a iesit la pensie. Ii e draga. Fara uniforma, n-ar mai fi Generalul. N-ar mai fi.

A doua generatie a negat cat a putut de mult Generalul. Pana ce s-a inmultit armata si era nevoie de un nou General.

Ce sa faca acum cu el, daca nu sa-l lepede?
Pai...ar putea sa-l angajeze. In regim de colaborare, desigur.

Generalul vine cu perfectionismul lui ce tinde spre impecabilitate, vine cu o intelegere profunda a regulilor si a nevoii de ele. Mai vine cu stiinta de-a se concentra pe detalii, fara a pierde din vedere esentialul. Vine cu puterea de a purta de grija unei intregi armate. Si peste toate, vine cu capacitatea de a se autodetermina si a-i inspira pe ceilalti.


Lasa la poarta unitatii uniforma si morga de general. In noul rol, nu mai are nevoie de ele. Sigur, nici macar nu mai e General. Speram sa devina, pe nestiute, Lider...