Din propria experienţă, vă pot spune că gândirea pozitivă tradiţională nu este foarte eficientă. Să stai în faţa oglinzii şi să-ţi repeţi: „Pe zi ce trece, devin din ce în ce mai bun” nu funcţionează decât dacă eşti capabil să-ţi creezi şi sentimentul că acest lucru se va întâmpla.

          De ex., dacă te-ai oprit din citit şi le-ai cere bătăilor inimii tale să-şi încetinească ritmul, probabil că acest lucru nu se va întâmpla. Dar, dacă îţi imaginezi foarte clar că mergi pe o alee întunecată seara târziu şi auzi paşi în urma ta apropriindu-se din ce în ce mai mult, există mari şanse ca inima ta să înceapă să bată mai tare.

          Acest lucru se întâmpla deoarece:

„Obişnuinţa şi imaginaţia sunt caracteristici-cheie ale comportamentului uman. Ele sunt cu mult mai puternice decât vor fi vreodată logica şi voinţa”

          De fapt, corpul tău este cu mult mai pregătit să răspundă imaginaţiei tale bogate decât unei simple comenzi.

          De aceea modul în care ne percepem în imaginaţia noastră are o importanţă crucială pentru modul în care ne trăim viaţa.

          La începutul anilor `70, un chirurg plastic pe nume Maxwell Maltz a observat că, după transformările fizice obţinute prin chirurgie, pacienţii săi deveneau mai încrezători şi, uneori, îşi schimbau complet personalitatea. Totuşi, unii pacienţi nu sufereau nici un fel de transformări la nivel psihologic, indiferent cât de spectaculoase erau transformările fizice.

          Maltz a ajuns la concluzia că operaţiile de înfrumuseţare nu-l ajută cu nimic pe cel care are o imagine de sine proastă sau când acesta prezintă „răni pe dinăuntru”.

          Prin urmare, el i-a învăţat pe aceşti pacienţi o tehnică simplă de vizualizare, care a condus la schimbări extraordinare în ceea ce priveşte imaginea lor de sine. Spre surprinderea şi bucuria sa, i-a ajutat la fel de mult (sau chiar mai mult ) decât operaţia în sine.

          Învăţându-şi pacienţii care aveau o imagine proastă de sine să-şi imagineze în mod repetat că sunt aşa cum şi-ar dori să fie, a observat că aceştia devin mai fericiţi şi mai împăcaţi cu ei înşişi în decurs de doar câteva zile.

          Există o legendă conform căreia, atunci când a fost întrebat cum reuşeşte să sculpteze nişte îngeri atât de frumoşi, Michelangelo a răspuns: „Văd îngerul în piatră şi dau la o parte tot ce există în jurul lui”.

          La fel se întâmplă şi în cazul reprogramării imaginii tale de sine: nu înseamnă să încerci să fii mai mult cum îţi doreşti, ci să recunoşti cât de minunat este sinele tău adevărat. Astfel, cu cât îţi vei apropria mai mult imaginea de sine de sinele tău autentic, cu atât viaţa ta va fi mai bogată şi mai plină de satisfacţii. Acesta nu este un concept nou şi este cuprins în fiecare sistem spiritual de învăţare de pe planetă.

          Unele gânduri de încheiere

          Când vei începe să trăieşti că sinele tău autentic, îţi va fi din ce în ce mai uşor să acţionezi în conformitate cu adevăratul tău „eu”. Efectul bulgărelui de zăpadă (cu cât devine mai mare, cu atât se rostogoleşte mai repede şi devine mai mare etc. ), numit de folosoful R. Buckminster Fuller „precesiune”, îţi va permite să faci schimbări extraordinare în doar 7 zile.

          În momentul în care facem o promisiune, restul fiinţei noastre încearcă să colaboreze.

          Toţi oamenii de succes sunt împăcaţi cu geniul lor: nu se simt stânjeniţi din această cauză. Dacă armonizezi imaginea ta de sine cu sinele tău autentic, care este o realitate, poate nu îţi vei rezolva toate problemele ce se ivesc în viaţa ta, dar acest lucru te va ajuta să găseşti mai multe soluţii la ele. Atunci când vei începe să armonizezi din ce în ce mai mult omul care crezi că eşti cu omul care eşti cu adevărat, vei începe să te simţi cu adevărat bine în pielea ta, chiar înainte ca viaţa ta să înceapă să se schimbe.

          Şi, aşa cum am aflat eu însumi, cu cât te simţi mai bine pe dinăuntru, cu atât mai mult viaţa ta se va schimba în bine.

          „Ceea ce ne provoacă cea mai mare temere nu este faptul că nu suntem suficient de capabili, ci faptul că avem puteri nelimitate.

          Lumina noastră este cea care ne înfricoşează, şi nu întunericul din noi.

          Ne întrebam mereu: cine sunt eu ca să merit să fiu atât de inteligent, de atrăgător, de talentat şi de minunat?

          De fapt, de ce n-ai merita?

          Eşti un copil al universului.

          Autoconstrangerea ta nu ajută cu nimic lumea.

          Nu este nimic înălţător în a te constrânge doar pentru a nu-i face pe ceilalţi să se simtă nesiguri pe ei în preajma ta.

          Ne-am născut ca să facem auzit glasul universului care este în noi. Nu este doar în unii dintre noi: este în fiecare dintre noi.

          Şi, dacă ne lăsăm propria lumina să strălucească, le oferim permisiunea, în mod inconştient, şi altor oameni să facă la fel.

          Iar când vom fi eliberaţi de propria teamă, prezenţa noastră îi va elibera în mod automat şi pe alţii.”

Marianne Williamson

Autor: Paul McKenna

-Continuarea în următorul articol- : „Manual de utilizare a creierului uman"