Imaginea copilului despre sine este elementul esential in determinarea fericirii si a felului in care priveste lumea. Aceasta imagine despre propria persoana este creata in urma a ceea ce simte ca primeste din partea celorlalti, indeosebi a parintilor lui.

A fi parinte este cel mai frumos dar al vietii, insa nu este deloc o sarcina usoara deoarece protectia celui iubit este pe masura iubirii ce i-o purtam. Ne iubim atat de mult copiii incat am face tot ce ne sta in putinta sa-i ferim de rau.

Parintii evalueaza intotdeauna actiunile copiilor lor, oferindu-le acestora feedback-uri pozitive sau negative. Am fi tentati sa asociem lauda cu feedback-ul pozitiv si critica cu feedback-ul negativ, insa lucrurile sunt putin mai nuantate in fapt.

A oferi laude neadecvate poate fi la fel de nociv, pentru imaginea de sine a copilului, ca atunci cand oferim critici.

Laudele constructive sunt acelea care se refera la comportamentele sau realizarile unui copil, de tipul "ma bucur ca ai invatat si te-ai descurcat la scoala" nu acelea care fac referire la caracter sau personalitate, de exemplu "esti un copil bun". Cand aceasta asociere neconstructiva este realizata, copilul invata ca trebuie sa fie intr-un anumit fel pentru a fi laudat, ceea ce ii poate spori nivelul anxietatii si de asemenea, poate deveni dependent de parerile altora. La fel de distructive sunt laudele exagerate sau neadecvate care coplesesc copilul punand presiune asupra lui, el simtind discrepanta dintre faptele sale si feedback-ul primit.

Critica este un alt tip de evaluare, utilizat de parinti, cu scopul de a-si educa copiii. Insa aceasta trebuie realizata cu atentie si cu respect fata de cel mic pentru a avea intr-adevar rezultatele asteptate.

In primul rand sa nu criticam personalitatea acestora: "esti obraznic", "esti lenes" etc, ci actiunile lor: "comportamentul tau m-a deranjat", "in camera ta este dezordine" etc. Critica la adresa personalitatii (cum este ) il va determina pe copil sa nu se mai gandeasca la ce a gresit, ci va fi preocupat sa se apere, de aici provine tendinta copilului de a minti si de a nu-si recunoaste greseala. In acelasi timp critica ii distruge creativitatea si-l blocheaza in luarea initiativelor ("oricum ma critici" ) .

De asemenea, critica nu-i arata cum sa faca un lucru bine, ci doar cum nu trebuie sa-l faca. In cazul copiilor mici este necesar sa le dam sugestii despre cum ar putea inlocui comportamentul negativ cu unul adecvat.

Daca ne vom creste copiii blamandu-i mai des decat ii laudam acestia vor invata ca viata este doar o lupta, uitand de lucrurile frumoase si de placerea de a trai. Asadar, sa nu consideram ca a face ceva bine este normal, deci nelaudabil.

Parintii nu sunt singurii care ofera povete... copiii ne invata, zi de zi, despre ce inseamna a iubi neconditionat!



Cu drag, pentru parintii si copiii acestora,

Andreea mai multe articole, de psihoterapeut Andreea Petrea, pe www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com