BOBOCUL DE TRANDAFIR
Inapoi Autor: Cristina Costache
Te nasti un trandafir superb, cu toate petalele deschise. In timp, una cate una, petalele sunt smulse, pentru a fi „slefuit” un superb boboc. Petalele lasate in jos se usuca in timp si uiti cu totul de ele. De fapt, nici nu mai tii minte ca le-ai avut vreodata.
Si vine o zi, cand, mandru de bobocul ce-ai devenit si mai ales mandru pentru mandria celor ce te-au slefuit – parinti, profesori si alte modele, vezi langa tine un trandafir mai bogat, cu mai multe petale deschise, mai inflorit.
Il invidiezi, e mai frumos decat tine. Sau il dispretuiesti, nu e deloc ce-ar trebui sa fie. Sau il admiri. Doamne, cat de frumos este! Te fascineaza, te atrage, fara sa stii exact de ce. Nu intelegi de unde-i vine splendoarea, dar simti ca e ceva cu totul special.
Daca il invidiezi, iti aduni toate puterile pentru a ajunge ca el. Si inveti, te straduiesti, cauti orice carare, misti universul pentru a-ti atrage noi petale. Smulgi de la altii. Niciodata nu vor fi la fel ca ale tale, iar cei din jur vor vedea tot timpul lipitura. Fie ca-si dau seama, fie ca nu, vor simti ca ceva nu e tocmai cum ar trebui sa fie.
Daca vederea lui iti face rau, tot ceea ce poti face e sa-ti spui ca tu esti bine, iar el nu.
Poti sa-l admiri, dincolo de cuvinte. Tot ceea ce este el e minunat! Pana si lumina care cade deasupra-i e mai stralucitoare... “N-am sa fiu niciodata ca el!”
Oare cum e mai bine, in care dintre situatii esti mai aproape de-a fi un INTREG TRANDAFIR? Cand il invidiezi si incerci sa-i furi petalele? Cand te scoate din minti frumusetea lui? Sau cand il admiri deznadajduit?
Ce parere aveti?
Hmmm... NU CONTEAZA!
In oricare din variante, nu trebuie decat sa-ti dai seama ca ESTI un intreg trandafir. Inca ai toate petalele la tine, trebuie doar sa le simti, sa le dai viata. Potentialul e inca acolo, nu s-a pierdut.
Prin urmare, toti cei care invidiati, dispretuiti sau pretuiti pe altii, bucurati-va! Tot ceea ce vedeti la ei exista de fapt in voi. Ceilalti sunt doar o oglinda.
Dati-va voie sa fiti intreg trandafirul. Sa infloriti, sa inspirati pe altii. Sa fie ce ar trebui sa fie!
Dar cum ramane cu cei care nu vad niciun trandafir inflorit in jur?
Rabdare...petalele sunt tot acolo. Nu dispar niciodata, asteapta doar o OCAZIE.
Si vine o zi, cand, mandru de bobocul ce-ai devenit si mai ales mandru pentru mandria celor ce te-au slefuit – parinti, profesori si alte modele, vezi langa tine un trandafir mai bogat, cu mai multe petale deschise, mai inflorit.
Il invidiezi, e mai frumos decat tine. Sau il dispretuiesti, nu e deloc ce-ar trebui sa fie. Sau il admiri. Doamne, cat de frumos este! Te fascineaza, te atrage, fara sa stii exact de ce. Nu intelegi de unde-i vine splendoarea, dar simti ca e ceva cu totul special.
Daca il invidiezi, iti aduni toate puterile pentru a ajunge ca el. Si inveti, te straduiesti, cauti orice carare, misti universul pentru a-ti atrage noi petale. Smulgi de la altii. Niciodata nu vor fi la fel ca ale tale, iar cei din jur vor vedea tot timpul lipitura. Fie ca-si dau seama, fie ca nu, vor simti ca ceva nu e tocmai cum ar trebui sa fie.
Daca vederea lui iti face rau, tot ceea ce poti face e sa-ti spui ca tu esti bine, iar el nu.
Poti sa-l admiri, dincolo de cuvinte. Tot ceea ce este el e minunat! Pana si lumina care cade deasupra-i e mai stralucitoare... “N-am sa fiu niciodata ca el!”
Oare cum e mai bine, in care dintre situatii esti mai aproape de-a fi un INTREG TRANDAFIR? Cand il invidiezi si incerci sa-i furi petalele? Cand te scoate din minti frumusetea lui? Sau cand il admiri deznadajduit?
Ce parere aveti?
Hmmm... NU CONTEAZA!
In oricare din variante, nu trebuie decat sa-ti dai seama ca ESTI un intreg trandafir. Inca ai toate petalele la tine, trebuie doar sa le simti, sa le dai viata. Potentialul e inca acolo, nu s-a pierdut.
Prin urmare, toti cei care invidiati, dispretuiti sau pretuiti pe altii, bucurati-va! Tot ceea ce vedeti la ei exista de fapt in voi. Ceilalti sunt doar o oglinda.
Dati-va voie sa fiti intreg trandafirul. Sa infloriti, sa inspirati pe altii. Sa fie ce ar trebui sa fie!
Dar cum ramane cu cei care nu vad niciun trandafir inflorit in jur?
Rabdare...petalele sunt tot acolo. Nu dispar niciodata, asteapta doar o OCAZIE.
Autodezvoltare - Cabinet individual de psihologie Costache Cristina
AUTOdezvoltare
Recomandă acest cabinet
