Fiecare clipă, fiecare vârstă, fiecare etapă din viaţa noastră are specificul ei. Atunci când suntem copii, ne preocupă jocul şi suntem curioşi în privinţa lumii înconjurătoare. Avem nevoie să ne simţim iubiţi, să fim în siguranţă şi ne aşteptăm ca părinţii să ne ofere sentimentul de confort fizic şi emoţional. Dar în acelaşi timp, parcă abia aşteptăm să creştem mari, să fim adulţi, pentru că ni se pare că lumea lor e mai interesantă. În fond, ei sunt cei care ne spun ce este permis să facem şi ce nu este permis, ei ne învaţă ce este bine şi ce este rău şi tot ei sunt cei care ne spun că suntem prea mici pentru a înţelege unele lucruri.

Şi iată că mai creştem un pic şi ajungem la vârsta adolescenţei, când vrem să ne definim propriul stil, propria personalitate. Nu vrem să fim nici ca părinţii noştrii, dar parcă nici nu am vrea să împrumutăm toate obiceiurile prietenilor. Vrem să fim mai mult decât părinţii şi să facem mai mult decât ceea ce au reuşit ei să facă. Nu suntem încă pe deplin adulţi, dar nici nu ne mai putem refugia doar în copilărie.

Şi din nou, mai trece un timp şi ne trezim că am ajuns în sfârşit adulţi. Acum suntem maturi şi înţelegem acele lucruri pe care mintea noastră de copil nu le putea înţelege. Avem responsabilităţi, servici şi familie. Ne facem planuri de viitor şi uneori cădem într-o dulce reverie, amintindu-ne de clipele în care eram copii. Şi uite aşa, pendulăm între trecut şi viitor, în timp ce prezentul este, în cea mai mare parte, ocupat cu diverse îndatoriri sociale.

Dar oare ce s-ar întâmpla dacă măcar din când în când ne-am opri şi am trăi pe deplin în momentul prezent? Chiar acum, şi tu şi eu, haide să ne oprim şi pentru câteva momente să fim atenţi la ceea ce ne aduce prezentul. Priveşte lucrurile şi fiinţele din jurul tău aşa cum ar face-o cineva care le observă pentru prima dată; ascultă sunetele din ambianţa în care te găseşti; şi cel mai important, priveşte-te pe tine. Ce gânduri îţi trec prin minte? Eşti cu totul implicat în ceea ce faci sau te gândeşti la ceea ce ai făcut dimineaţă, ori la ceea ce urmează? Reflectă un moment la aceste lucruri, iar când simţi nevoia, întoarce-te la ceea ce făceai înainte de a citi aceste rânduri.

Trecutul şi viitorul sunt foarte importante; trecutul ne-a învăţam lecţiile care ne-au ajutat să ajungem până în prezent, iar viitorul ne impulsionează să progresăm. Însă prezentul e cel care creează atât trecutul cât şi viitorul. Momentul acesta va deveni în curând o amintire, iar ceea ce facem acum, va produce anumite efecte în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Responsabilităţile pe care le avem sunt importante şi le vom îndeplini mult mai eficient atunci când vom fi pe deplin focalizaţi asupra lor şi ancoraţi în prezent. Aşa că eu aleg prezentul. Tu ce alegi?