De ce este jocul cea mai importanta activitate pentru copil?
Inapoi Autor: www.autism-aipa.ro
In timpul jocului copiii isi imbunatatesc competentele sociale si maturitatea emotionala. Smilansky si Shefatya (1990 ) afirma ca succesul scolar depinde in mare masura de abilitatea copiilor de a interactiona pozitiv cu colegii lor si cu adultii. Jocul este vital pentru dezvoltarea sociala a copilului. Copilul invata:
Sa practice abilitatile de comunicare verbala si non verbala, negociind roluri, incercand sa fie acceptat in joc si invata sa aprecieze sentimentele celorlalti (Spodek & Saracho, 1998 ) .
Sa raspunda sentimentelor colegilor, atunci cand isi asteapta randul si cand imparte cu acestia jucarii si experiente. (Sapon-Shevin, Dobbelgere, Carrigan, Goodman, & Mastin, 1998; Wheeler, 2004 ) .
Sa experimenteze rolurile adultilor, intrand in contact cu nevoile si dorintele lor (Creasey, Jarvis, & Berk, 1998; Wheeler, 2004 ) .
Sa experimenteze punctele de vedere ale celorlalti, depasind intr-o maniera pozitiva conflicte legate de spatiu, materiale sau reguli (Smilansky & Shefatya, 1990; Spodek & Saracho, 1998 ) .
Jocul ajuta la dezvoltarea emotionala, creand modalitati de exprimare a sentimentelor si modalitati de a face fata acestora. (Piaget, 1962 ) :
Simplificarea evenimentelor prin creearea unor personaje imaginare, a unor subiecte sau situatii care se potrivesc cu starea lor emotionala. De ex. un copil caruia ii este teama de intuneric, poate elimina din joc intunericul sau noaptea.
Compensarea situatiilor pe care le traieste, prin adaugarea in jocul de rol a actelor interzise. De ex., un copil poate manca in joc inghetata si prajituri, in timp ce in viata reala nu ii este permis acest lucru.
Controlarea expresivitatii emotionale prin punerea repetata in act a experientelor infricosatoare sau neplacute pe care le-a trait.De ex. un copil se poate preface in joc ca are un accident, dupa ce a vazut in realitate un accident rutier.
Evitarea consecintelor aversive, prefacandu-se ca, un alt personaj, real sau imaginar comite actele inadecvate si sufera consecintele acestora.
In plus, copiii invata sa-si gestioneze sentimentele, prefacandu-se a fi furiosi, suparati sau ingrijorati intr-o situatie pe care o pot controla (Erikson, 1963 ) .
Cand copiii mai mari se angajeaza in activitati de joc spontane sau structurate, ajung sa-si vada calitatile, sa se perceapa buni in anumite domenii sau mai putini buni in altele. Aceste oportunitati de a monitoriza si de a discrimina intre sentimente si emotii contribuie la credintele copiilor despre propria capacitate.
Sa practice abilitatile de comunicare verbala si non verbala, negociind roluri, incercand sa fie acceptat in joc si invata sa aprecieze sentimentele celorlalti (Spodek & Saracho, 1998 ) .
Sa raspunda sentimentelor colegilor, atunci cand isi asteapta randul si cand imparte cu acestia jucarii si experiente. (Sapon-Shevin, Dobbelgere, Carrigan, Goodman, & Mastin, 1998; Wheeler, 2004 ) .
Sa experimenteze rolurile adultilor, intrand in contact cu nevoile si dorintele lor (Creasey, Jarvis, & Berk, 1998; Wheeler, 2004 ) .
Sa experimenteze punctele de vedere ale celorlalti, depasind intr-o maniera pozitiva conflicte legate de spatiu, materiale sau reguli (Smilansky & Shefatya, 1990; Spodek & Saracho, 1998 ) .
Jocul ajuta la dezvoltarea emotionala, creand modalitati de exprimare a sentimentelor si modalitati de a face fata acestora. (Piaget, 1962 ) :
Simplificarea evenimentelor prin creearea unor personaje imaginare, a unor subiecte sau situatii care se potrivesc cu starea lor emotionala. De ex. un copil caruia ii este teama de intuneric, poate elimina din joc intunericul sau noaptea.
Compensarea situatiilor pe care le traieste, prin adaugarea in jocul de rol a actelor interzise. De ex., un copil poate manca in joc inghetata si prajituri, in timp ce in viata reala nu ii este permis acest lucru.
Controlarea expresivitatii emotionale prin punerea repetata in act a experientelor infricosatoare sau neplacute pe care le-a trait.De ex. un copil se poate preface in joc ca are un accident, dupa ce a vazut in realitate un accident rutier.
Evitarea consecintelor aversive, prefacandu-se ca, un alt personaj, real sau imaginar comite actele inadecvate si sufera consecintele acestora.
In plus, copiii invata sa-si gestioneze sentimentele, prefacandu-se a fi furiosi, suparati sau ingrijorati intr-o situatie pe care o pot controla (Erikson, 1963 ) .
Cand copiii mai mari se angajeaza in activitati de joc spontane sau structurate, ajung sa-si vada calitatile, sa se perceapa buni in anumite domenii sau mai putini buni in altele. Aceste oportunitati de a monitoriza si de a discrimina intre sentimente si emotii contribuie la credintele copiilor despre propria capacitate.
A.I.P.A. (Asociatia pentru Interventie Precoce in Autism)
"Daca un copil nu poate invata in felul in care ii predam, atunci sa-i predam in felul in care el poate invata." (I.Lovaas)
Recomandă acest cabinet
