Aproape în fiecare zi am ocazia să observ cum mintea noastră, cu gândurile pe care le generează, are capacitatea de a ne influența viața. Din punctul meu de vedere, aceasta este o mare calitate a minții, de care ne putem folosi în sens pozitiv. De multe ori am constatat cum gândurile pe care le nutrim au puterea de a ne face să ne simțim triști, deznădăjduiți, temători, insuficient de buni, nedemni de iubire sau iertare. Mai apoi, viața ne scoate în cale situații în care am putea acționa contrar acestor gânduri, dar totuși nu o facem, de cele mai multe ori din teama unui eșec sau din teama de critica celorlalți. Și uite așa ne trezim că nu am mers la un interviu pentru un loc de muncă mai bun, că nu am aplicat pentru o bursă sau nu am invitat o fată în oraș. Și câte și mai câte alte ocazii pe care le lăsăm să treacă. La un moment dat, s-ar putea să ne simțim nemulțumiți de viața noastră. Ce e de făcut atunci? Cum putem schimba această situație? Ei bine, dacă totul a început cu niște gânduri pe care le-am folosit împotriva noastră, se pare că avem nevoie să învățăm să gândim altfel sau altceva.
Mai întâi, ne vom da un pas în spate și vom pune la îndoială vechile gânduri: "Oare chiar nu sunt destul de bun? Sau munca mea nu e destul de bună?" "Oare chiar nu sunt demn de iubire sau iertare?" "Oare ceilalți chiar nu mă vor mai aprecia deloc pentru că nu am făcut lucrurile perfect?"
Imaginați-vă cum e să ne dăm seama că de fapt suntem suficient de buni, că munca noastră e bună chiar dacă nu e perfectă. Că suntem demni de iubire și iertare, în ciuda greșelilor pe care le facem sau a defectelor pe care le avem. E un sentiment eliberator, clarificator și euforic, totodată. E ca și cum am fi în vârful unui munte și am avea o imagine de ansamblu asupra unei zone întinse. Atunci, legăturile dintre diferitele obiective pe care le observăm ne apar mult mai clar. Adică, observăm cum gândurile noastre ne-au influențat și limitat în alegerile pe care le-am făcut. Din acel moment, ne punem problema de a ne schimba gândurile. Asta nu înseamnă să ne plafonăm, să devenim delăsători sau să ne mulțumim cu puțin. De cele mai multe ori, înseamnă să renunțăm la îngrijorările și fricile nefondate și să adoptăm gânduri și comportamente care să ne fie cu adevărat utile. De exemplu, în loc să-mi spun "nu sunt destul de bun" (care de obicei înseamnă "nu sunt perfect" ), mă pot uita la progresul pe care l-am făcut într-o anumită perioadă de timp sau la rezultatele bune pe care le-am avut. Eventual, pot să identific abilitățile pe care vreau să le dezvolt și îmi pot face chiar și un plan de acțiune în această direcție. Și uite așa, aventura transformării continuă. E momentul în care, păstrând viziunea de ansamblu și înțelegerea dobândită, ne coborâm din vârful muntelui și începem să acționăm și să facem schimbări pentru ca viața noastră să arate așa cum ne dorim.
Pentru noul an, îmi doresc să nutrim gânduri din care să răzbată încrederea în noi înșine, aprecierea de sine și sentimentul că suntem în controlul propriilor vieți.