Dincolo si dincoace de cuvinte Istorii personale incarcate de dificultati, conflicte ori nevoi de dezvoltare aduc clientul fata in fata cu terapeutul in incercarea de a schimba ceva. Paradoxal, incitant si totusi intrigant, celui dintai i se cere un singur lucru; sa vorbeasca liber despre imagini, ganduri si emotiile ce-i vin in minte, fara a-si retine ceva ce i s-ar parea rusinos ori ridicol. Fara substante, programe ori algoritmi, terapia analitica, isi propune sa aduca mai binele in viata pacientului folosind doar cuvintele. Dar cum pot cuvintele schimba ? Cuvintele nu sunt doar cuvinte. Aparute pentru a lua locul ţipătului ori a tetinei, cuvintele semnifica, arata si ascund în acelasi timp, facand limbajul atat de ambiguu, obscur si evaziv. De cîte ori nu ne-am întrebat: Ce-a vrut sa spuna ? ori nici eu nu mai stiu ce spun. Punerea in cuvant a trairii isi are un anume înteles, subiectiv, al nostru. Iar acest înteles îsi are deschiderile si limitele tesute în emotia ce l-a insotit de la inceput. Sunetele ce ne vibreaza în urechi sunt moneda de schimb si semn al unei relatii între noi si noi, între noi si celalalt. Cuvintele sunt varful vizibil al unui aisberg, capatul unui proces lung si complicat ce începe din fiecare particica a corpului, cu primele clipe de viata in compania celuilalt. Ele sunt urma unui amestec de trecut, prezent si asteptari, forme delicate in care se toarna experienta, fara ca niciodata ele sa cuprinda tot. Cuvantul este punctul de intersectie, centrul de grautate, dintre real si imaginar, dintre emotie, rational si corp. De aceea pentru terapeutul analist ele sunt atat de pretioase. Pentru ca el stie ca, cuvintele sunt substitute ale actiunii prin care picuram emotie. Pretioase pentru ca prin cuvinte iluminam fricile, anxietatile si linistim angoase pacientilor. Pentru ca prin cuvinte dorintele îsi gasesc un drum anume in a fi traite si nu ascunse. Pentru ca prin ele, in relatia terapeutica, se da o voce acelor corpuri ce nu au stiut a comunica cu ceilalti decat prin prin simptome fizice, boli de organ ori prin durere. Prin cuvintele rostite in cadrul terapiei, limbajul boli este sublimat si depasit. Spuse în cadrul terapiei, cuvintele clarifica si elibereaza tensiuni ce altfel nu ar fi vazut lumina constiintei. Doar spuse in spatiul inter-psihic client-terapeut, gandurile si emotiile pot deveni subiect de observatie comuna, interpretare si reconciliere. Acolo, in cabinet, terapeutul poate sa vada ce nu a incaput in fiecare cuvant, ce s-a vrut a fi spus dar a ramas mut. Punti intre cei doi, ele ingheata pentru o fractiune de secunda experienta vietii, deschizand prin incarcatura lor nodurile ne-elaboratului si netraitului. Invitatii pentru potrivire, cuvintele spuse si auzite in compania terapeutului dau gandurilor si afectelor ce le insotesc un character real, ne-halucinant, recognoscibil ce vor fixa de acum o identitate mai clara, asumata de client. Împrumutate din cabinet pentru viata de zi cu zi, cuvintele nu vor mai ascunde, transfomandu-se din obstacole în porti deschise catre celalalt, instrument al auto- cunoasterii. Împreuna cu terapeutul, fiecare cuvant va fi "tradus" pentru a-i întelege sensurile, cate deschideri are si unde ne izoleaza de ceilalti. Aruncate în Marea de oameni din jurul nostru pentru a (ne ) linisti si a întelege mai bine, cuvintele nu ne vor schimba trecutul. Dar prin insight-ul si descarcarea ce le prilejuiesc, aceleasi vechi cuvinte vor fi redefinite in noua relatie cu terapeutul, dobandind puterea de a slabi anume legaturi pentru a lega altele noi. Unind inconstientul cu realitatea, cuvintele raman cea mai potrivita cale de a unifica si a da coerenta psihicului, de a accepta ce a fost si de a gasi solutii pentru mai departe. Înainte si înapoi pe firul vietii, terapia prin cuvinte leaga dorintele de realitate si ne arata de ce repetam si cum sa schimbam. Iar la capatul firului ce se va intinde pe parcursul fiecarei sedinte se poate gasi acceptarea si impacarea. Cu noi, cu ceilalti cu viata. Psiholog Ciprian PRIPOAE