Relatia de cuplu fiind una dinamica, fiecare devine "co-cauza" si "co-efect" in evolutia celuilalt, deoarece orice relatie autentica si intensa declanseaza emotii pozitive puternice dar si conflicte, acestea din urma luand forma unor rascruci: separari ori restructurari profunde ale personalitatii celor doi. O iubire profunda si matura se construieste in timp, fiind nevoie de creativitate pentru a jongla armonios intre individualitate, a ramane tu insuti in relatie cu celalalt, si imbogatirea vietii de cuplu.

Intreaga dinamica a cuplului a fost prezentata de J.Gray, in cartea sa "Barbatii sunt de pe Marte si femeile sunt de pe Venus" sub forma anotimpurilor:

"Primavara dragostei

Momentul cand ne indragostim seamana cu primavara. Ne simtim ca si cum vom fi fericiti mereu. N-am putea concepe sa nu ne mai iubim partenerul. Este perioada inocentei. Dragostea pare eterna. Este un moment fermecat cand totul pare perfect si decurge fara eforturi. Partenerul pare sa ni se potriveasca perfect. Dansam fara efort in armonie cu partenerul, bucurandu-ne de marele nostru noroc.

Vara dragostei

Ne dam seama ca partenerul nu este chiar asa perfect cum ne-am inchipuit si ca trebuie sa avem grija de relatia noastra. Nu numai ca partenerul este de pe alta planeta, dar el sau ea este si o fiinta omeneasca cu anumite lipsuri si predispus la greseli.

Apar frustrarile si dezamagirile; buruienile trebuie smulse si florile au nevoie de mai multa apa sub soarele fierbinte. Nu mai este asa usor sa dam si sa primim afectiunea de care avem nevoie. Descoperim ca nu suntem intotdeauna multumiti si afectuosi. Nu asa ne-am imaginat dragostea.

Multe perechi sunt dezamagite in acest stadiu si nu vor sa-si perfectioneze legatura. Ei doresc in mod utopic sa fie mereu primavara. Isi acuza partenerii si renunta. Nu inteleg ca dragostea nu poate fi mereu usoara. Uneori impune o truda sub soarele arzator. In timpul verii sentimentale trebuie sa avem grija de nevoile partenerului, sa cerem si sa obtinem afectiunea de care avem nevoie. Si asta nu vine de la sine.



Toamna dragostei

Dupa ce ne-am ingrijit gradina in timpul verii, putem sa culegem roadele eforturilor noastre. A sosit toamna. Este un anotimp de aur-bogat si placut. Am ajuns la o dragoste mai matura, care accepta si intelege imperfectiunile partenerului ca si pe cele proprii. Este momentul recunostintei si al comunicarii. Straduindu-ne din greu in timpul verii, putem acum sa ne relaxam si sa ne bucuram de afectiunea careia i-am dat viata.



Iarna dragostei

Apoi vremea se schimba din nou si vine iarna. In cursul lunilor reci si pustii de iarna, toata natura se retrage in sine. Este timpul odihnei, al reflectiilor si al innoirilor. Acesta este momentul cand in relatiile noastre luam contact cu durerile nevindecate sau cu eul nostru ascuns. Atunci se deschide o supapa si rabufnesc durerile. Este o perioada de evolutie solitara, cand trebuie sa cautam afectiune si satisfactie mai mult in noi insine decat la parteneri. Este o perioada de cicatrizare. Este vremea cand barbatii hiberneaza in pesterile lor, iar femeile se cufunda in adancul fantanii. Dupa ce ne-am vindecat singuri prin afectiune in timpul intunecatei ierni a dragostei, primavara revine inevitabil. Din nou simtim binecuvantarea sperantei de iubire si ni se deschid nenumarate posibilitati. Datorita vindecarii interioare si a cautarilor sufletesti in timpul calatoriei noastre prin iarna, suntem din nou in stare sa ne deschidem inimile si sa simtim primavara vietii."

Relatia de cuplu poate fi un laborator subiectiv al prefacerii si maturizarii personalitatii individului, caci in interiorul ei se intampla lucruri ce vin cu o intensitate mare din strafundurile noastre, menite sa reveleze sinele nostru.

Pe curand,

Andreea mai multe articole, de psihoterapeut Andreea Petrea, pe www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com