7.2.1. ATACUL DE PANICĂ (cu și fără agorafobie ) Tulburarea Epidemiologie Atacul de panică (cu și fără agorafobie ) - În populația generală, prevalența este de 1, 5%-3, 5%; - Aproximativ o treime până la o jumătate dintre indivizii cu atac de panică au, de asemenea, agorafobie; în loturile clinice, agorafobia apare chiar mai frecvent; - Atacul de panică fără agorafobie apare de două ori mai frecvent și atacul de panică cu agorafobie de trei ori mai frecvent la femei comparativ cu bărbații. Agorafobie fără atac de panică - În populația clinică, peste 95% dintre pacienții cu agorafobie au sau au avut și atac de panică; - În populația generală, frecvența agorafobiei fără atac de panică este mai mare decât frecvența atacului de panică cu agorafobie (deși există critici legate de modalitățile de evaluare ). - Apare mult mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații. Teorii explicative Atacul de panică fără agorafobie  Teoria cognitiv-comportamentală  Secvența mecanismelor etiopatogenetice în atacul de panică:  Apariția unei stări de arousal (consum de cafea, efort fizic etc. );  Interpretarea în termeni de boală a acestei stări, asociată cu sentimentul lipsei controlului și iminenței unei crize;  Această interpretare amplifică modificările induse de SNV la punctul 1, intrându-se într-un cerc vicios (cauza și efectul își schimbă locul ).  Teoria psihanalitică Există patru tipuri de anxietăți: 1. Anxietatea id-ului - apare prima dată în ontogeneză cauzată de teama că lumea înconjurătoare va duce la pierderea autonomiei id-ului; 2. Anxietatea de separare - copilul simte că se rupe de persoana semnificativă; 3. Anxietatea de castrare - probleme legate de complexul Oedip și Electra; 4. Anxietatea superego-ului - apare după dezvoltarea superego-ului Atacul de panică se leagă de anxietatea idului - pulsiunile sunt foarte puternice și ego-ul nu reușește să le blocheze, rezultând sentimentul lipsei de control asupra lumii înconjurătoare. Atacul de panică cu agorafobie  Teoria cognitiv-comportamentală Evitarea agorafobică apare datorită asocierii diferitelor situații cu atacuri de panică, astfel persoana învață să le evite pentru a minimaliza posibilitatea declanșării unui nou atac de panică. Tipul tulburării Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice Atacul de panică Episod distinct de teamă intensă și disconfort, în care patru sau mai multe dintre următoarele simptome debutează brusc și ating apogeul într-o perioadă de 10 minute: • Palpitații, ritm cardiac accelerat; • Transpirații; • Tremurături; • Senzație de sufocare; • Dureri de piept; • Greață și dureri abdominale; • Senzație de amețeală și leșin; • Derealizare (detașare de realitate ) sau depersonalizare (detașare de sine ); • Frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni; • Frica de moarte; • Parestezii (senzație de amorțeală sau furnicături ); • Frisoane sau puseuri de căldură. Agorafobia A - experiențierea unor stări de anxietate în situații sau locuri din care ieșirea poate fi dificilă (sau jenantă ) sau în care este greu de obținut ajutor în caz că persoana are un atac de panică sau simptome specifice atacului de panică (Ex. locuri aglomerate, singur acasă, pe un pod, într-un mijloc de transport, într-un loc izolat ); B - situațiile sunt evitate sau suportate cu dificultate. Atacul de panică (cu și fără agorafobie ) A1 - atacuri de panică recurente, neașteptate; A2 - cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat de cel puțin o lună de:  Îngrijorări persistente legate de probabilitatea apariției unui nou atac de panică sau;  Îngrijorări legate de implicațiile sau consecințele atacului sau;  Modificări importante de comportament legate de prezența atacurilor de panică; B - prezența sau absența agorafobiei (cu sau fără agorafobie ). Agorafobie fără atac de panică A. prezența agorafobiei asociată cu teamă de a nu dezvolta simptome asemănătoare atacului de panică; B. nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru atacul de panică; C. dacă se asociază cu o condiție medicală generală, teama este disproporționată.