PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ - este un tip de terapie care îşi propune rezolvarea problemelor pe care le avem în prezent. Se focalizează pe gândurile, emoţiile şi comportamentele care ne împiedică să ne atingem scopurile şi să avem o viata împlinită. Are durată scurtă-medie (10 - 20 de şedinţe ) şi este eficientă pentru diferite probleme (tulburări afective, cum ar fi cea depresivă, tulburări anxioase, cum ar fi panica sau fobiile, tulburări alimentare, tulburări de personalitate etc. ) Aceste tulburări se manifestă prin: - un mod de gândire distorsionat (ex.: a vedea totul în alb şi negru, a exagera importanţa evenimentelor, a trage concluzii în lipsa dovezilor, a nu te accepta ca om, a te crede un ratat sau un geniu - fără să vezi nuanţele-, a considera că drepturile altora nu sunt importante sau că viaţa trebuie să - emoţii intense greu de suportat şi/sau inadecvate, care ne limitează (ex.: frica de spaţii închise ori deschise, frica de a vorbi în public, de a spune "nu", teama de abandon, gelozia exagerată, furia necontrolată, tristeţea accentuată şi de lungă durată sau chiar disperarea ) - comportamente disfuncţionale (ex.: agresivitatea, evitarea situaţiilor "problematice", astfel încât nu se poate învăţa un comportament nou şi nu se poate testa un nou mod de a gândi, manipularea celorlalţi pentru a evita abandonul, încălcarea drepturilor lor sau acceptarea ca ei să-ţi încalce drepturile ) - (uneori ) reacţii fiziologice intense (de ex., în cazul atacului de panică: palpitaţii, senzaţie de sufocare, amorţeală în membre, senzaţie de leşin etc. ) CUM FUNCÈšIONEAZĂ? Premisa de la care se porneşte este că nu avem acces la realitatea în sine, ci o percepem printr-un "filtru" compus din dorinţe, nevoi, experienţe anterioare, relaţiile cu persoane semnificative, valori şi idealuri, credinţe, mai mult sau mai putin raţionale, care determină ce semnificaţii ataşăm diverselor evenimente, ce facem si ce simţim. (Observaţi asemănarea cu psihoterapia/consilierea existenţială? ) Acest "filtru" mental selectează doar anumite părţi din realitate sau chiar le modifică încât să se plieze pe concepţia despre sine şi viaţă. Apoi intervin erorile cognitive - ex. gândirea în alb şi negru - şi nu este de mirare că suntem demoralizaţi, înspăimântaţi, geloşi sau furioşi: pentru că am interpretat situaţia ca fiind ameninţătoare pentru ceva ce preţuim, cum ar fi o valoare ("Nu accept infidelitatea" ), concepţia despre sine ("Sunt descurcăreţ" ), despre lume ("Mă pot baza pe ceilalţi" ) sau viitor ("Voi reuşi în tot ce fac" ) . Când emoţiile devin prea intense şi dau nota obişnuită a vieţii, iar comportamentele ne periclitează sănătatea, relaţiile cu ceilalţi, jobul sau chiar viaţa este momentul unei vizite la cabinetul psihologic. CE FACE TERAPEUTUL? În primele şedinţe face o evaluare a tuturor problemelor, de regulă folosind interviuri semistructurate. Apoi stabileşte împreună cu pacientul un "plan de bătaie", bazat pe obiectivele acestuia în terapie, şi este abordată fiecare problemă în parte. Terapeutul propune experimente comportamentale, tehnici de relaxare şi metode de identificare şi de contracarare a gândurilor iraţionale, astfel încât pacientul să ajungă să aibă o imagine mai adecvată - sau utilă - a realităţii. Rezultatul va fi o gândire mai echilibrată, emoţii care pot fi ţinute în frâu şi relaţii mai satisfăcătoare cu sine şi cu cei din jur.