Există probabil câteva concepţii greşite pe care le aveţi despre disciplina cunoscută sub denumirea de hipnoză.

Ce anume vă aşteptaţi să se întâmple în timpul şi după starea hipnotică.

Numeroase idei ale oamenilor în legătură cu acest lucru provin din articole de ziare, povești senzaţionale din reviste, spectacole de scenă, filme sau televizor. Ei se aşteaptă să fie complet inconştienţi în timpul perioadei de transă şi să nu-şi reamintească nimic din ceea ce s-a întâmplat, o dată ce transa a luat sfârşit.

Nu există asemănare reală între somnul hipnotic şi somnul obijnuit.

Deşi în timpul inducţiei ochii dumneavoastră încep să se simtă din ce în ce mai obosiţi şi îi veţi închide, la fel ca atunci când vă duceţi să vă culcaţi, totuşi, tot timpul cât sunt închişi, veţi rămâne tot atât de alerţi ca şi când ar fi deschişi.

Nu vă aşteptaţi neapărat să uitaţi ce s-a întâmplat în timpul transei o dată ce aceasta a trecut.

Întrucât aţi văzut probabil demonstraţii de experimente hipnotice la televizor, în care sunt folosiţi subiecţi special antrenaţi, puteţi să presupuneţi că exact aceleaşi lucruri se vor întâmpla şi cu dumneavoastră dacă permiteţi să fiţi hipnotizat. Probabil vă aşteptaţi să aveţi o pierdere completă de memorie în legătură cu orice se întâmplă în timpul stării de hipnoză. Surprinzător, probabil că vă veţi reaminti ceea ce s-a întâmplat, dar poate veţi fi convins că n-aţi fost deloc hipnotizat în tot acest timp. Numai un mic procent dintre oameni care sunt capabili să atingă o asemenea profunzime încât să treacă printr-o pierdere completă de memorie şi, pentru scopuri clinice obijnuite, în mod sigur nu este necesar acest lucru şi este foare arareori de dorit.

Lucrând cu un hipnoterapeut, mulţi oameni se tem să nu-şi piardă controlul asupra gândurilor lor.

Există o impresie larg răspândită în public conform căreia dacă o persoană permite să fie hipnotizată, n-are de ales decât să se supună în mod implicit comenzilor hipnozatorului. Aceasta este puterea voinţei lui care a determinat abandonarea completă, cu rezultatul că sunteţi obligat să duceţi la îndeplinire ordinele lui în mod automat. Aceasta înscrie următoarea dificultate pe listă – teama de a fi dominat. Dacă intr-adevat am considera că acestea sunt reale, nu cred că mulţi dintre noi am fi dispuşi să ne permitem să fim hipnotizaţi. Ştiu că eu n-aş permite. Dacă hipnoza ar putea fi produsă doar prin puterea voinţei hipnozatorului, ar rezulta firesc ca oamenii cei mai uşor de hipnotizat ar fi cei cu o voinţă foartă slabă. Cu siguranţă că nu este cazul, pentru că în realitate se întâmplă ca lucrurile să fie exact invers.

Nu trebuie să vă fie teamă în nici un fel de a fi dominat de hipnozator, şi să nu puteţi fi niciodată obligat să faceţi sau să spuneţi ceva ce contestaţi puternic.

Dacă cineva ar urma să vă oblige să faceţi sau să spuneţi ceva profund inconfortabil, ar trezi un atât de mare conflict mental în gândurile dumneavoastră (“trebuie, dar nu pot” ) încât aţi ieşi singur din transă imediat. Nici un hipnozator nu poate să vă oblige să faceţi ceva care violează codul dumneavoastră moral sau etic.

Oricine vorbeşte şi citeşte cu o libertate rezonabilă, poate să-şi auto-induca hipnoza.

Aproape orice persoană poate să răspundă la sugestiile hipnotice într-un grad mai mare sau mai mic, rapid sau după o perioadă mai lungă de antrenament.

“Puterea” hipnozei este o putere a persoanei care urmează a fi hipnotizată, nu “puterea” hipnozatorului.

Cuvintele au putere prin faptul că produc idei în mintea ascultătorului. Acceptarea anumitor idei constituie hipnoză.

Sugestia de tip hipnotic joacă un rol foarte mare în viaţa noastră de zi cu zi. Suntem în mod constant expuşi la acest lucru. Poate fi folosit în mod deliberat în scopul beneficiului nostru fizic şi emoţional.

Nu încercaţi să vă forţaţi prea tare, mai degrabă fiţi relaxat. Un efort puternic de a fi hipnotizat va împiedica un răspuns bun, la fel ca şi rezistenţa puternică.

Ce s-ar întâmpla cu dumneavoastră dacă banda de casetofon s-ar rupe în timp ce aţi fi în transă ?

Nu râdeţi, această întrebare este foarte frecventă. Reacţia subiectului la dispariţia bruscă a vocii hipnozatorului (inclusiv propria voce ), poate să varieze în funcţie de profunzimea transei şi de tipul de stare. Un subiect într-o transă uşoară poate să se trezească după bunul plac. Un subiect într-o transă somnambulică (profundă ) ar putea să iasă din hipnoză într-un timp scurt, fie să intre într-un somn natural şi să fie în afară transei, când se trezeşte din somn.

În realitate, nu hipnozatorul v-a hipnotizat şi nici un hipnozator n-a hipnotizat vreodată o fiinţă umană!

Totuşi, mulţi indivizi au intrat într-o hipnoză profundă pentru că într-adevăr au vrut să facă acest lucru. Nimeni nu va face să vă închideţi ochii prin sugerarea închiderii ochilor. Nu veţi închide ochii dacă nu doriţi acest lucru. Nici o altă persoană nu vă poate face să număraţi în gând sau să a ridicaţi braţele dacă nu doriţi acest lucru.

De multe ori, aceste explicaţii preliminare pot lipsi în cazul copiilor care, dacă nu sunt excesiv de timizi sau nervoşi, sunt în general mult mai uşor de hipnotizat decât adulţii. Copiii sunt mult mai puţin critici şi de obicei mai receptivi la persuasiune şi sugestie. Puteţi să vă bizuiţi pe de-a întregul pe ” factorul prestigiu” combinat cu o abordare inteligenta şi înţelegătoare.

În general, le spun copiilor mici că aş dori să-i învăţ cum să intre într-o formă specială de somn, că deşi ochişorii lor vor începe să se simtă obosiţi şi se vor închide exact cum se întâmplă atunci când se duc la culcare seara, numai că vor putea să audă tot ce spun şi vor fi chiar capabili să vorbească cu mine fără să se trezească. Cu condiţia să fi câştigat deja încrederea copilului şi să reuşesc să-i trezesc interesul, am descoperit că aceasta este de obicei tot ceea ce se cere.

Timpul petrecut pentru eliminarea prejudecăţilor, îndoielilor şi temerilor nu este niciodată pierdut. Nu numai că va asigura o inducţie mai rapidă şi mai plină de succes, dar eşecurile vor deveni mai puţin frecvente. Rolul pe care-l jucaţi în acest proces, oricât de pasiv ar putea fi, este critic. Fără cooperarea şi dorinţa dumneavoastră, nimic nu poate fi realizat, cu atât mai puţin autohipnoza.

Autor: Bruce Goldberg