„Vocea aceea din capul tău nu este vocea lui Dumnezeu. Sună doar de parcă ar fi”

          Nimic nu ne demoralizează mai mult decât câteva comentarii critice făcute de persoana nepotrivită într-un moment nepotrivit. Şi cel mai aspru critic pe care îl vei întâlni vreodată este cel care trăieşte în mintea ta. Modul în care vorbeşti cu tine însuţi are un impact profund asupra stării tale emoţionale.

          De ex., atunci când faci o greşeală, gândeşte-te la tonul pe care îl foloseşti când vorbeşti cu tine.

          Adu-ţi aminte de un moment în care ai făcut o mare greşeală şi de felul în care ai vorbit cu tine însuţi după aceea. Cum îţi vorbeai? Erai critic, furios, sarcastic sau resemnat?

          Deşi e simplu să schimbi tonalitatea vocii tale interioare, este foarte important să ştii că intenţiile sale sunt bune: - vrea să te împiedice să mai săvârşeşti greşeli şi să te ajute să faci lucrurile mai bine. Totuşi, pentru a-ţi fi de ajutor, criticile trebuie să fie constructive.

          Imaginează-ţi că vrei să ajuţi un copil să înveţe ceva nou. Dacă ai ţipa încontinuu la el spunându-i că nu-i bun de nimic de fiecare dată când ar face o greşeală, şi-ar pierde încrederea în el. Totuşi, dacă foloseşti un ton încurajator şi-i arăţi unde a greşit şi cum să-şi îndrepte greşeala, vei crea un rezultat complet diferit.

          De-a lungul următoarelor zile, acordă o atenţie deosebită modului în care vorbeşti cu tine însuţi. Joacă-te cu tonul vocii tale şi cu conţinutul mesajului pe care ţi-l transmiţi până când te vei simţi mai bine în pielea ta.

          Ideea este următoarea :  Poţi să alegi. Tu eşti cel care deţine controlul.

          Cum să simţi ceea ce vrei, atunci când vrei

          Deşi este minunat să-ţi poţi schimba starea emoţională în orice moment, este şi mai important să te poţi simţi bine în mod constant în acele situaţii care cer să dai tot ce e mai bun în tine. Cei mai buni atleţi olimpici nu se antrenează timp de 4 ani „sperând” că se vor simţi bine în ziua competiţiei, ci îşi programează mintea şi corpul să intre „automat” în acele stări emoţionale minunate atunci când au cea mai mare nevoie de ele: în momentul concursului.

          Butonul încrederii

          La începutul secolului trecut, un om de ştiinţă rus, pe nume Pavlov, a făcut un experiment pe câinele său dându-i să mănânce şi sunând un clopoţel în acelaşi timp. În scurt timp, după ce a repetat acest experiment de mai multe ori, nu mai era nevoie decât să sune clopoţelul, iar câinele începea să saliveze pentru că asociase sunetul clopoţelului cu momentul mesei. Nu era nici o legătură logică între cele 2 acţiuni, însă, prin repetiţie, în mintea câinelui s-a format o conexiune neurologică.

          Explicaţia ştiinţifică este simplă: creierul este alcătuit din milioane de cai neuronale prin care circulă idei şi amintiri. De fiecare dată când învăţăm ceva nou, creăm o nouă cale neuronală, de pe care putem accesa uşor informaţiile atunci când vom avea nevoie de ele. De fiecare dată când repetăm un mod de comportament, întărim calea neuronala asociată acestuia, ca atunci când ai bătători o potecă pe un câmp.

          Studii recente au arătat că aceste căi neuronale din creier se măresc fizic la propriu prin repetarea unui anumit mod de comportament. Aceasta este explicaţia şi pentru anumite tipuri „automate” de comportament ale oamenilor, cum ar fi fumatul sau supraalimentarea. Putem folosi aceeaşi arhitectură mentală pentru a crea căi de reuşită şi de fericire, astfel încât să creăm asocieri care ne vor permite să „aprindem” anumite stări emoţionale atunci când ne dorim să le experimentăm.

          Îmi amintesc că, în urmă cu mai mulţi ani, am făcut echipă cu un mare impresar artistic ce îmi aranjase să susţin un spectacol de hipnoză în cel mai mare teatru din Londra. Nu susţinusem niciodată un spectacol într-un astfel de loc, şi când am pus pentru prima dată piciorul pe scenă, cu câteva zile înainte de începerea spectacolului, şi am privit sala impresionantă şi goală de teatru, m-a cuprins o senzaţie cumplită de teamă.

          Pentru a-mi „declanşa” nivelul de încredere de care aveam nevoie, astfel încât să dau cea mai bună reprezentaţie, am asociat sentimentul de încredere cu un gest fizic simplu şi mi-am imaginat că spectacolul se va bucura de succes.

          În seara spectacolului, mă simţeam un pic nesigur pe mine pentru că nu ştiam ce voi simți odată ce voi urca pe scenă. Totuşi, în momentul în care am păşit pe scenă, m-a cuprins un val de linişte care m-a însoţit de-a lungul unei reprezentaţii perfecte. În ciuda momentelor inedite care au intervenit, m-am simţit atât de stăpân pe mine, încât le-am făcut faţă foarte uşor.

          Secretul carismei

          Cu toţii cunoaştem oameni care au această calitate magică. Când intră într-o încăpere, aceasta se luminează şi ne simţim atraşi de ei. Poate că nu sunt sufletul petrecerii, dar au un anumit mister care îi învăluie şi îi face extrem de atrăgători. Multe dintre vedetele de la Hollywood nu sunt actori străluciţi, însă emana din interiorul lor ceva misterios care place multor oameni. Această calitate se cheamă carismă.

          Oamenii carismatici se simt bine în pielea lor. Deoarece sunt mulţumiţi de ei înşişi, nu caută cu disperare să se facă plăcuţi de alţii şi nici să obţină aprobarea lor. În mod ironic, acesta este şi motivul care ne face să fim atraşi de ei.

          Dacă vrei să fii şi tu o persoană carismatică, următorul exerciţiu te va ajuta cel mai mult. Acesta a fost conceput de colegul meu, Michael Breen. Pentru acest ex., vei avea nevoie de o oglindă. Vei asocia omul din oglindă cu toate complimentele care ţi-au fost făcute vreodată.

          Unul dintre motivele pentru care această metodă da rezultate este acela că toată lumea primeşte complimente şi laude din când în când. Unele ar putea părea banale: „Ştii, arăţi foarte bine azi!” sau „Prietenul meu crede că arăţi extraordinar!”. Altele pot fi cu adevărat importante: „Ai idee cât de mult te respectă oamenii?” Sau „Îţi mulţumesc pentru omul care eşti şi pentru ceea ce faci”.

          Aprecierile sincere şi pozitive din partea celorlalţi, în special cele pe care nu ai fi putut să le conştientizezi în momentul în care ţi-au fost făcute deoarece aveai un cu totul alt punct de vedere, pot fi valoroase, dat fiind că te învaţă să-ţi apreciezi mai mult propriile calităţi şi să-ţi consolidezi stima de sine.

          Aminteşte-ţi să faci aceste exerciţii în fiecare zi şi să nu te surprindă cât de stăpân pe tine şi de carismatic vei deveni. Pe măsură ce încrederea în tine va spori, vei descoperi că începi să faci lucruri la care înainte doar visai!

          Cum să-ţi dezvolţi inteligenta emoţională

          Ei bine, am ajuns la finalul uneia dintre cele mai importante lecţii pe care le vei învăţa vreodată. Am văzut cum ne putem schimba stările emoţionale prin modificarea posturii, a modului în care vorbim cu noi înşine şi a imaginilor pe care le creăm în mintea noastră. Înseamnă oare acest lucru că nu ne vom mai simţi niciodată enervaţi, trişti sau temători?

          Ei bine, pentru anumiţi oameni, acest lucru este uneori valabil. Pentru noi ceilalţi, însă, mai există un aspect al vieţii noastre emoţionale pe care trebuie să-l luăm în considerare.

          A lucra cu sentimentele tale înseamnă a-ţi folosi la maximum inteligența emoţională. Există o întreagă lume de percepţii şi de informaţii care poate fi descoperită prin intermediul emoţiilor. O emoţie se aseamănă cu o persoană care vine şi îţi bate la uşa pentru a-ţi transmite un mesaj. Dacă mesajul este urgent, bate mai tare. Dacă este foarte urgent, bate şi mai tare. Dacă nu răspunzi, va bate din ce în ce mai tare până vei deschide uşa, apoi îţi transmite mesajul. Dacă înţelegi măcar o parte din el, înseamnă că ai ajuns să cunoşti o parte din tine. Te-ai schimba, iar emoţia şi-a făcut treaba.

          Acest lucru nu înseamnă că toate emoţiile sunt ghiduri infailibile şi rapide care te îndeamnă să treci imediat la acţiune, nici vorbă de aşa ceva. Însă, pentru a pătrunde înţelesul emoţiilor noastre, trebuie să lucrăm cu el şi trebuie să ne amintim că experimentăm o gamă largă de sentimente – aproape la fel de numeroase ca şi gândurile noastre. Unele gânduri sunt banale şi lipsite de sens; altele sunt pline de înţeles şi merită atenţia noastră. La fel se întâmplă şi în cazul emoţiilor noastre. Unele sunt banale, altele sunt profunde.

          Din păcate, în ultimii 300 de ani, cultura occidentală a subevaluat teribil de mult emoţiile. Majoritatea culturilor occidentale pun mare preţ pe suprimarea şi ignorarea reacţiilor emoţionale. Totuşi, a învăţa să ne controlăm şi să ne înţelegem emoţiile reprezintă o parte importantă din procesul de maturizare, aşa cum învăţăm să ne folosim mintea pentru a gândi cu claritate sau cum să ne folosim mâinile pentru a scrie, desena sau pentru a întreprinde anumite acţiuni.

          În acest moment, probabil că te întrebi cum poţi să faci deosebirea între emoţiile care sunt doar reacţii la imagini din mintea ta şi emoţiile care transmit un mesaj important din care ai de învăţat.

          Răspunsul este simplu. Dacă o emoţie este lipsită de importanță sau nu mai prezintă nici o relevanţă pentru tine, ea dispare atunci când schimbi imaginile în mintea ta. Dacă este importantă şi are legătură cu o situaţie reală, curentă, din care trebuie să înveţi, aceasta se va întoarce la nesfârşit. În acest caz, când emoţia se întoarce, trebuie să o asculţi şi să înveţi de pe urma ei.

          Panta negativităţii

          Am observat deja că, pe măsură ce repetăm mai mult un model de comportament, cu atât mai puternic devine acesta. Dacă ne complacem să gândim negativ timp de mai mulţi ani de zile, acest lucru va deveni un obicei.

Autor: Paul McKenna

-Continuarea în articolul urmator-: „Forța perspectivei pozitive”