Irina Holdevici spune, în cartea ei intitulata „Hipnoterapia – teorie şi practică”, că hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci doar o stare modificată de conştiinţă, asemănătoare cu relaxarea sau cu stările meditative specifice unor culturi orientate.

Fenomene similare cu cel hipnotic se întâlnesc frecvent în viaţa cotidiană. Astfel, cineva poate fi atât de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, încât nu mai aude soneria la uşă sau se poate lăsa furat de gânduri în semenea măsură, încât nu mai înregistrează ce-i spune interlocutorul cu care tocmai discuta (Hipnoterapia – teorie şi practică, Irina Holdevici, 2004, pg. 7 )

Bruce N. Eimer afirmă, în cartea sa intitulata „Autohipnoza – Elimină durerea ACUM!”, că hipnoza este o stare modificată a cunoştinţei, care implică o relaxare confortabilă, o redirecţionare a atenţiei şi o imaginaţie senzorială activă. Este vorba despre o stare specială de alertă în repaus. În vreme ce subiectul se afla în această stare modificată, concentrarea atenţiei persoanei respective poate să fie redirecţionată către ceea ce este important pentru scopul de moment.

El spune de asemenea că hipnoza este „un mecanism de concentrare şi un mod de comunicare precisă cu inconştientul, subconştientul său mintea interioară”. Toţi aceşti trei termeni reprezintă denumiri diferite ale aceluiaşi lucru (Autohipnoza – Elimină durerea ACUM!, Bruce N. Eimer, 2009, pg. 82 ).

Hipnoza este o stare plăcută de relaxare în care suntem foarte deschişi la informaţii noi (sugestii ) (cu rolul de a ajuta pacienţii să realizeze o serie de acţiuni care duc la vindecarea sa ).

Starea hipnotică are mai multe niveluri:

Stare hipnotică mică: realizează doar o foarte scăzută relaxare musculară şi o redusă receptivitate la sugestiile hipnotizatorului;

Stare hipnotică medie: reprezintă prima etapă de la care hipnoterapia este funcţională şi eficientă. În această stare hipnotică, pacientul păstrează contactul cu mediul înconjurător (aude vocea terapeutului, simte textura canapelei pe care este întins, etc. ) şi îşi aduce aminte, la sfârşitul şedinţei, tot ceea ce a experimentat în acea întâlnire;

Stare hipnotică profundă: este de o mare eficienţă terapeutică şi de o foarte mare valoare de restructurare a personalităţii. Subiecii aflaţi în această stare pierd contactul cu mediul înconjurător şi uită parţial sau total şedinţa hipnoterapeutică;

Hipnoza este un instrument terapeutic care creşte eficienţa unei psihoterapii, atunci când este utilizată adecvat.

Hipnoza este o modalitate de accesare, mobilizare şi orientare a resurselor, capacităţilor, abilitaţilor şi calităţilor conştiente şi inconştiente ale clientului pentru atingerea obiectivelor terapeutice.

Hipnoza are o serie de aplicaţii practice, atât în clinică, pentru psihoterapie, cât şi în alte domenii de activitate, unde se urmăreşte optimizarea performanţelor umane.