Conform psihologului american Robert Sternberg, iubirea poate fi caracterizata pornind de la trei componente de baza ale relatiilor interpersonale si anume: PASIUNEA, INTIMITATEA SI ANGAJAMENTUL

PASIUNEA - ca si componenta a iubirii are in vedere dorinta emotionala si sexuala puternica. Pasiunea este involuntara si motivationala si poate domina gandurile si comportamentul. Daca te simti atras fizic si sexual de partenerul tau, putem spune ca intre voi exista pasiune. Aceasta cunoaste atat aspecte pozitive (starea de fericire, buna-dispozitie, senzatia de plutire ), cat si negative (pasiunea poate conduce catre disperare si ganduri negative ) si este modificata de trecerea timpului. Pasiunea poate fi adusa la viata usor, dar poate fi la fel de repede stinsa. De asemenea, pasiunea este cea din care rezulta romantismul.

INTIMITATEA - ca si componenta a iubirii se refera la sentimentul de apropiere existent intre doua persoane, la legatura profunda care se realizeaza intre ele, la comunicarea existenta in cadrul unei relatii. Intimitatea este legatura emotionala prin care ii oferi celui de langa tine informatii personale. Are de-a face si cu capacitatea de acceptare reciproca a doua persoane şi se refera la incredere si la cunoasterea profunda a celuilalt. Daca exista intimitate intre tine si partenerul tau, probabil te simti confortabil sa daruiesti atat suport emotional, cat si material.

ANGAJAMENTUL - reprezinta partea logica si decisiva a unei iubiri. Angajamentul ca parte a iubirii poate fi de doua tipuri: pe termen scurt sau pe termen lung. Persoana in cauza decide daca este indragostita si tot ea va decide daca merge sau nu mai departe, continuand relatia, incercand sa mentina iubirea. Prezenta angajamentului este ceea ce te face sa promiti ca vei fi alaturi de partener cand vor veni timpuri mai putin bune.

Diferite etape si tipuri de dragoste pot fi explicate prin diferite combinatii ale celor trei elemente, rezultand 8 stiluri si maniere diferite de iubire: Non-Iubirea, Iubirea-Prietenie, Iubirea Pasionala, Iubirea vida (pustie ), Iubirea Romantica, Iubirea de Companion (prieteneasca ), Iubirea fara Sens si Iubirea Desavarsita (completa ).

NON-IUBIREA - are prea putin sau nu are deloc de-a face cu iubirea reala si nu contine niciunul din cele trei elemente: nici pasiune, nici intimitate, nici angajament. O forma de manifestare a acestei iubiri poate fi intalnita in cazul elevului care se indragosteste de profesorul sau, al pacientului care se indragosteste de medicul sau etc.

IUBIREA - PRIETENIE - inseamna a placea pe cineva, a te simti apropiat de cineva. Aceste relatii interpersonale beneficiaza de un grad de intimitate si apropiere foarte mare, de caldura sufleteasca, insa nu si de pasiune sau angajament. Multe astfel de iubiri-simpatii apar si dispar de-a lungul vietii. Putem da ca exemplu prietenia si simpatia care ne-a apropiat de un prieten sau un coleg din facultate. Pentru ca circumstantele fac astfel incat drumurile celor doi sa se separe si ca cei doi sa nu mai interactioneze, aceasta relatie o sa inceteze la un moment dat.

IUBIREA PASIONALA - are ca punct de plecare principal doar componenta pasiunii, fara sa implice intimitatea sau angajamentul. Printre exemple de astfel de iubiri putem enumera dragostea la prima vedere, aventurile de-o noapte, iubirile de-o vara, iubirile temporare in care primeaza atractia fizica si componenta sexuala. Aceste iubiri se sting la fel de brusc cum au izbucnit din cauza ca persoanele implicate nu isi doresc sa aprofundeze sau sa mentina iubirea existenta si nici sa solidifice relatia.

IUBIREA VIDA (pustie ) - este iubirea existenta intre parteneri care isi asuma angajamentul unei relatii fara a lua insa in calcul pasiunea sau intimitatea, componente atat de necesare pentru o avea o relatie reusita. Iubirea vida poate fi intalnita intre acele persoane care raman intr-o relatie fara a mai simti afectiune fata de partener, fara a mai experimenta sentimentul de apropiere si intimitate, fara a mai simti iubire sau dorinta sexuala fata de partener. Din motive precum teama de schimbare, teama de singuratate, obligatie, sentimentul "datoriei" inteles in mod eronat, de dragul copiilor, exista multe astfel de casnicii si relatii care se mentin doar prin "angajament", fara ca partenerii sa se mai iubeasca. Un alt exemplu de astfel de iubire ar fi si "casatoriile aranjate". In unele cazuri insa, cei doi parteneri ajungeau sa se iubeasca pe parcurs.

IUBIREA ROMANTICA - Iubirea romantica imbina doua componente, pasiunea si intimitatea, fara sa aiba in vedere si angajamentul. Este cazul partenerilor care se simt atrasi fizic si emotional unul fata de celalalt, dar nu-si doresc sa-si asume angajamentul unei relatii pe termen lung. Acesti parteneri au tendinta de-a se idealiza si de-si vedea doar calitatile, sarind peste defecte. Cei doi "dau impresia" ca sunt indragostiti unul de celalalt. Daca "impresia de indragosteala" ar fi reala, cei doi nu ar ezita sa-si asume angajamentul, implicandu-se intr-o relatie.

IUBIREA DE COMPANION - poate fi intalnita in cazul cuplurilor cu un nivel de apropiere si intimitate ridicat. Chiar daca in acest cuplu angajamentul este asumat, iar sentimentul de intimitate este simtit intens, pasiunea si dorinta fizica nu exista sau, daca au existat la inceput, au disparut complet la un moment dat. Ca exemple putem da cuplurile in care nu mai exista atractie sexuala sau prieteniile care au fost supuse unor circumstante grele si totusi au rezistat. Iubirea companion apare in cazul cuplurilor care au stat o perioada indelungata de timp si au impartasit aceeasi viata, au pasiuni, interese si multe lucruri in comun. Exista atasament si o legatura emotionala profunda, insa pasiunea fizica s-a evaporat.

IUBIREA FARA SENS - este iubirea in care pasiunea si angajamentul nu sunt suficiente pentru a face casa buna impreuna. In lipsa existentei unei legaturi emotionale profunde si a intimitatii care sa stabilizeze si sa sudeze aceasta relatie, pasiunea si angajamentul nu pot sustine succesul unei relatii. Este cazul acelor persoane care se casatoresc din cauza legaturii sexuale puternice. Cu toate acestea intre aceste persoane, cu exceptia atractiei fizice intense, nu exista prea multe interese si puncte comune. Este iubirea pe care o intalnim in filme, acea "iubire din Las Vegas" in care doi straini se intalnesc, au parte de o noapte grozava de sex si sub imboldul momentului hotarasc sa sa casatoreasca, fara sa stie prea multe unul despre celalalalt. Este explicatia cea mai plauzibila pentru fenomenul cunoscut sub denumirea de "saptamana oarba".

IUBIREA DESAVARSITA - este tipul de iubire catre care tindem majoritatea dintre noi, insa de care doar unii au parte. Este tipul de iubire cel mai apropiat de iubirea "perfecta", in structura sa combinandu-se toate cele trei componente: intimitatea, pasiunea si angajamentul. Este iubirea completa si complexa. Este iubirea ideala. O putem regasi in cadrul casniciilor si cuplurilor care se bucura de pasiune si intelegere chiar si dupa zeci de ani de relatie. Acestia nu se pot imagina fericiti cu altcineva pe termen lung. Ei se confrunta gratios cu furtunile din relatie si se bucura de fiecare moment impreuna. Sternberg emite insa un advertisment chiar si in cazul acestei relatii, sustinand ca dragostea desavarsita esta mai greu de mentinut, decat de obtinut. Iubirea trebuie exprimata, aratata, spune el. Fara manifestarea concreta a iubirii, manifestand prin actiuni toate cele trei elemente, chiar si cea mai mare dragoste poate sa moara. Iubirea desavarsita nu este neaparat durabila si se poate transforma in iubire companion.

Robert J. Sternberg, Săgeata lui Cupidon. Cursul dragostei în timp, București: Editura Trei, 2010